FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Național-democrația europeană, post modernă
Text postat de Emanuel Cristescu
„Națiunea este o ființă organică" - 1922) (Nicolae Iorga)


Național-democrația deschisă, postmodernă, europeană are, ca valoare fundamentală, ideea că omul este cea mai mare bogăție a unei națiuni. Japonia nu are resurse. În schimb, cu munca și inteligența poporului japonez, a reușit să devină una dintre cele mai prospere, civilizate și respectate națiuni ale lumii
Conceptul „național” conține o caracteristică de bază și anume, aceea de „unitate”, de aderare, de apartenență a oamenilor la „ceva” care poate fi perceput ca un „întreg” ca o „unitate” care se diferențiază de alte „unități” similare. Acest „ceva” conține încărcătura spirituală, cultural istorică și de tradiții acumulate în timp și care definesc un concept denumit etnicitate [1]. Față de acesta, după mulți autori .[2] națiunea presupune și un teritoriu. În condițiile și cu limbajul modernității, acest ansamblu, „etnicitate plus teritoriu”, poartă denumirea de „sistem[3] statal ” sau, în limbaj curent, de „stat[4] ”.
Din multitudinea de idei și teorii cu privire la stat, în contextul unificator european, actual, reține atenția ideea potrivit căreia modernitatea ar fi „accentuat conflictele dintre state și că națiunea a servit mai degrabă ca motivație ideologică pentru acestea ”.[5] În acest fel se încearcă justificarea eșecului „experimentului crucial” inițiat de Napoleon al III-lea, care avea drept scop o nouă ordine europeană. Aceasta ar fi trebuit să conducă la satisfacerea idealurilor naționale într-o Europă unită avant la lettre. Se afirmă că acest eșec s-ar fi datorat statelor naționale și incompatibilității dintre acestea, națiunile având un comportament concurențial. State care, prin urmare, s-ar afla în conflict de interese permanent. Ca exemplu se invocă războiul franco-prusac din 1870 care, chipurile, „a dovedit că era naționalismului idealist și fratern se încheiase ”[6] . În opinia noastră, lipsa de veridicitate a acestor argumente este ușor de demonstrat. Și aceasta chiar cu modul practic în care statele europene pot conviețui și pot coopera performant, atât în interesul UE cât și în interes reciproc, în momentul actual. Păstrându-și în cea mai mare parte atributele de state naționale. Pe baza Tratatelor de funcționare ale UE.
Prin urmare, nu existența statelor naționale a condus la eșecul experimentului menționat ci altceva, care, din păcate, se pare, se încearcă a fi reinventat, în ultimul timp, în cadrul UE. Și anume, mentalitatea și tendința unor state de a se considera îndrituite să se considere „mai egale decât alte state” și, mai direct ori mai insidios, să încerce să preia conducerea structurii unioniste și să-și impună politicile lor la modul arbitrar, nedemocratic, aproape expansionist. Acesta reprezintă, de fapt, un mare pericol pentru UE și, dacă nu vor exista inteligența și înțelepciunea necesare revizuirii Tratatelor, democratizarea reală a acesteia în respectul tuturor statelor componente, fenomenele de tip centripet se vor accentua și vor periclita însăși existența UE. De altfel, sunt numeroase voci casandrice care nu văd cu ochi buni această structură și îi doresc și îi prevăd colapsul. Iată un exemplu de atitudine care, principial este corectă, și care erodează, dacă nu se vor lua măsuri, construcția denumită UE. „Numai când oamenii au descoperit că și-au pierdut democrația și puterea propriilor lor țări de a se guverna singure, au început să aprecieze într-un fel nou cât de prețioase erau valorile care le-au fost luate fără știrea lor. Deveniseră victimele uneia dintre cele mai mari prefăcătorii colective ale secolului XX care din acest punct de vedere merită să fie aliniată lângă visele de autoamăgire ale comunismului. Mai curând poate, iar nu mai târziu, fantezia « marelui proiect european » se va destrăma, biruită de realitate, distrusă de toate acele contradicții pe care ambițiile ei demente n-au fost în stare să le prevadă și pe care n-ar fi putut niciodată spera să le rezolve. Dar va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de mulți ani ca să se trezească iar la viață .[7] "
Doctrina național-democrată vine tocmai în ideea prevenirii unor astfel de evenimente și militează pentru restabilirea respectului față de toate națiunile europene. Numai națiunile puternice pot face și pot menține o Europă puternică. Și orice tendință hegemonică din partea unor state va avea influență negativă asupra UE. Pentru că Tratatele au la bază principiul egalității în drepturi între statele naționale care au aderat la UE și, din păcate, se constată tendințe tot mai accentuate de înlocuire a acestui principiu cu cu voința nedemocratică a unor state care se vor state fanion. Un exemplu edificator în acest sens l-au constituit poziția și deciziile cu privire la refugiați, poziție adoptată nedemocratic, fără consultarea statelor și, mai mult, poziție care se încearcă a fi impusă cu forța tuturor celorlalte state. Care nu au participat la stabilirea acestei poziții. Și din păcate, poziția respectivă s-a dovedit a nu fi una corectă. Mai mult, aceasta constituie un adevărat pericol la adresa UE. În opinia noastră, ar trebui, de urgență, declanșată o dezbatere la nivelul tuturor statelor UE pentru a se găsi soluții problemei refugiaților și pentru a se discuta și aproba o poziție comună.
Deși sub denumirea de „național” conceptul s-a consacrat, istoric vorbind, relativ târziu, conținutul său are rădăcini adânci în spațiul nostru geografic. Fie și dacă amintim de organizările statale premergătoare cuceririi romane și vom constata că unitatea triburilor dacice s-a realizat, cel puțin, pe anumite baze comune, în structuri statale sau state de sine stătătoare care presupuneau organizare, administrare, comunicare, conducere. Ele confereau membrilor săi conștiința de apartenență la o unitate administrativă, ofereau siguranță și necesitau apărare.
Cucerirea romană nu a reușit să distrugă conștiința acestei apartenențe. Astfel, de-a lungul întregii perioade de cca.165 [8] de ani, trupele romane, din Dacia, s-au confruntat cu numeroase tulburări, revolte, răscoale. Atât din interior cât și, mai ales, din afară, din partea dacilor liberi. Ca urmare a acestor presiuni și ai altor factori, Imperiul Roman a fost obligat, în anul 272 d.Hr să părăsescă Dacia.
Cu toate controversele existente, continuitatea strămoșilor noștri pe aceste teritorii este foarte bine documentată arheologic și istoric [9] și, cu bună credință, nu poate fi pusă la îndoială de nimeni. Controversată este și teoria istoriografiei oficiale privind etnogeneza poporului român [10] noile teorii punând tot mai mult la îndoială veridicitatea teoriei romanizării. Național-democrația este deschisă rezultatelor cercetărilor științifice și încurajează toate tipurile de cercetări științifice desfășurate cu scopul de a cunoaște cât mai bine identitatea și unitatea noastră istorică.
Prima mare acțiune politică de realizare a unității statale a aparținut lui Mihai Viteazul. Deși a fost realizată pentru o scurtă perioadă de timp această viziune istorică a celebrului domnitor a sădit în conștiința noastră sentimentul de apartenență la același neam. Sentiment care s-a consolidat în timp și care, în final, a condus la constituirea unui stat național chiar dacă dimensiunile sale geografice au suportat, în timp, anumite variații [11] .
În epoca modernă naționalismul românesc a cunoscut variate forme, unele depășind cadrul unei normalități doctrinare și intrând în zone percepute ca fiind de extremă dreapta.
O scurtă trecere în revistă a acestor curente doctrinare relevă, atât la nivel național cât și internațional, diverse abordări mergând de la negarea naționalismului ca doctrină sau ca ideologie, considerându-l ca fiind, de fapt, o metodă ,[12] până la aceea de exacerbare a naționalismului și chiar de identificare a acestuia cu statul, care au condus la naționalismul extremist sau la ultranaționalism. Evident, între aceste extreme, există numeroase forme și nuanțe de naționalism mai mult ori mai puțin temperat, Ca de exemplu, „naționalism birocratic”, „naționalism est-european”, „naționalism populist” „naționalism liberal”, „naționalism constituțional” , „naționalism totalitar”, „naționalism agresiv”, „naționalism economic”, „naționalism democrat” „naționalism revoluționar” etc.
Dintre marile personalități românești care au promovat idei naționaliste progresiste, cu limitele și excesele pe care epoca le-a presupus, amintim pe Iorga și Manoilescu. Pe Iorga, pentru naționalismul său moderat și, în special, pentru poziția sa privind solidaritatea claselor, importanța educației și datoria claselor de sus față de cele neluminate, în principal, în sensul tansformării țăranilor și mahalagiilor în „cetățeni”. Pe Manoilescu pentru naționalismul său economic, delimitându-ne total de „naționalismul totalitar”
De altfel, precizăm, că, dacă ar fi să clasificăm această doctrină, ea se înscrie pe linia național-democrației postmoderne, europene, adaptate realităților interne și externe actuale. Este o doctrină nouă care se delimitează de toate excesele și inadecvările mișcărilor naționaliste trecute sau chiar prezente. În concluzie, nu se revendică de la niciun partid sau mișcare naționalistă anterioară și, mai ales, se delimitează de orice exces naționalist, ultranaționalist și altele de acest gen. Ca poziție pe eșicherul politic este de centru dreapta. Însă, practic, ete mai mult o doctrină de proiect care are ca scop creșterea bunăstării cetățenilor și stoparea declinului României. Prin urmare, doctrina național-democrată promovează orice măsură care servește scopului declarat de redresare a României și creșterea nivelului ei de bunăstare, indiferent de zona doctrinară din care aceasta provine. Important este ca o astfel de măsură să-și fi dovedit utilitatea, validitatea și eficiența.
Național-democrația postmodernă s-a născut dintr-o mare dezamăgire privind managementul României post evenimentele din 89. Management care, prin politici publice inadecvate ori de-a dreptul greșite a condus la sărăcirea României, la distrugerea economiei și a obligat 5 milioane de români să ia calea străinătății și să caute de lucru în alte țări. Practic, România a fost adusă într-o multiplă criză: morală, identitară, educațională, demografică, juridică economică etc.
Faptul că Raportul [13] ONU privind sărăcia, publicat la sfârșitul anului 2015, plasează România, în ceea ce privește bunăstarea, pe ultimul loc, dintre țările europene, în cel mai fericit caz, pe penultimul, la unii indicatori, demonstrează, fără putință de tăgadă eșecul acestor politici, programe și doctrine.
De aceea, considerăm că o nouă viziune, național democrată, una post modernă, temperată și luminată, inovativ-managerială, reprezintă soluția pentru redresarea României, redarea speranței cetățenilor români, reîntoarcerea acasă a multora dintre cei plecați și descătușarea energiilor latente ale poporului nostru.
În viziunea noastră, noi situăm în centrul atenției omul, în context național și european, cu nevoile și trebuințele sale și, în principal, cu salariul și pensia sa. Noi nu elaborăm doctrine și programe pentru dezvoltarea teoriilor privind doctrinele. Nu ne propunem să realizăm obiective pentru a le bifa ca realizări în planuri, strategii sau programe. Noi considerăm toate acestea ca mijloace pentru redresarea, dezvoltarea și reindustrializarea României pentru a crea resursele necesare în vederea sporirii bunăstării cetățenilor prin creșterea accelerată a salariilor și pensiilor și alinierea acestora la mediile din țările avansate ale UE. Aceasta este ideea forță a național-democrației propuse de către noi. Subsecvent acestei idei ne mobilizăm, elaborăm strategii și programe, le dezbatem și le îmbunătățim cu participarea cetățenilor, desfășurăm activitățile politico-sociale necesare și acționăm. Și considerăm că numai având cetățeni bogați și puternici o națiune poate fi puternică și respectată.
În sinteză, prezentăm, mai jos, valorile și principiile doctrinei național-democrate în context european.

• Național democrația consideră cetățeanul adevărata bogăție a unei națiuni. De statusul acestuia precum și de modul în care este respectat, tratat, antrenat, implicat, recunoscut și recompensat cetățeanul, în cadrul națiunii, depinde nivelul de dezvoltare, bunăstare și respect al acesteia.
• Suntem mândri de trecutul nostru istoric, de cultura și contribuția noastră științifică la dezvoltarea umanității. Suntem mândri că suntem parteneri într-o uniune de state având o cultură milenară, suntem mândri de originile acestei culturi, dacice, greco-romane, celtice, germanice, nordice și slave. Această moștenire și secolele de civilizație creștină se caracterizează prin setea de libertate, de creativitate, de pasiune, implicare și responsabilitate.
• Identitatea națională și solidaritatea sunt sunt valori fundamentale ale națiunii noastre, valori care au fost grav afectate în ultimele decenii. De aceea noi milităm pentru restabilirea lor în cadrul națiunii precum și pentru revenirea la patriotismul identitar și social. Aceste valori constituie fundamentul național-democrației..
• Atașamentul față de propria națiune, respectul față de celelalte națiuni, libera exprimare a tuturor opiniilor, libera voință a poporului român de a-și conduce propriul destin independent de toate imixtiunile, trebuie să rămână valori permanente ale națiunii noastre.
• Națiunea română a dezvoltat, în context european, o civilizație proprie, specifică, bogată în tradiții. Românul, care este un spirit cultural de o mare bogăție lăuntrică, a trăit și trăiește împreună cu ceilalți și pentru ceilalți dând naștere unei națiuni cu un geniu propriu, un destin propriu, în context european și universal, cu o cultură și o istorie de care este mândră. Aceste trăsături trebuie dezvoltate, îmbunătățite permanent, promovate și apărate. Și duse mai departe, din generație în generație.
• Național-democrația militează și acționează pentru dezvoltarea spiritului civic, pentru adevăr și dreptate, pentru cunoașterea istoriei neamului nostru, pentru dezvoltarea spiritului nostru și al copiilor noștri, pentru cunoașterea istoriei și a luptei de enanicipare în lupta împotriva celor care încearcă să ne mintă, să ne manipuleze, să ne denigreze și să ne culpabilizeze. Național-democrația pledează pentru cunoașterea istoriei dar respinge răscolirea rănilor istoriei, responsabilizarea și culpabilizarea generațiilor actuale pentru excesele, abuzurile și erorile istoriei care ar putea conduce la recrudescența unor noi mișcări de tip iredentist și revanșard. Național-democrația postmodernă, europeană, i-am putea spune „open source”, face apel la toate popoarele lumii să militeze pentru pace, înțelegere și cooperare, pentru iertarea erorilor istoriei și pentru construirea unui viitor mai bun pentru toate națiunile lumii. Viitor bazat pe încredere, respect reciproct și întrajutorare.
• Național-democrația aderă fără rezerve la valorile și principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului și se angajează să le respecte. De asemenea, se angajează să respecte drepturile naturale fundamentale care sunt: libertatea, egalitatea în fața legii, proprietatea și siguranța cetățeanului.
• Drepturile noastre fundamentale sunt garantate constituțional iar cele care privesc libertatea de expresie și de asociere trebuie să facă obiectul unei protecții suplimentare.
• Național-democrația presupune garantarea, prezervarea, redescoperirea independenței naționale și libertății într-o Europă eliberată de utopia noii ordini mondiale.
• Valorile și principiile noastre trebuie apărate și conservate față de orice agresiune care ar putea conduce la distrugerea civilizației noastre înainte ca aceasta să ajungă să intre într-un ireversibil declin moral. Care ar putea fi dezastruos pentru națiunea noastră.
• Național-democrația militează pentru gândirea diversă, restabilirea independenței intelectuale și se opune amenințărilor dictaturii gândirii unice și terorismului intelectual al acesteia.
• Național-democrația se opune cu toată forța dictaturilor de orice fel și respinge cu tărie încercările de a reduce fiecare individ, fiecare cetățean la rangul de consumator într-o lume ultraliberală, sălbatică, de către deținătorii puterii, care se vor elite, singurele elite gânditoare și care militează pentru uniformizarea popoarelor, distrugerea identităților naționale și punerea tuturor țărilor în sereviciul unei mondializări reducționiste pentru națiunile lumii.
• Activitatea și munca noastră sunt puse în slujba democrației, a neamului nostru, a libertății și prosperității.
• Considerăm că în prezent și pentru o extrem de lungă perioadă de timp, dacă nu cumva, pentru totdeauna, statele naționale vor avea și vor trebui să aibă rolul esențial atât în Europa cât și în lume. Sigur, statele Europei vor coopera, vor derula acțiuni în comun cu respectarea Tratatelor UE, vor renunța la anumite componente ale suveranității, în special în domeniul apărării, dar rolul lor trebuie să fie menținut și, în unele domenii chiar întărit.
• Considerăm că utopiile universaliste și mondialiste și-au atins limitele și că numai statele și uniunile de state, care să constituie la nivel planetar centre multipolare sunt viabile și vom milita pentru aceasta.
• Înțelegem participarea statelor europene la UE ca parteneri egali și respingem, de plano, orice încercare a altor state, de a subordona în vreun fel, alte state.
• Credem în valorile cultural politice ale fiecărui stat și considerăm UE ca un fel de orchestră în care fiecare stat se comportă ca un instrument cu o individualitate și caracteristici proprii, bine conturate. Nu credem în standardizarea socială și în uniformizarea culturilor și mai ales, nu credem în uniformizarea națiunilor.
• Europa trebuie să respecte identitățile naționale, regionale și locale precum și tradițiile cultural istorice ale tuturor statelor componente.
• Considerăm, după cum s-a putut constata din modul de funcționare de până acum, că Uniunea Europeană are un deficit de democrație. Deficitul democratic conduce la dispariția apărării interesului public și la o exagerată apărare a interesului particular, de multe ori, nelegitim. Popoarele și cetățenii nu trebuie să fie un fel de miei care pot fi duși la tăiere la voința cuiva, din afara. De aceea Tratatele de funcționare ale UE vor trebui revizuite și bazate pe principii democratice de management și luare a deciziilor cu accent pe democrația participativă. Aceasta cât mai curând, pe baza experienței acumulate și până nu încep să se dezvolte mișcări centripete de abandonare a construcției europene. Pentru că există semnale foarte serioase în acest sens, exemplul Marii Britanii, al Poloniei și Ungariei producând deja îngrijorare.
• Europa a fost este și trebuie să rămână un teritoriu al marelui spirit cultural european, al catedralelor și clopotnițelor și în niciun caz al moscheilor și minareteor. Ne mândrim cu rădăcinile noastre antice, creștine și umaniste. Spațiul european cu trecutul său glorios și prezentul în plină dezvoltare trebuie să rămână unul secular, civilizator care are obligația și capacitatea de a se opune și de a lupta împotriva oricăror forțe distructive și antioccidentale.
• Credem în națiunea română și într-o Europă Unită și independentă față de orice forțe străine, inclusiv financiare, care ar încerca să ne aservească.
• Statele naționale și UE trebuie să fie garantul unui trai decent pentru fiecare cetățean, să asigure binele public economic și social. De asemenea statele naționale trebuie să fie garantul culturii, al valorilor europene precum și al libertăților individuale și colective. Este necesară manifestarea unei exigențe crescute în matere de libertate de informare, întoarcerea la libertatea presei și a internetului și depolitizarea media.
• Este necesară debirocratizarea societății, simplificarea legislației și eliminarea legilor și actelor normative vagi, imprecise, care se pretează la interpretări abuzive. De asemenea trebuie amendate sau abrogate toate legile care restrâng libertatea [14] de gândire și de exprimare precum și legile discriminatorii de orice fel. Cetățenii unei națiuni și ai Europei sunt și trebuie să fie cetățeni egali în fața legii. De asemenea credem că se impune, de urgență, responsabilizarea justițiarilor pentru activitatea lor.
• Este necesară și obligatorie depolitizarea justiției și scoaterea acesteia de sub influența și tutela serviciilor secrete. Cetățenii trebuie să-și recapete încrederea în Justiție.
• Autonomia locală nu trebuie să constituie sub nicio formă pretextul pentru care să poată fi interzise reuniuni sau manifestații pașnice ori să fie boicotate simbolurile naționale. Orice abuz în acest sens trebuie sancționat.
• Națiunea noastră, națiunea română, în conformitate cu prevederile Tratatelor la care este parte, trebuie să-și construiască singură propriul viitor, pe baza aspirațiilor sale, în deplinul respect al tradițiilor și moștenirii cultural istorice și religioase pe care le are și de care este mândră. Direcțiile și opțiunile fundamentale pentru construirea acestui viitor reprezintă prerogativa exclusivă a națiunii române și se manifestă în cadrul referendumurilor care pot fi inițiate, în condițiile legii de către cetățeni sau de către instituții ale satatului.

În baza acestei doctrine este necesară elaborarea de strategii, programe și planuri de acțiune iar acestea trebuie supune dezbaterii publice. Ele vor trebui să fie îmbunătățite permanent și completate cu propunerile venite din partea cetățenilor.


[1] Smith și Hutchinson sintetizează șase trăsături definitorii ale etnicității:1.un nume comun propriu; 2. un mit al originii comune; 3. amintiri colective; 4. cultură comună (religia, obiceiurile sau limba); 5. o legătură cu o vatră, nu neapărat fizic ocupată de către etnie; 6.un sentiment de solidaritate.
[2] Smith și Hutchinson sintetizează șase trăsături definitorii ale etnicității:1.un nume comun propriu; 2. un mit al originii comune; 3. amintiri colective; 4. cultură comună (religia, obiceiurile sau limba); 5. o legătură cu o vatră, nu neapărat fizic ocupată de către etnie; 6.un sentiment de solidaritate.
[3] Ansamblu de elemente aflate într-o relație structurală, de interdependență și interacțiune reciprocă, formând un tot organizat. https://dexonline.ro/definitie/sistem
[4] Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat
[5] L. Boia, Două secole de mitologie națională, p. 52..
[6] Ibidem, pp. 53-54
[7] Cristopher Booker și Richard North, “The Great Deception – A Secret History of the European Union”, aparuta in Romania sub traducerea “Uniunea Europeana, marea amagire“, editura Antet, 2004, pg. 314.
[8] Stîpânirea romană în Dacia a durat de la cucerirea Daciei 106 d.Hr până la retragerea aureliană 271 d.Hr
[9] A se vedea cel puțin cercetările arheologice la la Olteni, Covasna, care certifică pentru o perioadă de un mileniu, din sec V îHr până în sec V d.Hr continuitatea strămoșilor noștri.
[10] Există tot mai multe dovezi și voci, din țară sau din străinătate ale unor mari personalități care contestă teoria romanizării. O adevărată mișcare dacică se dezvoltă și aduce tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că romanizarea nu a avut loc. Ideea romanizării, o idee artificială, după unii, a fost excepțional utilizată de către corifeii Școlii Ardelene, în condițiile în care urmăreau justificarea obținerii de drepturi pentru românii asupriți. Însă, se pare, pe baza unor dovezi de necontestat, s-a afirmat teoria că limba dacă nu a pierit niciodată iar dacii nu au fost romanizați. În programul PND este prevăzută acțiunea de desfășurare a unur largi cercetări arheologice și, în special în zona fostei capitale Sarmizecetusa, care, sperăm, vor putea aduce multe clarificări în domeniu.
[11] Nici în prezent nu există un stat al tuturor românilor, provincia Basarabia și alte teritorii nu fac parte din statul unitar al românilor.
[12] Alina Mungiu-Pippidi, coord., Doctrine politice, Ed. Polirom, Iași, 1998, pg. 111,
[13] Philip Alsthon, Raport ONU privind sărăcia, noiembrie 2014.
[14] Se mai numesc și legi liberticide. (NA)

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Bine spunea Marele Blond-l-am numit pe Fănuș Neagu- "în România mai mult se scrie decât se citește.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-03-21 06:24:29
         
 
  Domnule Ștefănescu, nu insinuez nimic. Am încercat doar să traduc spusele dumneavoastră!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-23 02:27:24
         
 
  "aloca ciorapilor un rol pe care nu l-au jucat niciodata in politica romaneasca."

Zaroni a rămas celebru în acest domeniu. Se spune că se afla la o masă cu Petru Groza. După un timp, Gruza îl întreabă: mă ce naiba miroase aici? Nu știu domnule prim ministru? După un timp, mă tu te.ai spălat azi? Da sigur. Atunci ce naiba miroase? Habar nu am răspunse Zarini. Mă ia ridică un pic picioru! Pfuuu! Asta este. De când nu ți-ai schimbat ciorapii? De când am venit de acasă, de luna trecută! Uite mă ia de aici niște bani și mergi și schimbă-ți ciorapii. Zis și făcut.

Se reîntoarce ministrul Zaroni la masă. Ai schimbat mă ciorapii? Sigur. Bravo. După un timp. Mă iar miroas. Sigur ți-ai cumpărat ciorapi noi? Sigur, uitați bonul. După un timp. Mă nu se mai poate lucra aici de miros. Auzi dar ce ai făcut cu ciorapii vechi? Îi am aici, în buzunar răspunse cu sinceritate Zăroni!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-23 02:26:14
         
 
  "Cu excepția schimbării ciorapilor suntem de acord."
(domnul profesor Emanuel Cristescu)

"Vreți să insinuați că îi schimb anual..."
(poetul Radu Sterfanescu tot despre inlocuitorii obielelor)

Dupa parerea mea atat profesorul Cristescu cat si poetul Radu Stefanescu aloca ciorapilor un rol pe care nu l-au jucat niciodata in politica romaneasca. Politica romaneasca miroase a ce miroase nu datorita faptului ca politicienii isi schimba rar ciorapii, si datorita faptului ca nu isi schimba niciodata chilotzi!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2016-02-22 18:40:49
         
 
  Vreți să insinuați că îi schimb anual...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-02-22 16:25:28
         
 
  Nu. Frecvența este problema. Parlamentarii nu schimbă așa de des partidele cum lăsați dumneavoastră a se înțelege că scchimbați ciorapii iar dumneavoastră, sper, nu așa de rar precum parlamentarii partidele. Din această dilemă nu putem ieși.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-22 16:17:40
         
 
  Înțeleg că nu sunteți de acord cu schimbarea ciorapilor. Nici măcar între ei ?...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-02-22 16:10:55
         
 
  Cu excepția schimbării ciorapilor suntem de acord. Ori tocmai aceste dezamăgiri m-au făcut și pe mine să iau atitudine. De aceea poate reușim să influențăm electoratul să nu mai voteze pe nimeni dintre cei care au fost la guvernare în ultimii 26 de ani. Și care au distrus România și au adus-o pe ultimul loc dintre țările europene. Nu o spun eu, o spune Raportul ONU privind sărăcia publicat în noiembrie 2015. Mai mult, prin politicile lor de jaf, distrugere și prăduire au alungat cam două Slovenii din țară. Adică, după date oficiale, vreo 5 milioane de români!

Eu, în principiu, sunt mulțumit de ce a ieșit, ca nouă doctrină, spun eu naționalist temperată și luminată. Însă, evident, poate fi o evaluare subiectivă. Mă tem, deși am făcut delimitările necesare, să nu fie percepută cumva, vreo nuanță naționalis excesivă. Pentru că, în niciun caz, nu a fost intenția mea.

Așadar, dacă vreun ochi critic găsește ceva, în acest sens - eu sper să nu- îi voi fi recunoscător.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-22 15:07:15
         
 
  Marea majoritate a doctrinelor sună bine. Importantă e calitatea umană a celor care, ajunși la putere, le vor implementa. Sigur, e un truism de 2 bani, dar ce altceva s-ar putea spune când socialiștii reduc taxele și liberalii le măresc? Am dat doar un exemplu. Ce să mai înțeleagă românul când parlamentarii (ultimii/rămașii/rămășițele - ca să citez un coleg - celor care n-au vizitat încă mititica) schimbă partidele cum schimb eu ciorapii? Mă rog, nu chiar așa des... Ce să mai înțeleagă românul când galbenii își dau mâna cu roșii ca să-l dea jos pe Negru Împărat, apoi cu partidul lui Negru Împărat, ca să-l dea jos pe Roșu Împărat? În politichia noastră, galben cu roșu ar trebui să dea roz. În realitate, nu știu cum se face, situația e veșnic albastră...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-02-22 14:47:20
         
 
  Observații, sugestii, propuneri, completări?

Nu am postat această doctrină aici doar așa să fie. Am avut un exemplu celebru. Mutatis mutandis Junimea a fost modelul.

De fapt, dacă nu ar fi deturnările periodice de sens modelul Junimea ar trebui să ne călăuzească. Este un model de mare actualitate. Dezbateri de idei și opere care să rămână. Poate viitorul va fi mai generos cu spațiul europeic!

Constat cu bucurie că spațiul a devenit perfect respirabil, salubru și sunt hotărât să pun capăt oricăror încercări de deturnare. Iar traficul se menține în limite normale.

În fine, vă rog să promovați Europeea în cercul de prieteni și să-i invitați să publice aici.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-22 13:06:49
         
 
  O expunere care merita sa fie citita si aprofundata de toti extremistii de pe Europeea !  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2016-02-19 22:27:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE