PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
EVROPEEA, ULTIMUL DÎMB Text postat de Gheorghe Rechesan Dădu bunu' Dumnezău şi să petrecu binişor luna lui gustar, să coapseră ciorchinii în vii, prilej de veselie, se isprăvi pe-urmă şi culesu, iară dîn teascuri cursă cu spor vinaţ nou, iară în lavră fu prilej de ciondăneli între capete înfierbîntate: bucoavne scuipate-ntre cotoare, sudalme bîrzoiate, drăcuieli, răfuieli, îndemnuri către ucigă-l crucea şi cotonogeli în trapeză că a cui sîmţîre e mai brează, scălîmbăieli ca-ntre stihuitori, abraşi de pană mînuitori. Părintele stareţ Emanuel numa ce zîmbea în barbă, pătruns de plăcute aduceri aminte, vremea trecuse, pe iconostas se-aşternuse colbu' de-o palmă, pe murii sinilii ai schitului crescuseră mucigai şi muşchi de copac, dară fîrtaţii tăt nu se dădeau bătuţi, băsneau arţăgoşi în chilii şi născoceau noi şi noi prilejuri ca să să războiască, mai abitir ca-n tinereţe. O sîngură amărăciunea muncea pre sfinţia-sa, că n-avea mai multă vreme să-mpartă dreptatea cu măsură, iară cîrja grea ca toroipanu' stătea după uşă, nefolosită. Şi cum sta aşa, cu mintea în dungă, un gînd ghiduş îi veni şi pe loc porunci ca-n naosu' Evropeii să se-adune tăt natu', de la mic la mare, fîrtaţii şi diecii de-a valma, ca să-i asculte predica. Bătu toaca de-auziră şi babele surde or duşii pre lumea ailaltă şi, după cuviinţă cînd stranele fură pline iar în navă nu mai puteai azvîrli niciun ac, se ivi domnia sa să ne predice cu folos. Nu-l duce nici pe necuratu puterea de cîtă iscusînţă are mintea omului, vezi bine, ce-i pe cinste nu-i dat pe ruşîne, da' mai bine să faci răboj şi să nu dai pă daiboj, fiindcă de cum se sui la amvon, rămas-am toţi cu gurile căscate, ba cîţiva înghiţiră şi cîte-o muscă. Să-mi scuip în sîn dacă am mai văzut aşa ceva vreodată şi nici cu gîndu' n-aş fi putut izvodi o arătare pre măsură. Aflaţi şi vă minunaţi, căci păstorul ăl mai mare al Evropeii, duhovnicul fetelor bătrîne, apărătorul dieceilor lihniţi ş-al stihuitorilor oropsiţi, îşi răsese barba, se boise la chip cu iruri şi rumeneli şi-şi lepădase rantia şi odăjdiile îmbrăcînd ţoale muiereşti. Nici dacă am fi fost sub zîdurile scîrbavnicei Sodome, ori în flăcările Gomorei n-am fi fost mai uimiţi şi de spaimă trăzniţi, iară cînd larma să stinse, domnia-sa după îşi făcu de trei ori cruce, dădu glas şi-atuncea pe deplin îl cunoscurăm: " Mare este mila Lui şi cu dreptate o împarte, cui, cît şi cînd se cuvine, că doară, de bună samă n-am mucenici în sînta lavră a Evropeii dacă duhul tocmirii de slove nu ne-ar munci, precum diavolul pe păcătos şi spaima pe fricos, iară de ne-om da dreptăţii Sale şi buhul ăstui sălaş al frumuşăţii şi-nţelepciunii se va răspîndi. De'aia mă rog vouă, fîrtaţi întru slovenire, monahi mari şi dieci mărunţăi, să v-osîrdiţi şi curăţenia cuvîntului s-o slăviţi, cu bună tocmeală şi pe partea bărbătească şi pe aia femeiască, precum ne învaţă pre noi şi sîntul Antohie sau care o fi fost cu zisa asta, că-mi încurcai ceasloavele, nu fugiţi de urît, fugiţi de deşărtăciunea urîţeniei. Precum vedeţi, silitu-m-am să fac o schimbare la faţă, primul şi drept pildă de urmat, înainte de vă cere vouă să vă făţărniciţi în fel şi chip, căci mult plăcut este să te-nveţi cu moliciune de mătasă pe la părţile ruşinoase, după şiacul gros care te freacă în dos şi socot că nu-i păcat a încerca toate rosturile firii femeieşti, că doar din maica Eva cu toţii ne tragem precum zice şi..." Acestea auzind nu m-am putut stăpîni şi m-a pufnit rîsul, iară sfinţia sa se-ncruntă şi mă certă cu aspră aplecare, de i se-nvîrtejiră sumnele tăte: " Au nu-i oare mai bine să fim cuvioşi şi către aproapele nostru iertător cînd din plecarea firii ori din măruntul păcat al ispitirii s-arată slab la ispite, decît să vedem pricină-n toate de răutate şi neînduplecare?" " O fi, duhovnicia ta, dar vezi că mie peste poate să-nţeleg...de amu tre' să ne rostuim pe din două, să fim precum asinul cu iapa şi să ne arătăm catîri în slovenire? Dacă-i pe-aşa mă lipsesc de tovărăşia ăstui mitoc şi plec în vîrf de munte ori mă caţăr pe-un stîlp întocma sîntului Simion!" Se mîhni oleacă dumnealui, dar n-apucă să mă dojenească mai abitir, căci Ioan Giurgiuveanul Gură-de-Fier sări din strană şi prinse a răcni făr de istov: "Alelei, cucoană, da' abitir te mai fandoseşti de zici că eşti Lilitha-ghiavoliţa, aia ce-l ademeni pe Adam să frăsuie în van! Ce de mai scorneli în doru' lelii, ce icneli şi-opinteli, au nu vezi că eşti mai fudul în sulemeneli decît atuncea cînd purtai rantie? Nătîng să fii şi tăt vezi oblu că meremetiseala ghiersului schilav îi pentru prostime, fandoseala în bobi, tărîţă la proştii că mneata n-ai gîşte să le-ademeneşti cu mărgăritare darămite scribălăi dă ispravă! Isonari să te-ngîne, taraf să te mîne, asta-ţi lipseşte şi nu ţi-e de folos nici vorba dreaptă nici mătărînga-nţeleaptă, sîngura care lasă greu cuvîntu' şi rodeşte pămîntul!" Mulţi îl ţistuiră, ba cîţiva îl şi înghiontiră de-l scoaseră în brînci din sîntul lăcaş, iară după ce larma se ostoi, părintele Emanuil și-odihni oleacă cugetul apoi hotărî, tam-nesam, să lăsăm chiliile goale o vreme şi să purcedem oleacă pîn vecini s-adunăm milostenii cum se face în vremi de restrişte. Minunatu-m-am de aşa socoteală, dar dînsu' nu se lăsă pe tînjală ci cuprins de încredinţarea c-astfel de ispravă îi a mai potrivită, tocmi o teleguţă şi îndemnă pre toţi ucenicii din lavră să pornească la drum spre slava sîntului lăcaş siniliu şi a cuvîntului nespurcat. Se suiră, colea-ntre loitre cu dînsu' ăi mai hîrşîiţi în purtarea vorbelor, precum mnealui protosinghelul Ştefănel, de samă prozodier în gîlme, hîrîieli, şurubăreli de stih pe sub limbă şi-alte lucruri măreţe, marele diacon şi covaci Mihail care cetea de-a-ndoaselea şi merea cu spatele la lume, ţîrcovnicul Grigoraş carele cînta cu mult coraj pe nas, Mitru Rătăcitu, mare izvoditor de stihuri într-un picior către un mădular învîrtoșat de păcat şi încă mulţi alţii fîrtaţi de frunte a mitocului. M-am aţinut pe urmele lor, curios să văd încotro se duc şi mult n-am mers pe şleah, pînă sub un muncel, cînd văzui cum se scoborîră tăţi şi-mpingeau de cotigă că-nţepeniseră roţile şi nu puteau sui dealul. Zadarnică trudă, şi-n van îi şfişcui stareţul ba cu biciuşca ba cu vorba că nu biruiră. De unde tăbărînd bidivii( răspopitul sorinel şi unu cornel zis băloşel ce făceau pe sirepii mai de voie, mai de nevoie)numaice strigă stareţul "hooo" cu hotărîre şi trase de frîie hotărînd să puie mas. Nici că se putea mai bine fiindcă, de atîta împins şi tras, sleiseră tăţi de puteri, iară obezile telegii se strîmbasără, precum oricine ar fi trecut pe-acolea să-i vază, ar fi cîrmit a rîs. " Staţi aşa, zise părintele Emanuil, că drumu-i piezîş şî trudnic de ne-om prăvăli făr să urcăm colnicul! Ne trabă fără smintire puteri noi, căci cu aiastea ce le-avem nu răzbim. Pe vremuri cînd eram tinerel de ani şi îmblam de la Ana la Caiafa, ba mă-ndesam şi cu carafa, că oleacă de veselire nu strică omului muritor, un rabin înţelept căruia mă plîngeam că n-am spor la negustorit scliviseli şi vorbe grele, mă-nvăţă aşa: de eşti staroste în capiştea păcatului, tractir, lupanar or altă rînduire de păcat al cărnii şi vrei să ai spor şi-arginţi în pungă nu schimba mindirile, schimbă mai bine curvele, că-i mai cu folos!" Mirare mare se zugrăvi pe feţele tutulor şi amuţiră, numa Ştefănel, obicinuit dînsu cu păcatu şi macatu, de pe cînd zdrăngănea la lăută după pilda pidosnicului engliterian cantor de soneate şi alte trebi deocheate, grăi aşa: " Bogdaproste, bre, pupa-ţ-aş dreapta că multă dreptate ai... Pe cin' să chemăm? Pre Dalila, pe Juditha ori pe-aia ce dănţuia tiranului Irod, cum îi zîce, Ludmila cu feştila sau în alt fel...că demult îs tăte desfrînatele-astea oale şi ulcele, nu au carne pe oase şi zîmbre frumoase nici pe-un moşneag de muşteriu să ispitească, deh!" Starostele prozodaşilor şi slovenitorilor se-ncruntă, că de şagă nu-i ardea, mai o ţîră şi se ducea căruţa în rîpi şi glăsui cam aşa: " Nu m-aşteptam, taman la domnia ta să-mi întorci spusa! Curve-am zîs, şi nu-i de rîs, căci cine ne-a preacurvit nimic nu ştie despre postit. Aduceţi dară inşi nevorbiţi, ticăiţi, gata să dea iama în ceasloave şi bucoavne să are cu condeiul, să semene cu reteveiul, roadă de voroavă şi trudă-n carabă, c-altfel nu suim dealu' că boii-s mici şi sleiţi, chemaţi, dară, prozodieri lihniţi c-altfel nu răzbim, ca Sisif bolovanu' rostogoli-vom în van!" Şi-atuncea îndrăznit-am iară să ies nainte și să cîrcotesc : " Şi după ce suim dealu, preacucernice, cînd om fi în vale, ce-i de făcut, că de bună samă alt deal s-o pune în cale!?" Nici că se putea mai fără rost, fiindcă părintele Emanuel se sumeţi şi-şi ridică sumnele, că se-ncinse de-atîta umblătură, zvîrlindu-mi în creştet vorbele: " Domnia-ta mereu m-osîndeşti şi vină-mi găseşti. De nu te-ndeamnă inima să tragi la deal, apăi mai bine du-te la vale, că destui găsi-se-vor să se înhame la atare încredinţare şi misie înaltă!" Şi vestea aiasta precum trăsnetul pre ceriul de vară se răspîndi şi sosiră şi-or mai sosi, precum muştele la dulceaţa mierii, liotă de prozodieri, iscusîţi cu călămara de gît, ba chiar cîte-unu de ceasloave înnegritor ce hăulea pe ponor spre slava schitului siniliu şi-a cuvîntului cilibiu. Iară eu, ăl de v-am povestit şi lehămisit, ce să fac, îmi luai desaga, toiagul şi purces-am de unde-am venit, din vale în vale, la mers cu folos pe şes ales, că de dealuri cu istoave şi voroave cît bolovanii m-am săturat! N.A. Text postat la îndemnul proprietarului Emanuil Cristescu, a dublurii sale oficiale, distinsa Elena Ştefan, în pofida ostilităţii formale a domnului Ioan Corbu şi a exasperării onorabilului Radu Ştefănescu. Am închis caseta comentariilor, fiindcă textul nu merită niciun comentariu, nici barem unul literar şi vă rog să nu-l remarcaţi sau evidenţiaţi îm vreun fel, votînd ori atîrnînd vreo"tinichea" aurie, nu se merită, cum am venit aşa părăsesc lavra bleu, veteranii ştiu de ce. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE