|
|
|
|
|
|
|
|
|
Undeva se vede o lumină |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Niciun bolnav nu rămâne singur,
îngerul obișnuit cu suferințele omenești
e la fiecare fereastră, privește
și flutură din aripi.
Patul alb se acoperă de liniște,
pereții respiră chipurile dragi.
Sufletul răspunde ca un ecou
din învolburatele mări interioare,
corabia căută un țărm
undeva se vede o lumină.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Undeva se vede o lumină
Niciun bolnav
nu rămâne singur,
ngerul din fereastră privește,
și dă din aripi.
Patul alb de liniște,
respiră prin pereți chipurile.
Sufletul un ecou
din mări interioare,
căută un țărm
unde vede o lumină.
Da, Mulțumesc de sugestie! Am refăcut.
|
|
|
|
Postat
de catre
Somesanu Silviu la data de
2015-03-07 20:52:31 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
deși scurt, are niște redundanțe, de ex "obișnuit cu suferințele omenești" e inutil, din moment ce în versul ai vorbit de un bolnav; la fel "dragi". chipuri cred că e de-ajuns. aș rupe-o în 2 strofe mici, una despre înger, a doua despre om. prima ar suna cam așa:
niciun bolnav
nu rămâne singur
îngerul din fereastră privește
și dă din aripi
oricum, vot
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-03-07 12:44:46 |
|
|