|
|
|
|
|
|
|
|
|
EVROPEEA, ULTIMUL DÎMB |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
Dădu bunu' Dumnezău și să petrecu binișor luna lui gustar, să coapseră ciorchinii în vii, prilej de veselie, se isprăvi pe-urmă și culesu, iară dîn teascuri cursă cu spor vinaț nou, iară în lavră fu prilej de ciondăneli între capete înfierbîntate: bucoavne scuipate-ntre cotoare, sudalme bîrzoiate, drăcuieli, răfuieli, îndemnuri către ucigă-l crucea și cotonogeli în trapeză că a cui sîmțîre e mai brează, scălîmbăieli ca-ntre stihuitori, abrași de pană mînuitori.
Părintele stareț Emanuel numa ce zîmbea în barbă, pătruns de plăcute aduceri aminte, vremea trecuse, pe iconostas se-așternuse colbu' de-o palmă, pe murii sinilii ai schitului crescuseră mucigai și mușchi de copac, dară fîrtații tăt nu se dădeau bătuți, băsneau arțăgoși în chilii și născoceau noi și noi prilejuri ca să să războiască, mai abitir ca-n tinerețe. O sîngură amărăciunea muncea pre sfinția-sa, că n-avea mai multă vreme să-mpartă dreptatea cu măsură, iară cîrja grea ca toroipanu' stătea după ușă, nefolosită. Și cum sta așa, cu mintea în dungă, un gînd ghiduș îi veni și pe loc porunci ca-n naosu' Evropeii să se-adune tăt natu', de la mic la mare, fîrtații și diecii de-a valma, ca să-i asculte predica.
Bătu toaca de-auziră și babele surde or dușii pre lumea ailaltă și, după cuviință cînd stranele fură pline iar în navă nu mai puteai azvîrli niciun ac, se ivi domnia sa să ne predice cu folos. Nu-l duce nici pe necuratu puterea de cîtă iscusînță are mintea omului, vezi bine, ce-i pe cinste nu-i dat pe rușîne, da' mai bine să faci răboj și să nu dai pă daiboj, fiindcă de cum se sui la amvon, rămas-am toți cu gurile căscate, ba cîțiva înghițiră și cîte-o muscă. Să-mi scuip în sîn dacă am mai văzut așa ceva vreodată și nici cu gîndu' n-aș fi putut izvodi o arătare pre măsură. Aflați și vă minunați, căci păstorul ăl mai mare al Evropeii, duhovnicul fetelor bătrîne, apărătorul dieceilor lihniți ș-al stihuitorilor oropsiți, își răsese barba, se boise la chip cu iruri și rumeneli și-și lepădase rantia și odăjdiile îmbrăcînd țoale muierești. Nici dacă am fi fost sub zîdurile scîrbavnicei Sodome, ori în flăcările Gomorei n-am fi fost mai uimiți și de spaimă trăzniți, iară cînd larma să stinse, domnia-sa după își făcu de trei ori cruce, dădu glas și-atuncea pe deplin îl cunoscurăm:
" Mare este mila Lui și cu dreptate o împarte, cui, cît și cînd se cuvine, că doară, de bună samă n-am mucenici în sînta lavră a Evropeii dacă duhul tocmirii de slove nu ne-ar munci, precum diavolul pe păcătos și spaima pe fricos, iară de ne-om da dreptății Sale și buhul ăstui sălaș al frumușății și-nțelepciunii se va răspîndi. De'aia mă rog vouă, fîrtați întru slovenire, monahi mari și dieci mărunțăi, să v-osîrdiți și curățenia cuvîntului s-o slăviți, cu bună tocmeală și pe partea bărbătească și pe aia femeiască, precum ne învață pre noi și sîntul Antohie sau care o fi fost cu zisa asta, că-mi încurcai ceasloavele, nu fugiți de urît, fugiți de deșărtăciunea urîțeniei. Precum vedeți, silitu-m-am să fac o schimbare la față, primul și drept pildă de urmat, înainte de vă cere vouă să vă fățărniciți în fel și chip, căci mult plăcut este să te-nveți cu moliciune de mătasă pe la părțile rușinoase, după șiacul gros care te freacă în dos și socot că nu-i păcat a încerca toate rosturile firii femeiești, că doar din maica Eva cu toții ne tragem precum zice și..."
Acestea auzind nu m-am putut stăpîni și m-a pufnit rîsul, iară sfinția sa se-ncruntă și mă certă cu aspră aplecare, de i se-nvîrtejiră sumnele tăte:
" Au nu-i oare mai bine să fim cuvioși și către aproapele nostru iertător cînd din plecarea firii ori din măruntul păcat al ispitirii s-arată slab la ispite, decît să vedem pricină-n toate de răutate și neînduplecare?"
" O fi, duhovnicia ta, dar vezi că mie peste poate să-nțeleg...de amu tre' să ne rostuim pe din două, să fim precum asinul cu iapa și să ne arătăm catîri în slovenire? Dacă-i pe-așa mă lipsesc de tovărășia ăstui mitoc și plec în vîrf de munte ori mă cațăr pe-un stîlp întocma sîntului Simion!"
Se mîhni oleacă dumnealui, dar n-apucă să mă dojenească mai abitir, căci Ioan Giurgiuveanul Gură-de-Fier sări din strană și prinse a răcni făr de istov:
"Alelei, cucoană, da' abitir te mai fandosești de zici că ești Lilitha-ghiavolița, aia ce-l ademeni pe Adam să frăsuie în van! Ce de mai scorneli în doru' lelii, ce icneli și-opinteli, au nu vezi că ești mai fudul în sulemeneli decît atuncea cînd purtai rantie? Nătîng să fii și tăt vezi oblu că meremetiseala ghiersului schilav îi pentru prostime, fandoseala în bobi, tărîță la proștii că mneata n-ai gîște să le-ademenești cu mărgăritare darămite scribălăi dă ispravă! Isonari să te-ngîne, taraf să te mîne, asta-ți lipsește și nu ți-e de folos nici vorba dreaptă nici mătărînga-nțeleaptă, sîngura care lasă greu cuvîntu' și rodește pămîntul!"
Mulți îl țistuiră, ba cîțiva îl și înghiontiră de-l scoaseră în brînci din sîntul lăcaș, iară după ce larma se ostoi, părintele Emanuil și-odihni oleacă cugetul apoi hotărî, tam-nesam, să lăsăm chiliile goale o vreme și să purcedem oleacă pîn vecini s-adunăm milostenii cum se face în vremi de restriște.
Minunatu-m-am de așa socoteală, dar dînsu' nu se lăsă pe tînjală ci cuprins de încredințarea c-astfel de ispravă îi a mai potrivită, tocmi o teleguță și îndemnă pre toți ucenicii din lavră să pornească la drum spre slava sîntului lăcaș siniliu și a cuvîntului nespurcat. Se suiră, colea-ntre loitre cu dînsu' ăi mai hîrșîiți în purtarea vorbelor, precum mnealui protosinghelul Ștefănel, de samă prozodier în gîlme, hîrîieli, șurubăreli de stih pe sub limbă și-alte lucruri mărețe, marele diacon și covaci Mihail care cetea de-a-ndoaselea și merea cu spatele la lume, țîrcovnicul Grigoraș carele cînta cu mult coraj pe nas, Mitru Rătăcitu, mare izvoditor de stihuri într-un picior către un mădular învîrtoșat de păcat și încă mulți alții fîrtați de frunte a mitocului. M-am aținut pe urmele lor, curios să văd încotro se duc și mult n-am mers pe șleah, pînă sub un muncel, cînd văzui cum se scoborîră tăți și-mpingeau de cotigă că-nțepeniseră roțile și nu puteau sui dealul. Zadarnică trudă, și-n van îi șfișcui starețul ba cu biciușca ba cu vorba că nu biruiră. De unde tăbărînd bidivii( răspopitul sorinel și unu cornel zis băloșel ce făceau pe sirepii mai de voie, mai de nevoie)numaice strigă starețul "hooo" cu hotărîre și trase de frîie hotărînd să puie mas. Nici că se putea mai bine fiindcă, de atîta împins și tras, sleiseră tăți de puteri, iară obezile telegii se strîmbasără, precum oricine ar fi trecut pe-acolea să-i vază, ar fi cîrmit a rîs.
" Stați așa, zise părintele Emanuil, că drumu-i piezîș șî trudnic de ne-om prăvăli făr să urcăm colnicul! Ne trabă fără smintire puteri noi, căci cu aiastea ce le-avem nu răzbim. Pe vremuri cînd eram tinerel de ani și îmblam de la Ana la Caiafa, ba mă-ndesam și cu carafa, că oleacă de veselire nu strică omului muritor, un rabin înțelept căruia mă plîngeam că n-am spor la negustorit scliviseli și vorbe grele, mă-nvăță așa: de ești staroste în capiștea păcatului, tractir, lupanar or altă rînduire de păcat al cărnii și vrei să ai spor și-arginți în pungă nu schimba mindirile, schimbă mai bine curvele, că-i mai cu folos!"
Mirare mare se zugrăvi pe fețele tutulor și amuțiră, numa Ștefănel, obicinuit dînsu cu păcatu și macatu, de pe cînd zdrăngănea la lăută după pilda pidosnicului engliterian cantor de soneate și alte trebi deocheate, grăi așa:
" Bogdaproste, bre, pupa-ț-aș dreapta că multă dreptate ai... Pe cin' să chemăm? Pre Dalila, pe Juditha ori pe-aia ce dănțuia tiranului Irod, cum îi zîce, Ludmila cu feștila sau în alt fel...că demult îs tăte desfrînatele-astea oale și ulcele, nu au carne pe oase și zîmbre frumoase nici pe-un moșneag de mușteriu să ispitească, deh!"
Starostele prozodașilor și slovenitorilor se-ncruntă, că de șagă nu-i ardea, mai o țîră și se ducea căruța în rîpi și glăsui cam așa:
" Nu m-așteptam, taman la domnia ta să-mi întorci spusa! Curve-am zîs, și nu-i de rîs, căci cine ne-a preacurvit nimic nu știe despre postit. Aduceți dară inși nevorbiți, ticăiți, gata să dea iama în ceasloave și bucoavne să are cu condeiul, să semene cu reteveiul, roadă de voroavă și trudă-n carabă, c-altfel nu suim dealu' că boii-s mici și sleiți, chemați, dară, prozodieri lihniți c-altfel nu răzbim, ca Sisif bolovanu' rostogoli-vom în van!"
Și-atuncea îndrăznit-am iară să ies nainte și să cîrcotesc :
" Și după ce suim dealu, preacucernice, cînd om fi în vale, ce-i de făcut, că de bună samă alt deal s-o pune în cale!?"
Nici că se putea mai fără rost, fiindcă părintele Emanuel se sumeți și-și ridică sumnele, că se-ncinse de-atîta umblătură, zvîrlindu-mi în creștet vorbele:
" Domnia-ta mereu m-osîndești și vină-mi găsești. De nu te-ndeamnă inima să tragi la deal, apăi mai bine du-te la vale, că destui găsi-se-vor să se înhame la atare încredințare și misie înaltă!"
Și vestea aiasta precum trăsnetul pre ceriul de vară se răspîndi și sosiră și-or mai sosi, precum muștele la dulceața mierii, liotă de prozodieri, iscusîți cu călămara de gît, ba chiar cîte-unu de ceasloave înnegritor ce hăulea pe ponor spre slava schitului siniliu și-a cuvîntului cilibiu. Iară eu, ăl de v-am povestit și lehămisit, ce să fac, îmi luai desaga, toiagul și purces-am de unde-am venit, din vale în vale, la mers cu folos pe șes ales, că de dealuri cu istoave și voroave cît bolovanii m-am săturat!
N.A. Text postat la îndemnul proprietarului Emanuil Cristescu, a dublurii sale oficiale, distinsa Elena Ștefan, în pofida ostilității formale a domnului Ioan Corbu și a exasperării onorabilului Radu Ștefănescu.
Am închis caseta comentariilor, fiindcă textul nu merită niciun comentariu, nici barem unul literar și vă rog să nu-l remarcați sau evidențiați îm vreun fel, votînd ori atîrnînd vreo"tinichea" aurie, nu se merită, cum am venit așa părăsesc lavra bleu, veteranii știu de ce. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23936 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|