|
|
|
|
|
|
|
|
|
Catedrala |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Cei ce construiesc imensa catedrală
nu au atâtea zile de pus în ziduri,
să ajungă la sfințire.
Trăiesc în bucuria permanentei înălțări
se hrănesc din același trup
locuiesc în somnul dulce de la început
ațipind în picioare.
Ardoarea din piept le ronțăie simțurile
coboară în sine ca într-o fântână,
în adânc văd prin apa rece
cum urcă coloanele neamului.
Au ochii noroși de ploi
îi apasă pe pleoape destinul,
plimbă vedenii până la sfinții nepictați
pentru care încearcă o evlavie mută.
Durata orelor crește-n adaosul protector
în fiecare clipă se-ntâmplă o minune
și nu sunt destule minți
să deslușească adevărul
care urcă să lumineze bolta.
Noaptea rupe câte o bucată de cer,
cade în catedrală lăcrimând
pe lespezi de piatră.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|