FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de maria Iordanescu
Un pãr negru mãtãsos mângâie cu delicateþe rotundul umerilor. Femeie. Mlãdierea finã imprimã rafinament trupului subþire. Un veºmânt uºor, din spumã de mare încãlzeºte trupul. E foarte frumoasã.

Un pictor fãcuse portretul florii pe una din petalele sale…

copila Îi seamãnã profund. Chip ºi gest.
Mamã ºi fiicã.

Prima datã mi-a atras atenþia în zorii unei zile. Lua masa împreunã cu fiica ei pe terasa hotelului. Mânca fluturi albi prinºi de mâinile mici ale copilului. Era devreme când soarele se naºte în culori orbitoare. Pãrea o fãpturã din altã lume, coborâtã aici prin cine ºtie ce complicitate a invidiilor sau a coincidenþelor.
Sãruta fluturii înainte de a-i înghiþii. Era atât de multã dragoste concentratã în fiecare sãrut încât ai fi putut spune cã însãþi iubirea ea dezmierda. Unul câte unul, fluturii captivi liniºteau foamea de dragoste a femeii.
Fascinare.

- ªtii, mi-a spus într-o zi gazda mea, se spune cã odatã, demult trãiau pe aceastã insulã doi tineri. Fata era cea mai frumoasã din zonã. Seamãnã puþin cu femeia aceea care a venit aici cu fata ei. Acelaºi pãr negru, aceiaºi ochi de chihlimbar ºi aceeaºi persistenþã de migdali în jurul ei parfum. Se iubeau ca doi nebuni. Se ºtiau de mici ºi se pare cã înþelegerea asupra viitorului lor comun o luaserã când abia învãþau sã vorbeascã. El nu era ca ea. Era frumos, însã pãrea mai viu datoritã culorilor ce-l compuneau. Avea o piele albastrã ce devenea transparentã cu reflexe verzui pe mãsurã ce creºtea iar în ochii sãi se scãldau cele mai frumoase nuanþe de albastru pe care doar o minte priceputã le poate concepe. Pãrea cã nimic nu-i poate separa vreodatã…ªi totuºi…într-o zi s-a dezlãnþuit furtuna. Tunete ºi fulgere nãºtea apropierea dintre ei. Privirea îi devenea incandescentã de furie iar pãrul îi forma tornade ucigãtoare…iar el…doamne ce culori ale furiei îi puteau converti pielea…era multã durere între ei atunci.

Zvâcnea ca un cal nãrãvaº în ochii mei. Un bici nevãzut îi ardea pleoapele fulgerelor ºi tuna de durerea de a fi captivã. Aºa a dresat Munirul furtuna.

Apoi, ca prin farmec sau prea multã durere timpul s-a liniºtit pentru ei. Nimeni nu i-a mai vãzut. Se vorbea cã el s-ar fi dus în mare transformat în delfin ºi încã cel mai frumos. Un delfin transparent acoperind imagini ale unei vieþi anterioare. Despre fatã însã, nimic. Pânã-ntr-o zi când a apãrut mai frumoasã ca niciodatã purtând cu sine un copil asemeni ei. Se spune cã timpul o ocolise fiind condamnatã sã trãiascã fãrã amprenta curgerii sale distrugãtoare. Dar marea îi devenise acum strãinã. Venea s-o întâlneascã doar când fluturii albi se lãsau prinºi pentru a hrãni tristeþile cele mari.

La început am crezut cã era doar o coincidenþã dar am devenit mai atent la prezenþa ei aici. Am abandonat soarele ºi m-am transformat într-un urmãritor amator. Nu era palpitant deoarece comportamentul ei nu avea nimic comun spectacularului. Zilele aveau o cadenþã calmã. Doar ochii îi erau altfel în fiecare zi. Pulsau.
În seara când focul s-a aprins în ochii ei am vãzut-o plecând spre mare. Înota în larg iar trupul îi era purtat cu repeziciune parcã spre o întâlnire. Sau poate cã nu. La un moment dat s-a oprit ºi din valuri a apãrut un delfin. Dansa uºor în preajma ei iar când a atins-o din mare au explodat lumini aurii. Sub mângâierile femeii delfinul se unduia graþios pulsând prin pielea transparentã dragostea a doi tineri frumoºi. Ochi de chihlimbar ºi piele albastrã. Parfum de migdali ºi tristeþe.
În tot acest timp, fetiþa stãtea pe nisipul blond ºi se juca învãluitã într-un vânt. Mici fulgere elibera vântul fãurindu-i cercei. Sãruturi repezi uºor tunate primea pe tâmplã. Era multã dragoste în învãluirea vântului…

Apoi a plouat cu lacrimi tãioase pe plajã, cu lacrimi albastre în apã. Mama ºi fiica s-au apropiat ºi-au plecat lãsând în urmã parfum de migdale amare.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Rspuns pentru Nicolae Tudor

Cred c citatele respective v-au plcut. i mie mi plac. Mulumesc de atenie i de urare, m simt onorat.

maria
 
Postat de catre maria Iordanescu la data de 2004-09-20 09:22:04
         
 
  Rspuns pentru Dana Popa

Mulumesc de trecere, Dana. M bucur c i-au plcut inimile mele!
maria
 
Postat de catre maria Iordanescu la data de 2004-09-20 09:19:52
         
 
  Mnca fluturi albi prini de minile mici ale copilului. Era devreme, cnd soarele se nate n culori orbitoare. Prea o fptur din alt lume, cobort aici prin cine tie ce complicitate a invidiilor sau a coincidenelor.
Sruta fluturii nainte de a-i nghii

Se spune c timpul o ocolise fiind condamnat s triasc fr amprenta curgerii sale distrugtoare. Dar marea i devenise acum strin. Venea s-o ntlneasc doar cnd fluturii albi se lsau prini pentru a hrni tristeile cele mari

Zilele aveau o caden calm. Doar ochii i erau altfel n fiecare zi. Pulsau.

fetia sttea pe nisipul blond i se juca nvluit ntr-un vnt. Mici fulgere elibera vntul furindu-i cercei. Sruturi repezi, uor tunate, primea pe tmpl. Era mult dragoste n nvluirea vntului

Cu incredere,
N.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-09-19 11:22:19
         
 
  Ce povestioara frumoasa! Si eu am incercat odata ceva asemanator!
Are un ritm domol, exprimare cursiva si melodioasa. Extraordinara mi s-a parut expresia 'mici fulgere elibera vntul furindu-i cercei'.

Mi-ai adus aminte de copilarie..
 
Postat de catre l;'l da la data de 2004-09-17 13:01:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23814
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE