PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vasiok scrie un roman (5) Text postat de Gheorghe Rechesan Toate strădaniile babelor, megieșilor și binevoitorilor cu piatra-n casă de a-l însura neîntîrziat pe Bezmetiuc fură în van. Nu-i era dat omului să se așeze gospodar la casa lui c-o nevastă alăturea și pace, iară cârlănenii începură să șușotească sara pe la porți, ba una ba alta, c-așa firea omului, clevetitoare și iscoditoare. Unii ziceau că-i de pe spiță, c-avuse un moș ce să țicnise de tînăr și își sfîrșise zilele în turnul Goliei, alții că-i blăstămat ori îi legase careva cununiile. Vasea însă, habar n-avea de toate astea, ba chiar răsufla ușurat că scăpase de pețitori. Dormea pînă la prînz, muncea cînd vroia și îmbuca ce putea, dară gîndul s-ajungă vestit iar numele să-i fie împodobit și slăvit pe veci nu-l părăsea o clipă, așa că se apucă iarăși de buchiseală. Deschise caietul tîrguit de la jidan și înmuind condeiul în călimară se întoarse la căpățelul lui de poveste: ” Anu ăsta, de sfîntul Ilie s-a împlinit doăș di-anișori dă cînd vețuiesc sînguriel. Bini nu mi-i dară nici rău, dumnezo să mă ierte dacî aș cîrcoti....” Răsuflă adînc, se scobi oleacă cu vîrful condeiului în nara stîngă, pe urmă în urechea dreaptă și scrise mai departe, rotindu-și limba în gură după cum încondeia încetinel buchiile: ...să mă ierte dacî aș cîrcoti...cîrcoti...cîrcoti...” Rămase apoi cu penița în aer, gînditor, dar pas să-i mai vină vorbele trebuitoare în cap și de acolo să se scoboare pe hîrtie. Vasiok miorlăi lîngă piciorul mesei și, văzînd că nu-i alungat sări pe masă și începu să se joace printre foi. ” Măi, cotoi, rîse Vasea doar nu vrei să te-nvăț a citi ori scrie!” Motanul îl aținti cu jarul verde al pupilelor și miorlăi scurt, de parcă ar fi spus ” de ce nu, bădie, care-i păcatu?” ba chiar întinse o lăbuță spre toc rostogolindu-l de pe masă ca și cum l-ar fi îndemnat să mai scrie. Portița dinspre grădină scîrțîi și o umbră cocîrjată înveșmîntată în țoale rufoase se strecură pe lîngă uluci. ” Nah, a dracu treabă, iară veni cleanța asta de babă să mă toloace la cap!” sudui Bezmetiuc și se ridică de la masă. ” Ce-i mătușă, te caută moartea acas’ și matale creanga pe ulițe!?” Atîta i-a trebuit! Baba Cherdivăroane a lui Mălai-Rece, poreclită de săteni și cunoscută din Lunca Lungă pînă-n Cobăsari drept lelea ”Nostradomova” fiindcă umbla cu prorociri și se băga în toate belelele, lecuind de trînji, vărsat, obrinteală, dînd în bobi dacă îi venea la îndemînă, îl și luă la melițat: ”Păi nu ț-a hi ție rușîni, bre, Vasilache, să m-asuprești cu vorba, că-s muiere sîngură ș-oropsîtă , că te cunosc de mic că mă chemă odată mă-ta mare, că aveai hierbînțală fiindcă băuși apă stătută ori te deochiase o țîgană din cele ochioase care îmbla cu tingiri de le schimba pă zdrențe și numa ce mă suflecai și stupit-am în sîn de ț-am făcut semn de deochi pă frunti șî te-am uns cu său di mioară neagră, c-altfel iereai răposat di multișor de nici că s-ar fi știut neamul tău c-a mai viețuit pe-acilea ș-amu îți creștea iarba pă chiept oale șî ulcele iereai de nu te lecuiam...” ” Grăiește mai iute c-am treabă, și n-am vreme de voroavă că se-apropie de prînz!” zise Vasea și mîrtanul îi întări vorbele dînd mînios din coadă. ” Da’ un’ te zorești așa, viața-i scurtă, zîlele tele aseminea și-oricum s-apropie sfîrșîtu lumii, așa mi s-arătă mie-n cărți și mi se zbătu ochiu stîng dis-dă-dimineață, știu io nezmintit!” îi întoarse vorba Nostradomova. ” Știi, știi, știi...nu știi nimic, iaca-scîrț...că dacă ai știi n-ai umbla cu miloaga, ici o barabulă, colea un ou ori o cană de mălai”! ”Știu că iești prins în laț fermecat și nici că poți răsufla...mare necaz, maică...dă-mi un ou!” ” Nu-ți dau nimic, lasă-mă-n năcazu meu!” Văzînd că nu-i rost de miluială, baba o luă încetișor, cu pași tîrșîiți spre uliță. ”Te pomenești că-mi aruncă niscai boscoane și-mi blastămă găinile, a dracu babornița!” gîndi Vasea și o întoarse din drum întinzîndu-i un ou proaspăt luat din cuibar, mic și pistruiat așa cum oua draga lui Măriuca cea moțată. Baba nu-l puse în desagi, îi făcu semnul crucii cu el pe frunte apoi, plecîndu-se anevoie îl sparse în țărînă. Se chiorîră amîndoi spre gălbenuș, Vasea cu jale pentru pagubă și fiindcă îi era poftă de o papară, iară proorocița, atotștiutoare, cu băgare de seamă. ” Ai văzut maică? Colea în mijloc, iote un sămn dă sînge...vine, vine neabătut, dacă-ți spui eu....” ” Unde, cînd...cine vine?” tresări Vasea și de unde de niciunde răsări în ochii minți o mîndrețe de codană zîmbitoare, care-i făcea bezele. ” Apucalipsa, maică, aia vini păstă tri ani , tri luni șî tri zîle...dar pînă atunci nu-i răgaz, fiincă sfîrșîtu lumii tre să ne găsască curați, iară cînd o trîmița arhanghelu și s-or rupe tăte alea șapti peceți nu ț-o hi tătuna de rămîi în imală ori sui la cier! Tre să hi curat-curățăl, ce mai...” Vasea își privi cămeșoaia cam nălăută: ” Șî cum mă poci curăța și de năpastă scăpa?” Nostradomova scotoci în desagă și-i întinse un ciot gloduros. ” Aiasta-i radacinî di chizdariță neagră bună la dureri di liubov și la trînji în înghițîtoare..la barbat alungă și neputința...o hierbi în apă di ploaie, pînă să tochiești tătă...beai dîn zamă, dimineața pă inima goală , di tri ori și-ai scapat di nacaz!” ”Auzi lele, dar oarece leac să mă deștept la glagorie n-ai?” ”Da’ la ce-ț trabî să te diștepți, că nă-i vre să te ungă hatman? Bea numa ca hi bini..iaca, păntru jărăgai la minte, ia șî niște malahie di țap, am cules-o cu mîna me, într-o noapti cu lună plină!” Mai de curios, mai cu fereală, făcu Vasea Bezmetiuc ce-i spuse vrăcița, bău leacurile și amarnic se căi. În prima zi visă cu ochii larg deschiși o închipuire femeiască cu trei capete, dezgolită, grasă și mare cît șiră de paie care-i grăi c-o gura păroasă de sub buric cam așa:”Vasea, Vasea, iubește-ne și te-om face împărat în iad...țapul negru cu toată hora de vrăjitoare împielițate ți se vor închina ție cînd vei trece prin vad, jumate călare pe ștremeleag, jumate suit p-o umbră de armăsar!” Fugi el în fundul grădinii ca să scape de arătare, dar fără spor. Însă nu se lăsă și bău din leac și-a doua zi, după care îl văzu tot satul cum se învîrtea prin ogradă dezbrăcat în pielea goală, aplecat în patru labe, cu un tîrn înfipt în dos și hămăind de ațîțase toate cotarlele de prin vecini. A treia oară cînd luă din leac, îl apucă o pîntecariță de zăcu și se cufuri toată ziua și noaptea întreagă. Cînd ieși din așternuturile puturoase, își simți cugetul breaz și mintea clară și adăugă în caiet cum urmeză: ”Nimica din ce s-a spus nu pot s-adaug, că dintru începutul sfîrșitului toate ce-s gătate se încep înainte de a să naști.Unu sînt și altu aseminea mie nu s-o mai naște ceriu îi martor.” Cînd veni popa Vădraru să-l vadă și să-i citească din moliftelnic de alugat în pustii pe ucigă-l crucea, îl găsi vesel nevoie mare. ” Nepopitule, strigă el cînd seminaristul intră în bătătură, am să scriu un roman, ăl mai mare de pe fața pămîntului...nici Șolohov ori Ostrovski n-or să mă-ntreacă!” ”Ești bine, suflete, că mi se pare mie că tare te-ai ogîrjit?” ” Îs bine, părințele, mai ghini nici că să poate...amu, iaca m-apucai călesc să oțălul...ori oțălul mă călește pi mini!” strigă Vasea vînturînd spre el manuscrisul. Dar să ne aplecăm și asupra celuilalt manuscris, fiindcă lămuritoare pentru cursul poveștii sunt rîndurile înșirate noaptea pe furiș, de către Vasiok ” Spunea Ibsen, dacă îmi amintesc bine, că doar omul singur e puternic, dar el trecuse de jumătatea plină a vieții, văzuse destule și nemaipomenite roade ale spiritului se născuseră din această singurătate. Ori în cazul nostru, singurătatea este fără folos. Cred că stăpînului meu îi lipsește o femeie, care să-l scoată din năuceală, una aprigă și țanțoșă, cu coada pe sus, dar fiindcă-l văd că-i mofturos și nici codană nu-i este pe plac, așa că îi este sortit să rămînă holtei. Cine știe, poate că tot focul din vintre, deși l-am surprins de cîteva ori dedîndu-se la păcatul lui Onan, să-i fie cu folos de cînd i-a intrat în cap că musai trebuie s-ajungă romancier vestit, deși pesonal mă îndoiesc. Mi-am aruncat curios ochii peste caietul în care înșiră vorbe, dar, după ce am desluștit cu greu mîzgălelile de acolo, am ajuns la concluzia că-s lucruri banale, caraghioase și adeseori fără noimă. În urmă cu trei zile, înfuriat pesemne de nereușită, s-a apucat să dureze din scînduri, cuie și lătețe un fel de coșmelie, dar după ce a isprăvit munca m-am convins că nu e un chioșc destinat desfătărilor spirituale, asemenea celui descris de Firdoussi sau mai recent de către Anatol France în ”grădina lui Epicur”, ci o prozaică dependință pentru nevoile primare, așa cum se găsesc cu sutele asemenea construcții pe lîngă gospodăriile de la țară. Acum stă toată ziua la privată, cu caietul pe genunchi, se screme, scrie și șterge ce a scris. Interesant, de ar trăi ilustrul Pavlov poate ar găsi o repede explicație pentru acest caz, între nevoie și cauză.” Cu multă caznă, ștergînd adesea cu linii furios aruncate cu cerneală peste rînduri sau rupînd foile, cum-necum, după trei luni de cînd începuse munca de romancier, reuși Vasea Bezmetiuc să isprăvească trei pagini de manuscris și se apucă să le recitească cu voce tare, dar nici nu-și dădu bine drumul cînd la poarta lui se opri o volgă neagră, cu ornamentele din nichel sclipind în soare. Din automobil coborî o femeie înaltă, slabă, cu pieptul și șoldurile ca scîndura strînse într-un taoior sobru, din tergal cenușiu și o pereche de ochelari cu ramă neagră cocoțați pe nasul mare și coroiat, care de cum îl văzu spuse: ” Zdrazvitie, priviet, bonjur, gutin tăg, helău, nu aveți știință, aicea lăcuiește marele romancier contimporan Vassili Bezmetiok?” Așa intră în viața sa și a cârlănenilor, Rothschilda Găligan, publicistă, promotoare culturală și cercetătoare într-ale limbii la înalta academie de studii umaniste din Comrat. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   bre, hasmmuțache, tu nu ești creștin? taman în ajunul Crăciunului cînd peste plaiurile Mioriței ar trebui să răsune zvon de colinde tu ragi ca un măgar? să te ierte cei trei magi, dacă n-ai ce mînca și ce bea de Nașterea Domnului, ia niște posmagi și zer căci zău, mare amărît ești!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 13:00:59               er. că   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-24 10:44:55               ,, chiat", gheorghe?   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-24 08:25:12               Lasă, gheorghe, că n-ai săvârşit o crimă… Este mult mai ruşinos faptul că ai fost prins strigând ,, hoţii”, cu obectul ,, furgăsit” în gură! În opinia ta, toţi cei care-ţi pun oglinda în faţă, au,, buba la cap”. Însă, toti cei care o fac, ştiu cş tu suferi de prostologie cronică. Care este incurabilă!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-24 06:35:24               er: mare-mare   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 01:23:47               sile, tu chiat ai buba la cap.mre de tot!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 01:23:31               Recheşane, poţi explica acestei comunităţi de useri de unde porţi în spinare cojocul cel de oaie? Ştii cumva cine şi-a permis să-mi fure stelele acordate de alţii? Nu cumva, domnia ta? Ca de obicei, mincinos cu mult tupeu! Pe de altă parte: ţi s-au epuizat proviziile de lături, de le torni tot pe cele vechi prin toate subsolurile? Vorba d-lui Cioacă, nu poti tunde un chelos!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-22 11:55:59               alensis,desnobilis,aka definitiv retras refulările tale adînci lasă urme. cred că ar fi un gest responsabil, matur și de ce nu, bărbătesc în definitiv, să explici faptul că ți-ai permis să retragi stelele acordate de alt user!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 18:46:39               repet: sile, curajosule, reacția ta, mă rog, comentariul vag literar(e un eufemism)seamănă cu aceea a unui puști necopt la minte care se strîmbă la o vitrină fiindcă se vede în ea clăpăug, slinos și cu bube pe nas. firește că tot perseverînd arată tot mai pocit, iar cînd enervat azvîrle cu o piatră în geam, situația pare rezolvată. tu, mon petit coquin, gavroche cu gura plină de rime bîlbîite și cu mucii refulării la nas, ai curaj să ridici piatra?! firește fiindcă știi că nu vei fi pedepsit!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 18:41:50               textul de mai sus e atât de departe de mine… şi atât de aproape de tine!... mă bucur că ai luat-o razna prin Buceag, că altfel cine ştie ce nerozii mai scorneai pe aici, îţi urez şedere plăcută printre găgăuzi. fiind de-al lor, sunt convins că îţi vor crea toate facilităţile necesare deschiderii supapei de preaplin a gugumăniilor adunate din atâtea frustrări pe care le-ai avut de-a lungul vieţii. ei sunt, la plural, găgăuzi. ţie, individual, cum să-ţi spun correct gramatical: găgăuţă?   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-21 07:40:06               nu mă autocitez, traduc din limba recheşană în limba română pupăturile tale prin diverse locaţii ale anatomiei ,,Puterilor Străine" care iţi înstelează inepţiile1   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-20 21:35:10               Gheorghe, astăzi m-ai dezamăgit complet. ştii care-i culmea pedagogiei? Să vrei sa-i înveţi pe alţii ceea ce tu însuţi nu ştii!..   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-20 21:25:37               ps, îți dai caracterul, jos? păi ți l-ai dat demultișor, silache, că de aia te folosesc ca material, no offence, didactic!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-20 20:51:28               nu te ambala, sile, ești doar o caricatură, nu obsesie.sau vrei să demonstrezi ceva postînd nerozii în loc de comentarii literare? apropos de literatură, ghilimele se folosesc cu un scop.autocitîndu-te sau mai exact slobozindu-ți bășica frustrată ajungi de unde ai plecat, la instictele primare.și pe urmă, textul de mai sus te depășește, și ca temă și ca abordare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-20 20:12:40               ,,Sărut mâna şi-alte locuri”… Aferim, Chiorackis bey, Păi , tu vrei doar cu cinci focuri O cetate să o iei?! Cauţi la Puteri Străine Ajutor şi adăpost? Râd şi gaiţele de tine Când te văd atăt de… Dacă nu-ţi închizi caseta, O să zic ca e tarla Şi-o să semăn, ca egreta, Ecoliterar… ceva… Iar de voi simţi nevoia Să mă uşurez, de jale, Prin pictura ta de Goya, Irigaţii şi canale… Pui aiurea foc în paie Şi-ai amestecat si-o fufă… Dacă când citesc mâ taie, Mă opresc la tine-n tufă… Eu ţi-am dat avertismentul, De nu-l iei în serios, Atunci când va fi momentul Îmi dau… caracterul, jos   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-20 19:42:56               nu mă simt cu nimic vinovat că am ajuns obsesia ta, nu te voi ajuta cu niciun şfanţ pentru vizitele la psiholog!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-20 10:44:41               Domnule Sorescu, vreţi să crape rînza-n hurmuzachi de frustrare?vă rog eu, ştergeţi stelele-tinichelele, îmi sunt de-ajuns aprecierile şi faptul că aţi lecturat textul!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-20 08:08:58               Trei stele din aur curat pentru că are toate ingredientele necesare une proze de bună calitate, umorul fiind la el acasă. Parodia cervantă cu patina ei balcanică face toți gologanii.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-19 23:42:47 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE