|
|
|
|
|
|
|
|
|
Femeia |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Femeia ce-mi locuiește-n suflet
e o apă străină
pe care o beau de sete
și nu mă satur.
Ea s-a retras în memorie,
stă-n cuvintele pe care le spun,
între minciună și adevăr
cu dreptul de veto
necontestat.
E unică și celestă în felul ei,
mântuită-n simboluri
sub care alunecă prin pletele Domnului
cu o mână tremurată.
Lumina nu mai sare în așchii,
umbra nu mai coboară
în oglinzile scut de uitare
sparge clipa văzută în trecere.
Iat-o îngândurat născătoare
în carnea cuvântului copt,
sunetul pe care-l cântă
fiului meu luminând viitorul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|