FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Moravurile coțofenei cu cap portocaliu
Text postat de Gheorghe Rechesan
Un atlas ornitologic obișnuit ne poate lămuri repede ce-i cu pasărea asta, deloc comună. Coțofana, denumită regional și țarcă, ciorcușă sau coțovîrgă, Pica Pica pe numele-i latinesc, este din punct de vedere taxonomic o specie care aparține familiei Corvidelor, răspîndită în Eurasia, Africa de nord și America de nord. Trăiește atît la șes cît și în zonele colinare, aerul înălțimilor nu îi priește, preferînd pășunile, tufișurile și liziera pădurilor unde cuibărește, iar în perioada împerecherii se asociază în stoluri gălăgioase compuse din sute de indivizi. Ca o curiozitate, consemnată de mulți ornitologici este obiceiul coțofenei de a-și căptuși cuibul cu cioburi de sticlă, bucăți de tablă, fragmente de staniol sau plastic, în general cu orice lucește și îi atrage atenția. Au fost cazuri cînd în cuib s-au găsit diverse bijuterii, veselă, obiecte din aur sau oglinjoare.
Acest comportament straniu a intrat în atenția fabuliștilor dar și a compozitorilor, Gioachino Rossini dedicîndu-i o operă bufă, pe un libret scris de Gherardini care se bazează pe piesa "La pie voleuse, ou la servante de Palaiseau" de Théodore Badouin d'Aubigny și Louis-Charles Caigniez.
Nici George Topârceanu, nici Rossini nu aveau însă habar de o varietate autohtonă, bipedă, dotată cu mult tupeu, mai hrăpăreață decît toate înaripatele la un loc, cu penajul capului colorat în oranj țipător care nu se hrănește cu șoareci, melci, insecte, larve sau ouă furate ci din afaceri cu statul. E impresionantă apetența ei pentru afaceri oneroase în care legea este survolată cu nonșalanță, ori pur și simplu ignorată. Și cîte nu adună o coțofana naramzie în cuibul ei! Sonde și rafinării, laminoare, mine, cariere de marmură și granit, țesătorii, șosele, poduri, canale de irigație, mineraliere, cargouri și instalații portuare, termocentrale, clădiri istorice și bunuri imobiliare, ferme de păsări, ovine și cornute, silozuri de cereale, supermarketuri, izvoare termale și stațiuni balneoclimaterice.
Fără nicio o explicație strict științifică, se pare că specia coțofenei portocalii a epocii actuale a evoluat din ancestrala hoață cu pene roșii, ghearele în formă de seceră și ciocul ca un ciocan. Cînd beleaua de cioroi sîngeriu, ce-și zicea "geniul din Carpați", "ăl dintîi zburător al țării" a mierlit-o pe motive de intoxicație cu plumb fierbinte, stolurile de hoțomane,mii la număr, care îi țineau croncănind isonul, se risipiră. O vreme coțofenele, atît cele anacronice cît și cele protocronice, au stat ascunse, cu ciocul mic, pitite, temătoare pe craca lor, pînă cînd furtuna schimbării s-a domolit, apoi ieșiră din nou la ciuguleală. Fără fereală, înhățau de toate: fier vechi, vapoare, fabrici și oțelării ruinate, ferme dezafectate, hectare nenumărate de lanuri, vii și livezi și pogoane de ruine, bune încă de jecmănit. În urma lor, o altă generație făcu pene ieșind, precum Pallas Atena din țeasta lui Zeus, din oul clocit al privatizării. Ciorcușele astea procedează sistematic. Grupate în stol după culoarea penajului, ușor de recunoscut după croncănitul populist ori arogant, ținteau de sus și vizau unde era prada mai grasă, încît nimic nu le scapă, nici măcar hapurile bolnavilor ori paralalele, și-așa puține ale pensionarilor și bugetarilor.
E notoriu cazul unei coțovîrge cu pene (plete) lungi, blonde și ghiarele avide, manichiurate cu grijă, care s-a căpătuit construind piscine în creierul munților, parcuri în pădure, terenuri de fotbal în pantă și vaste săli de sport prin coclauri și cătune, unde, îndeobște babele și moșnegii fac cros alungînd țărcile din bătătură cu reteveiul și gimnastică aerobică cu sapa în brazdă. Nurii ei au atras atenția inclusiv marelui corb chior din fruntea țarinii, ăla ce stă cu dosul culcușit în fostul cuib regal, căptușit cu pluș, al acvilei legitime, silite să abdice, care a croncănit, scurt și arogant, zburlindu-și viril penajul: " madam ciorcudrea este cea mai capabilă coțohîrlă din cîte am întîlnit." Păi cum să nu fie, fiindcă specia pica pica nu prezintă dimorfism sexual ci doar o diferență semnificativă sub coadă cînd și-o înfoaie. O altă surată, ceva mai balaoacheșă, pe cînd răspundea de drumurile țării se umflă în pene și-și puse pecetea pe un contract de autostradă prin care kilometrul construit costa de două ori ca pe alte meleaguri. Răsplata? Pe măsură, un cuib de lux într-o zonă rezidențială în locul unei colivii cu gratiile bine tocmite.
Bine, veți spune, și ce-i de făcut? Am constatat cu toții cum fură cu nerușinare, coțofenele, țărcile, ciorcușele și stăncuțele hulpave din ograda comună, de nu le mai sperie nici momîile umplute cu paie și înțolite în robe de procuror, ba chiar se găinățează din zbor pe statuia oarbei cu balanța în brîncă, dar ce-i de făcut?. Să le găurim trupul cu alice nu-i voie, că stricăm echilibru natural (deși fie vorba-ntre noi, stolurile îs atît de numeroase și se înmulțesc a naibii de repede încît mare pagubă n-ar fi), să le punem în colivii numai așa, fără pricină clar justificată, ne sare în cap ditamai stolul de la Bruxelles, ăla cu flamura sinilie ornată cu o duzină de stele în cioc, croncănind că încălcăm drepturile zburătoarelor. O soluție eficientă ar fi să le jumulim bine, să le expropriem cuiburile bine garnisite cu de toate, să le tăiem, nu penele, ci conturile din bănci, iar din ce se strînge gărmadă să ridicăm școli, grădinițe, biblioteci, spitale și aziluri de bătrîni, obiective pe care țărcile, ciorcușele și coțovîrgile le evită, știut fiind că n-aduc niciun folos!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  o pitulice modestă și neluată în seamă, care-și ascunde moravurile și viciile sub preș, zice să mai ridici către aparat încă un pahar.
sărmane, așa plin de talent ...și tot Gheorghe?
La mulți ani! io, latunski.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-23 17:34:00
         
 
  mulțumesc, domnilor, închin un pahar de vin în onoarea celor care nu au uitat că europeea este, înainte de toate, un sait literar!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-23 17:02:33
         
 
  Stimate domnule cronicar
Cu ocazia Sfantului Gheorghe un sincer:
La multi ani! Si cum Jupp v-a dorit deja "Sa fiti iubit!" eu va doresc "Sa puteti iubi!" (si la propriu si la figurat)
Si numai fericire si sanatate!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-04-23 16:57:47
         
 
  La mulți ani, domnule Recheșan! (sper că sfîntul nume "Gheorghe" este real și nu pseudonim)  
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-23 15:37:22
         
 
  La mulți ani, Dan Gheorghe Recheșan! Să fii iubit!!!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-04-23 10:13:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Da, mea culpa, interpretasem paragraful într-un mod diferit, de genul: "asociate după culoarea portocalie a penajului".

Și pentru că mi-am revăzut comentariul anterior, ca să nu fie eventuale interpretări, precizez că drumul este asfaltat din bani publici, chiar dacă la acea dată (nu știu care este stadiul azi) era închis circulației publicului.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-22 19:16:14
         
 
  da, așa e , de altfel am precizat>
”Grupate în stol după culoarea penajului, ușor de recunoscut după croncănitul populist ori arogant” ...dar mi-am conentrat atenția asupra celei portocalii a cărei rapacitate a atins dimensiuni nerușinate!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-22 17:15:06
         
 
  Cu precizarea că există la fel de multe coțofene cu penaj diferit dar aceleași moravuri, mi-a plăcut textul și agreez soluția.
Despre coțovîrga cu pene lungi: Acum exact un an, mergeam pe drumul de mașină spre babele, cînd am dat de colivia cu etaj a numitei coțofene. În mod curios, drumul (închis circulației publice) era asfaltat fix pînă în dreptul coliviei. De acolo mai departe, dumnezeu cu mila...
S-ar putea să am și niscai poze, dar le țin pentru necredincioși.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-22 15:23:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE