meandre
în noaptea asta
când lucrurile par gata sã-ºi scape ultimul secret
se aude biciul cum loveºte umbra
se aude umbra cum loveºte pãmântul
pe neaºteptate
cineva m-a învãþat cum sã plantez margarete
pe steaua polarã
Dumnezeule
ce interesantã e lumea
ea mereu te creeazã pe tine
ºi de fiecare data
ea devine alta
de câte ori învaþ eu o lume
tu eºti altul
zâmbesc
legatã la ochi nu ºtiu sã-mi încep rugãciunea
te voi lãsa sã-mi povesteºti cât e de uºor
sã mori în numele altuia
fãrã grabã
te voi lãsa sã te apropii
pânã devii a doua mea inimã
gândindu-mã la tine
ca la o icoanã pãstratã acolo
cu pielea deformatã de vise
eu
eu n-am avut aripi
ºi n-am ºtiut sã-þi cânt decât aºa
gândurile mele se prefac cã te uitã
înca mai ninge
metamorfoză
tu mă iubeai
ca și cum timpul
n-ar fi mers
pe urma călcâielor
tu ești cineva care m-a ucis
apoi a plecat
în vârful picioarelor
m-a lăsat singură
strâns legată în drum
****
singură în devans
aproape că am înșelat diavolul
atunci când mi-am lăsat inima în orașul tău
o să-ți desenez pe spate toată povestea noastră
o să-ți desenez tot
până la cel mai mic detaliu
tot ce s-a întâmplat
și tot ce trebuia să se mai întâmple
îmi duc sufletul într-un colț
și-o să mă prefac fericită
nu pot salva toate iubirile în care ai ajuns
ca și cum trăiesc printre aligatori
și uit să curăț mlaștina
îmi plac liniile lungi care încep din palma mea
și se sfârșesc în fața casei tale
*****
tablou naiv
într-o zi vom pleca în țara aceea cu temperatura albastră
nu nu sunt moartă
vreau doar să dansez în straie de lună
să uit cum sună vocea ta când se atinge de mine
să uit cum ultimele noastre cuvinte
ne ocolesc pe genunchi și pe coate
de vârful unei săgeți stă spânzurată iubirea noastră
ți-am zis?
în mâinile mele se adăpostesc toate libelulele
eu
femeia-goală
o să mă prefac adormită
încet
o să mă învelesc cu tine
și-o să fim
atât de aproape unul de altul
încât nici timpul nu va putea trece printre noi
trenul acesta umblã plângând
nu mai locuiesc aici îngerii
o sã-mi ard hainele
o sã-mi schimb identitatea
ºi-am sã las în urmã cliºee
cu mine
ºi-o coloanã sonorã
nimeni nu povesteºte un anotimp de bunãvoie
toþi au murit prin vagoane
dar trenul îºi continuã drumul
îmbrãcând surâsuri pentru amante
în fiecare garã
îmi revendic dispreþul primit
pentru cã am nevoie de un transplant
de inimã rãsfãþatã
am avut destulã vreme sã uit
cum se-ntind promisiunile
între o sabie ºi cealaltã
ai palmele grele
Doamne
