FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
”Americanu' ” își trase PiaR!
Text postat de Gheorghe Rechesan
Cine nu știe prăvălia lu' Americanu, din Zgăibărești, a pierdut prilejul de a fi tras pe sfoară. Cum ieși din Găești pe dreapta, înainte de a ajunge în Crîngu, la intersecția șușelei europene 702 cu drumul județean DJ 72, dai de o coșmelie prăpădită, un fost vagon c.f.r. vopsit în bleu, proptit într-un echilibru instabil de o bornă kilometrică, c-o inscripție lămuritoare deasupra ușii:
MICGROS LA MITICA I-A DA TATE CA IE EFTIN SI BUN.
Aici e locul unde nea Mitică Cioculete își desfășoară negoțul de aproape un deceniu. Într-adevăr, înăuntru găsești de toate: de la colaci de sîrmă, țigări și cuie pînă la petrol de lampă, hîrtie igienică la kil și găini vii.Ce contează că piroanele nu au floare sau se îndoaie cînd vrei să le înfigi în zid, că sîrma e ruginită și se rupe cînd o desfaci din balot, țigările-s mucede, iar petrolul nu arde nici dacă torni carbid în el, zgăibărenii aicea-și fac veacul. Nea Mitică nu are licență pentru vînzarea băuturilor alcoolice, dar vinde, de cînd se știe, rachiu ieftin, obținut din spirt medicinal trecut prin miez de pîine și o poșircă botezată "vin de regiune superior" deși potrivit ar fi să i se spună, "vin de împărtășanie"; dacă bei mai mult de o litră-două, zic cunoscătorii, te caută popa să-ți dea ultimul maslu, că ambulanța sau doftorii nu se-aventurează în zonă. Cu toate astea, lumea îi calcă pragul, locul are dever bun, fără concurență, iar pe urmă iaca-șa, fiindcă s-au obișnuit cu el. Americanu e de-al lor, de baștină din Mădulari*, dacă știi cum să-l iei dă și pe datorie.
Înainte de '89 a fost contabil la I.A.S,.îl știa lumea de pe doișpe sate, toată ștăbărimea p.c.r.istă din județ venea la el la masă, de Paști, Rusalii și Crăciun, ori la vreo cumetrie, f'un tăiat de moț,de juncan și-altele. Pe urmă, cică, ar fi emigrat în Colorado, iar după vreo zece ani, cu agoniseala de acolo s-a întors acasă și și-a făcut negoț în patria-mumă. Unii bîrfesc că de fapt nea Mitică, nici vorbă să fi umblat prin S.U.A., că singura lui legătură cu statul Colorado ar fi gîndacii ce rod mlădițele croampelor, că a stat ascuns la răcoare pentru delapidare și fals intelectual, iar mai apoi a cerut pensie de deținut politic. Dar cine poate pretinde că deține adevărul, chiar pe jumătate, absolut? Destul și cuprinzător că omul nostru își vedea de ceea ce știa să facă el mai bine, să negustorească și să înșele, iar de nu-ți convenea ce vinde n-aveai decît să nu cumperi. Cum se întîmplă și marțea trecută, pe la ceasurile trei după-amiază, de știe tot comerciantul că-s cele mai rele din săptămînă, cînd în dugheană intră a lu' Rogobete și-i ceru niște vaselină. Nea Mitică scotoci pe sub tarabă, prin magazia din spate, unde într-un polar vechi, made in găești, piurau niște pui de curcă, apoi reveni încurcat și se scărpină meditativ la ceafă:
-N-am "vazilină", bre Nae...dar îți dau niște cătran!
Fu rîndul lui Rogobete să-și scarpine, pe sub bască, scăfîrlia:
-Știu și io...e scump?
-Da' la ce-ț trebe vazilina?
-Da' o fi bun cătranu' să ung nește rolmenți, ce zîci matale? Făcui și io o morișcă de măcinat știuleții, bob cu bob și cam scîrțîie că e neunși!
-Bre, a lu' Rogobete, că năuc mai poți fi, tot io tre să te-nvăț tăte...în Colorado numa' cu cătran dîntr-ăsta gresam riulmenții!
Așa era nea Cioculete, nu se îndura să iasă, omul, nemulțumit ori nechivernisit, din prăvălia lui ! Ce mai contează că rulmenții morii lui Rogobete se sparseră, iar motorul electric se scrumui, el îl servise clientul la fix. Sau cînd, ast' toamnă, toți zgăibărnii cumpărară de la el carton asfaltat să-și dreagă acoperișurile, iar la prima ploaie se treziră că trece apa ca prin sită prin ele și-n odăi puteai face crescătorie de crapi...da, ce vină avea Americanu, de unde era să știe el că marfa era expirată? N-aveau decît să se ducă la angrosiști dacă nu le convenea.
Cu aceste gînduri puține, dar trainice, sub clop, se cam miră că de la o vreme lumea îl suduie și se tîrguie mai mult decît de obicei.
" Gata, tre să schimb șpilu" gîndi Cioculete, da' cum să fac, pă cin' să-ntreb?"
Răspunsul avea să-i vină mai repede decît ar fi putut crede, de ziceai că-i auzise ruga Ăl de Sus. "Deus ex machina", sau mai exact într-o dacie combi prăpădită, de prin anii '70, poposi la el trimisul lui Mercur. Auzind frînele scrîșnind pe prundișul ogrăzii, ieși curios să vadă ce mușteriu îi sosise. Măsură cu privirea autoturismul, căruia doar multiplele straturi de chit și vopsea îi țineau laolaltă caroseria, și concluzionă în gînd:
" Nu-i dau pe datorie, ăsta e coate-goale de îmblă cu-așa otovehicolă!"
Nou venitul, trînti portiera, o prinse cu sîrmă și se îndreptă spre el clătinîndu-se nesigur pe picioare.
-Salt'are nene...o bere rece dacă ai!
Deșirat, brunet, nebărbierit, cu fața pămîntie, cu ochii ascunși de o pereche de ochelari de soare, deși cerul era înnorat și înțolit într-un costum negru, motolit, plin scame și de colb, arăta ca un cioclu întors de la parastasul unui traficant de alcool.
Americanu îi făcu loc să intre, dînd la o parte funia cu țîri uscați, aninată deasupra ușii, și-l privi neîncrezător pe sub sprîncene
" Polițai nu pare, că prea-i ponosit...te pomenești că e de la fisc ori de la protecțea consomatorului...cine drac' m-o fi dat în gît?"
Necunoscutul se rezemă de tejghea, rîgîi lung și scoase din portmoneu o hîrtie de 10 roni.
-Știi ce, adă două, că mi-e o sete...fusei azi-noapte la o paranghelie și băui numa spirtoase!
-Berea e cam veche, un stoc de Grivița din '85, mi-e să nu dai de vreun șoricel în sticlă și să ți se aplece, spuse Cioculete prudent, la mahmureală mai bine îți dau niște moare dă curechi sau borș!
Deșiratul lovi cu palma în masă:
-Atunci adă un rachiu...cui pe cui să scoate!
-Da' rămîne gaura mai mare, rînji nea Mitică scoțînd de sub tejghea o sticloanță și două pahare.
Ciocniră și băură amîndoi repede, de parcă se temeau să nu simtă gustul samahoancei. Celălalt îi făcu semn să toarne și al doilea pahar dar, înainte de a-l da pe gît, plescăi din limbă:
-Bun rachiu, e de loază?
-Cu mîna mea am cules poama, îl încredință tejghetarul...da' cu ce dever pe la noi?
-În trecere, sughiță brunetul și-și turnă singur al treilea pahar. Îl bău tot dintr-o sorbitură, apoi îi întinse o mînă lungă, osoasă, cu unghiile netăiate de vreo lună și nu tocmai curată.
- Trohin Voican, specialist în marketing...merge afacerea, merge?
-Așa-și-așa...Criza, deh, oftă Cioculete...nu prea are oamenii parale, n-am rulaj!
Voican bău încă o dușcă, de data asta lent, tacticos, mișcîndu-și ritmic omușorul.
-Ai nevoie de piar...norocul tău că io-s piarist!
" Hait, să știi că e dintr-ăia, sectant, umblă cu milosteniile, călugăr nu poate fi că prea trage la măsea!"
-Piar n-am, recunoscu Americanu, că nu mi-am permis pîn' acu, e cam scump, da' oleacă de reclamă nu mi-ar strica..că zicea și taica, fi-e iertat, că fusă birtaș pă vremuri: "reclama îi sufletu' comerțului", să nu uiți, țîcă, că altfel sufletu' s-alege de comerțu teu!
Pe scurt, se învoiră, contracost, un butoi de varză acră și o damigeană de zece litri cu rachiu autohton, ca piaristul să-i promoveze afacerea. Și o făcu după toate regulile economiei de piață în tranziție spre cine-știe-ce altceva. În primul rînd, schimbă firma, atîrnînd deasupra intrării o tablă uriașă pe care scrise cu litere roșii de o șchioapă:
L-A AMERICANU GENERAL STOR.
-Hamericane, vinzi șî d'alea stohruri, întrebă Baros, un zgăibărean mai brunet care se îndeletnicea cu colectarea penelor și a fierului vechi, după ce buchisi anevoie inscripția. Aș hlua șî io tri bucăț să pun la garsoneră, mînca-ț-aș io norocu tieu, să nu să hoalbe golanii pă fehreastră cînd mi-s cu pihranda-n pat!
Americanu îl repezi, cu țîfnă:
-Ce știi tu, mă cioară...e piar diștept... în anglicană "stor" vrea să zîcă prăvălie, magazîn, "general", adică cu dă tăte ce trebuiește omului la casă!
Voican nu se opri aici. Imprimă niște foi și le răspîndi prin sat, astfel că toți zgăibărenii, inclusiv ăia de treceau pe șușa, aflară că în toată valea, de la Dragodana la Merișoreni, nu se află alt comersant mai vrednic decît nea Mitică Americanu. Între noi fie vorba, vrednic și cunoscut era, dar felul neobișnuit în care fu ticluit mesajul poate părea oricui cel puțin original.
RUȘINE SĂȚ FI-E DACĂ NU CUMPERI MARFA DE LA AMERICANU GENERAL STOR NU RAT-A OKAZIE OK A DRAKU SĂ FIE CIN T-E MINTE.
Pe urmă, piaristul înconjură baraca cu ghirlande din beculețe colorate (un stoc expirat de la bradul de Crăciun) iar în față așeză, lucru nemaivăzut prin partea locului, o momîie din cauciuc, umflată cu aer, de cinci ori cît statul de om. În loc de cap lipi o fotografie imensă, în culori vii, a mutrei zîmbitoare a lui Cioculete, ferchezuit costum de ginere cu cravată la grumaz, iar pe piept o pancardă ce glăsuia: AICI GASESTI VALOAREA.
Cînd bătea vîntul, arătarea priponită de acoperiș, luminată cu un reflector șparlit de la o cazarmă, se clătina ca un stog de fîn, rînjind sinistru spre zări, de o puteai vedea cale de cincizeci de kilometri în jur.
După ce insul își isprăvi treaba, băură aldămașul și pe-aici ți-e drumu'. Mare agoniseală nu-i aduse lui nea Cioculete, Americanu, toate astea, dar cel puțin se bucură de o popularitate rară. Se oprea lumea ca la urs să-i vadă piaru', ba chiar un autocar plin cu nemți se opri la răscruce ca să poată face ăia poze cu minunăția. Într-o zi se trecu pe acolo și Miăiță, un puști isteț care terminase generala-n sat și se pregătea să meargă mai departe la școală. Se opri, citi inscripțiile și rîse zgomotos:
" De ce te rîzi, bre țîcă? se oțărî eroul nostru plesnindu-l peste ceafă.
" Nene, rîd că te trase piaristu' pe sfoară, e greșită lozinca lu' matale, zău..e greșită rău!
" Așa ierea șî-n Colorado, zise Cioculete, ce știi tu...ai, n-ai treabă, piaru-i obligator!"


* comună situată în județul Vîlcea la limita cu județul Olt
** Ordinul Piarist (în latină Ordo Clericorum Regularium Pauperum Matris Dei Scholarum Piarum) este un ordin călugăresc romano-catolic a cărui misiune este educarea tineretului.

N.A. Acest text este un pamflet. Cel care îi dă altă interpretare o face pe propria răspundere!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  er citeasca  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-10 14:41:37
         
 
  oricum ,nenea epiglumețu nu e-n stare să cirtească mai mult de 4 rînduri fără să adoarmă. lipește etichete(mă mir că n-a băgat-o pe aia cu compunere de clasa a Va)de parcă aș scrie doar ”europeeisme” dintr-astea, la botu catreniștilor!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-10 14:41:23
         
 
  le aleg pe alea potrivite atmosferei europeice și scopului final: cioflingarii, agramații, lăudăroșii,refulații, veleitarii, desueții, uneori cîte-un sutanist sub acoperire sau un translator din ”anglican㔠în dîmbovițeană și viță-vercea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-10 14:17:47
         
 
  io-s convins că, dacă era despre peia, devenea, dintr-o dată, bună rău! așa că aveți grijă cum vă alegeți personagiile, dle recheșan...  
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-04-10 14:07:53
         
 
  vezi că te înneci cu flegma, nepărințele, cînd mesteci posmagi și azimă între măsele.acu dacă trecuși cu crucea, poți să te speli pe dinți? era o întrebare retorică,pentru catreniști cu zvîc și plagiatori de sfîrc.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-10 13:53:00
         
 
  Greoaie, fara zvac. Personajele sunt slab creionate, subiectul e banal. Puteai fi mai scurt.
Dar esti pe calea cea buna. Ai inceput sa te inspiri din lumea satului romanesc, i-ai lasat deoparte pe rusi. Si nu, nu ma refer la goangele alea de bucatarie.
 
Postat de catre General Motors la data de 2013-04-10 04:42:06
         
 
  asta cu bretele noi la mig fuse tare, îmi plăcu.
lipsesc cît vreau. și nu tușesc. doar mă ia cîte-un junghi cînd deschid albăstreala și-ți văd onomastica
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-09 22:17:16
         
 
  ușurel, gheorghiță, ușurel :)))  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 21:48:31
         
 
  er. DUDĂ!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-09 21:36:34
         
 
  fănele, încă o ieșire în decor și te cenzurez. dacă nu e niciun editor pe fază îți pun eu botniță, mintenaș, dude!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-09 21:36:08
         
 
  bre latunski, nu te mai da pintenog cu "howgt"-ul ăla, că iar te-apucă tusea, și lipsești o lună-ntreagă... să nu uit, ți-ai pus bretele noi la mig?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 21:24:03
         
 
  domnilor, voi încerca , pe rînd și în măsura în care nu-s prins cu alte activități să vă răspund cît, cum și unde poci.
În primul rînd dlui Râmninceanu, fiindcă îl văd tare supărat...o fi pamfletul specie, subspecie sau încrengătură literară? Critici și istoricii literari nu cad întotdeauna de acord nic asupra clasificării nici a includerii în ”regnul”literelor belle.Comentariul dumnevoastră este în schimb prin etichetarea frustă, ușor ofensată spre superioritate un FIS (abrev.=fără importanță subiect)Nu mă-ndoiesc de faptul că vețí recidiva, texte să fie, că lipici și etichete s-or găsi.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-09 21:04:47
         
 
  după cum se vede și mai ales se va: problema este între mine și domnul Don. Dacă domnia-sa își va depăși complexul de aristocrat, continuînd să posteze pe Europeea, îl veți lua în cătare chiar și numai pentru intervenția mea. că așa se intră aici, nu?
madam Ștef, de data asta ți-ai boțit armura de cavaler medieval. n-are Șecspir sonete cîte nopți albe am avut împreună, eu cu Don Râmniceanu. ia apărarea lui Cioacă, AF-ului, lui Vaska. unii știu să se apere singuri.
că tot veni vorba de domnia-sa ”cătrănist”.unde văzu el un adevărat producător de note informative care să și recunoască, ai, unde văzu?
p.s. cît vorbesc unii despre onestitate și sinceritate, alții operează cu susnumitele.
Howgt!

p.s. 2 (asta cu p.s. 2 am învățat-o de la cătrănist). gaspadin Recheșan, încă n-am citit textul, dar nu conta pe faptul că n-o să-mi placă.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-09 20:32:38
         
 
  rezon, Kosta, nimeni nu-i fată excesiv de mare prin zonă, cu atît mai puțin subsemnații, dar de-aici și pînă la gestul venerabilului, avînd, zici tu, ca mobil corecta informare a celui mai onest posesor de clone pe care-l cunosc, mă rog, cu excepția șefului - vreo 6 la număr - să mă ierți e cale lungă. dar fie, să-l iertăm, că prea vorbiși frumos, și suntem și-n post...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 15:49:53
         
 
  Pai, maestre Stefanescu, io nici nu contrazic ce spui! E, totusi, vechi pacatul si nu e primul vinovat. Acuma, daca e s-o dam pe coarda razachie, nici matale nu esti un monument de onestitate si de cumintenie, nici eu un inger cu aripi de zapada. Dumnezeu ce iarta toate sa ne spele de pacate. Dar presupunerea ca domnul Spiridon e clona cred ca l-a impins sa comita gestul "abdominabil" pe care nici io nu l-as fi comis.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 15:26:04
         
 
  latunski, încîntat de veste. m-aș fi întristat teribil dacă și-ar fi schimbat părerea... altfel, cum o mai duci?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 15:11:27
         
 
  Kosta, să fim serioși, gestul onorabilului vikotoraș latunski, chiar dacă, ce-i drept, onest și public asumat, nu excelează prin eleganță, ba poci chiar pentru ca să zic, dimpotrivă. de altfel, distinsul nostru profesor și critic woland pardon, latunski nu-i la primul derapaj de genul ăsta, de vină fiind lipsa cronică a gogoșarilor cu trotil din peața mare enedependenți buzău, cu toate că distinsul, în nenumărate rînduri, reclamat parchet. mai nou, linoleum...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 15:08:00
         
 
  eu unul incerc sa fiu sincer si sa va spun ca rad ori de cate ori citesc ori aud una buna. ca de exemplu cand un vecin, podgorean de meserie, mi-a povestit cum s-a dus de rapa o chestie pusa la cale cu tot dichisul, intr-o vestita podgorie unde omul lucra pe atunci. v-o relatez numai ca sa vedeti cat pot fi de neserios si ce de pacate o sa am de tras pe lumea (sau lumile, cine poate sti!) cealalta:
organizasera si ei, ca niste podgoreni ce se respecta, o fuseraie, ca sa mai castige un ban: un concurs de degustari de vinuri, blatul era aranjat, hotarasera si cum sa imparta premiul, cand, hop, se inscrie in concurs cine credeti? Popa din localitate! Au incercat ei sa-l pacaleasca cu niste soiuri mai 'acana, mai rare, dar preotul era de neclintit: ghicea tot, cu amanunte, ba chiar spunea si cat de secetos fusese anul productiei lotului respectiv, ce mai, catastrofa in toata regula! presedintele comisiei a avut atunci o idee geniala: a rugat-o pe secretara sa mearga in oficiu, sa urineze intr-un pocal si sa-l aduca parintelui spre degustare! Credeti ca au reusit ceva? Nici vorba, dupa ce a mirosit indelung, parintele a gustat de trei ori din pocal, plescaind indelung dupa fiecare prelevare si rostind sentintele, tot trei, una dupa alta: -hammm, patru avorturi! - ia uite! doua chiuretaje! - ei, nu, horarat lucru, tarfa asta nu e din parohia mea!
 
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 14:35:24
         
 
  pentru corectitudine, forma consacrata este "Deus ex machina". Tot o eroare mi se pare a fi si forma "... taica fi-e iertat" deoarece reproduce o exprimare vocala, nu una redactata, asadar, intentia de persiflare e nula, se intoarce impotriva autorului. Alta e situatia cu ce e scris pe firma, unde e ok sa scrii agramat, ca sa redai exact caracterul celui care a comis tarasenia. Daca intelegi, domn Rechesan, daca nu, nu-i bai, io to' nesuferit ramai, sa n-am parte de belele ca nu te mint.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 14:16:55
         
 
  latunski: jalnic, domnule, de-abia acum incep sa pricep niste chestii. ce mai face Carneci, maestre?
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 07:43:50

sincer, nu știu...dar cred că despre traducerile tale are aceiași părere. ca atunci. adică...știm noi.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-09 13:47:10
         
 
  referirea mea la gasti era legata de umorile pe care le au reciproc dezavantajos Stefanescu si Rechesan, doua marci ale Europeei, doi scriitori talentati care nu se pot suferi. Se mai intampla, macar sange sa nu curga, nici in caz de revolutie, Doamne-fereste! nu ma refeream in niciun caz la domnul Don, asa cum cu regret constat ca ar fi inteles. Nu e in niciun caz intentia mea sa-l persiflez sau sa-l desconsider, in niciuna din calitatile sale pe acest om.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 13:39:11
         
 
  Pe domnul Spiridon Ramniceanu il cunosc. As zice, daca nu mi-ati sari in cap, cum aveti obiceiul, ca este un om de carne, iar eu fac distinctie neta intre cunostintele de pe net si cele din realitate. Nu este o pornire schizoida, este o detasare simpla de ceea ce este sau poate fi nociv la un moment dat. Domnul Spiridon scrie. O face in stil personal si m-as descalifica iremediabil in fata sa daca mi-as permite comentarii de orice fel, deoarece omul imi este prieten si pe prieteni nu-i comentez. e o limita pe care mi-am sutoimpus-o si nu este ipocrizie. E rezerva. I-am admirat in particular si fatza in fatza unele proze, i-am aratat, de asemenea in fatza si ce consideram eu ca e gresit. Cand am putut, cand am avut timp. de la o vreme singura mea distractie e mistocareala, fapta pentru care voi plati, poate, in alt plan al existentelor mele posibile. Dar in comentariile de mai jos nu mi-am permis sa fac misto de domnul "Don", cum il alintam noi, prietenii. Asadar, nicio legatura intre tonul usor zeflemitor (o impresie data de unele forme lexicale ale comentariului meu) si persoana, comentariile sau scrierile domnului Don. Care este, intr-adevar, un adevarat "don", adica un domn elegant in exprimare si in comportament, un gentleman. Iar ceea ce stiu io stiu sigur, ce nu stiu, nu spun.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 13:35:00
         
 
  D-le Spiridon Ramniceanu, eu v-aș citi, sincer, chiar v-am căutat la autori, dar stufărișul ce s-a vrut a fi o listă nu mi-a permis. Cât privește găștile, nici eu nu fac parte din vreuna, și chiar am rămas la nivelul 10, unde aerul este mai proaspăt, parcă. Așa că vă urez spor la scris și vă felicit pentru curaj și perseverență.  
Postat de catre Iulia Elize la data de 2013-04-09 12:12:00
         
 
  "energii pretioase risipite-n teme minore".
Radule, n-am apucat să citesc americănismele lui Dan, urmând a reveni cât de curând, dar te asigur că cele spuse de tine sunt o definire pe scurt a comediei.
Că ce altceva poate fi o comedie decât "comedii mari, iac-așa, pentru nimicuri!"?!...
Lansăm câte-un salut la toți, militărește sau civilicește, după preferințe.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-04-09 10:38:41
         
 
  Recunosc (iarăși sincerși fără să am păreri ascunse) nu am simțul umorului (chiar îl detest), accept doar autoironia, ironizarea altei persoane este dăunătoare, egocentristă, malefică la scară globală. Nu fac parte din nicio gașcă.
Rectificare: am publicat (cu banii mei în 150 exemplare) șase volume de proză care circulă, normal,între vecinii și prietenii cărora le-am dăruit-o. Nu este vandabilă și nici remarcabilă ( dovada este că nu a existat comentariu la proza "Domino" postată pe seit). Eu aștept comentarii și luări de poziție numai despre producția literară, nu și despre persoane (autori sau critici). Printre Dv. sunt trei persoane (cel puțin) care mă cunosc bine, dar le este jenă ( și le respect sentimentul) să o recunoască (evident s-ar plasa în zona amatorismului unde mă aflu eu). Cu respect pentru toți!
 
Postat de catre Spiridon Ramniceanu la data de 2013-04-09 10:19:47
         
 
  Acuma, ca sa restabilim echilibrul lucrurilor, tre' sa spunem pe sleau: o fi ea miza mica, e drept, dar talentul de pamfletist e real si produce efecte. Am ras intr-adevar, ca de o gluma buna si nevinovata. Multe din buticurile de pe la tara vand ezac, dar ezac ashea ca-n acest text de mare isprava, catran in loc de vasilica si prastina "ultimul drum", trasa-n PET-uri de sase litri, ca e mai vagonabil. Cat despre faptul ca faceti parte din gasti diferite, separate pe criterii etnice, politice sau amandoua la un loc, n-am eu a ma pronuntza, ca nu sunt competent. Vorba vecinului Sandu Preparandu, care m-a invatat o kestie tare valoroasa: "vecine, sa n-am parte de ei care te minte, daca vezi doi insi ca se bate, ocoleste-i, dar daca nu poti, apuca-te si da in al pa care-l vezi mai slab, ca n-ai ce risca!".
Despre nota informativa a vestitului kritik n-am a zice nemica, decat ca e in mare parte adevarata, poate cu un usor damf de rautate, da cine mai e bun cu adevarat in zilele noastre? Da, textul e fain si confirma ce ziceam despre talent. Despre caracter nu vorbesc decat cu vecinul Sandu, care si-a tras o formula noua de prezentare, mai scurta da' mai cu miez: Sandu, sofer de caracter!. S-auzim de lucruri boante, cuie tari si muieri toante.
 
Postat de catre sters sters la data de 2013-04-09 08:57:13
         
 
  Gheorghe: ti-am mai spus, energii pretioase risipite-n teme minore, ma-ntreb daca e cineva din europeea ramas neincondeiat
adrian: corect, cine musca mana stapanului...
latunski: jalnic, domnule, de-abia acum incep sa pricep niste chestii. ce mai face Carneci, maestre?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-04-09 07:43:50
         
 
  "Notă informativă: Spiridon Râmniceanu..."
(tovarasul comisar latunki Criticul)

Tovarase comisar,
Dati-o dracului de treaba! Cum puteti sa va inceleti comentariul cu "Notă informativă: Spiridon Râmniceanu...". Asa ceva, dupa cate am citit, era un inceput tipic de turnatorie de pe vremea celui mai iubit fiu al poporului. Noi aici incercam sa uitam de acele vremuri de aur, iar dumneavoastra faceti totul ca sa ne amintiti cat de revolutionari eram pe atunci. Eu inteleg, nostalgie, nostalgie, dar nici chiar asa!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-04-09 06:16:09
         
 
  Notă informativă: Spiridon Râmniceanu nu este o clonă, este o persoană reală și cît se poate de respectabilă. Doar că este lipsit de umor și, mai grav, de simțul umorului. Are tipărite vreo șepte cărțulii, care circulă cu succes printre prietenii, cunoscuții și vecinii din cartier. De aici și întrebarea despre textul publicabil, la care se poate răspunde scurt: pe banii proprii poți publica orice.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-09 05:41:41
         
 
  râmnicelul cel zbanghiu
oa fi pui de olariu?
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-04-08 23:59:21
         
 
  nen-tu mitică, părerea mea sinceră e că, prin replica asta dată aici, ți-ai spălat multe din păcatele pe care le ai...

asta arată că nu ești ranchiunos ca nepopitul, că ai puterea de a te autoironiza, ceea ce, crede-mă, nu-i de ici, de colea!

recunosc că m-ai pus pe gânduri în cel mai pozitiv chip cu putință! bravo!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-04-08 23:57:28
         
 
  lăsați clonele să vină la mine! le voi împărți zîmbetul și lumina. aferim.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-08 23:55:06
         
 
  spiridoane, tu de unde răsăriși, tată, a cui sosie ești?

că, până nu-ți luminezi fața, vorbele tale nu fac nici cât o ceapă degerată! ai curajul de a-ți susține spusele prezentându-te in personam, nu în sparele inexistentului râmnicel...

chiar începutul spuselor tale, "sincer să fiu", anunță dictamai minciuna! ba eu cred că ai râs și te-ai amuzat, dar din spatele tău se vede un colț de sutană și atunci treaba se explică!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-04-08 23:49:46
         
 
  Domnule Rechesan,
Pe mine m-a amuzat textul dumneavoastra, fiindca intamplator il cunosc pe Mitica Cioculete zis si Americanul personal. De asta m-am si hotarat sa-mi scriu si eu o parte din amintiri care arata o alta fateta importanta a acestei importante personalitati, pe aceea de medic. Nu sunt convins ca ma voi ridica la nivelul dumneavoastra artistic, dar incercarea moarte n-are.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-04-08 21:54:26
         
 
  Sincer să fiu n-am râs, nu m-am amuzat... Epicul nu ajută, iar limbajul este periferic. Acesta este un text publicabil?  
Postat de catre Spiridon Ramniceanu la data de 2013-04-08 18:21:37
         
 
  savuros text, am zâmbit a râde pe tot parcursul, e egal realizat și plin de substanță!

bineînțeles, pamflet fiind, orice asemănare cu personajele de aici ori de la dracu' cu cărți nu poate fi decât cumplit de întâmplătoare!

considerați-vă textul spuzit de stele, dle recheșan!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-04-08 15:43:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE