| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | Fereastra |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Florentin Sorescu                 |  |   
            |  | Când l-au adus pe Alex în clasă stătea tot timpul la geam și prives afară, de aceea toți profesorii îl certau, ba de câteva ori chiar au încercat să-l dea cu forța jos, spunându-i că este o mare neobrăzare să te  uiți pe fereastră în timp ce ți se predă, dar el de fiecare dată s-a suit la loc. Doamna noastră l-a lăsat o vreme așa, după care s-a așezat  lângă el pe pervaz. "Mă primești și pe mine lângă tine?"l-a întrebat ea. "Promit că nu o să te deranjez cu nimic. Ba, dacă vrei să-mi spui ce faci, poate intru și eu în joc. Numai dacă vrei". "Număr mașini", i-a răspuns el. "Ș eu le număram când eram mică", i-a răspuns ea. Parcă așa timpul trece mai ușor. Uite, îți propun un joc: dacă sunt mai multe cele care vin înspre noi câștig eu,  dacă sunt mai multe cele care se duc, câștigi tu, s-a făcut? .", după care  nu au mai zis nimic.  Zile la rând am stat cu ochii la ei și ne întrebam cât timp o să o țină așa, cățărați în fiecare oră la geam și numărând mașini. Alex a fost primul care a coborât.  A luat-o ușurel printre rânduri și s-a întors la banca lui. Ați avut noroc, i-a spus doamnei. Altfel nu câștigați. Afară începuse să ningă.
 El este singurul dintre noi pe care părinții nu l-au căutat niciodată, deși cei de la Centru spun  că trăiesc și i-au rugat de mai multe ori sâ vină pe la el. Eu cred că tocmai de aceea stă mai tot timpul cu nasul lipit de fereastră, așa am văzut făcând și un cățel de pe-aici care  așteaptă să i se-ntoarcă stăpânii cu boticul lipit de zăbrelele de la gard.
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Elena Ștefan, am spus-o deja de câteva ori, acest text (care poate fi luat și autonom) face parte dintr-un altul, mult mai amplu, postat pe acest site și la care am tot lucrat, deși îl credeam încheiat: Transformatorul. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2019-03-05 15:26:53 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Da, textul are toate ingredientele pentru a fi un text emoțional. Care te face să înțelegi și să iubești personajul și universul său interior. Amputat de iresponsabilitatea/neputința celor care i-au dat viață. Pe lângă sentimentul de empatie, în subtext, se poate remarca și o doză de condamnare a societății care generează așa ceva. Nu mai puțin importantă, în concepția structural-conceptuală a textului Doamna O adevărată doamnă a pedagogiei. 
 Acuma, în plan literar, Brătescu Voinești, Farago și alții au exploatat această vână artistică. Prin urmare simpla aducere în planul atenției a unor astfel de, să le spunem, fotografii stilistic-emoționale, se lovește de patternurile anteriorității care aparțin, deja, altora. Mai spuneam și cu altă ocazi, ca astfel de texte, luate singular, deci având propria lor autonomie, suferă de o anumită marginalitate, stinghereală, ba chiar, am putea spune, desuetudine perceptivă. De aceea, recomand și mențin recomandarea, ca aceste bijuterii textuale să fie valorizate în cadrul unor altor  texte ori contexte.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Elena Stefan               la data de  
              2019-03-05 14:29:17 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Adrian Mihai, textul a fost inițial un poem😅 Am tot scris la el pentru că sunt povești care au ca punct de pornire lumea reală. Este vorba de o clasă de copii speciali din Voluntari, iar doamna profesoară este, la rândul ei, cât se poate de adevărată. Încă o dată, mulțumesc! |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2019-03-05 13:26:51 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | ca s-o dau un pic pe glumă, vedeți cum faceți cu revizuirile astea repetate, deoarece cred că riscați să duceți textul întâi în nuvelă și, mai apoi, în roman. 
 nu știu ce va ieși pe viitor, dar ceea ce am citit mi-a plăcut - să zic așa - uriaș, ca să mă dau și eu un pic cu haștagii! :)))
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              adrian mihai               la data de  
              2019-03-05 13:10:21 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mulțumesc, Radu! |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2019-03-05 12:28:15 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mulțumesc, domnule Adrian Mihai. Repet, este un fragment dintr-o poveste mai amplă intitulată "Transformatorul" la care tot mai lucrez, deși o socoteam încheiată. Acest fragment este o dezvoltare a unuia de care mi-am dat seama că a fost scris cam lapidar. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2019-03-05 12:27:55 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | o mostră de proză (foarte) scurtă, dar extrem încărcată de trăiri și sentimente. văd că nu se încumetă nimeni să facă risipă de stele, toată lumea e zgârcită azi. nu-i nimic, o voi pune eu două, deoarece textul m-a mișcat... 
 și, să nu uit, și vot!
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              adrian mihai               la data de  
              2019-03-05 11:44:47 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | da, vot și eu |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Radu Stefanescu               la data de  
              2019-03-05 11:26:34 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mulțumesc, domnule Buricea! Face parte dintr-un text mai amplu la care tot lucrez: Transformatorul. Este postat și aici, pe site. 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2019-03-05 11:25:04 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Induiosetor mesaj, felicitari ! |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mihail Buricea               la data de  
              2019-03-05 11:21:49 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |