FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vasiok scrie un roman (4)
Text postat de Gheorghe Rechesan
4.
Nu răsări mîndrul soare deasupra întinsei stepe a Buceagului decît de două ori, că și aflară toți băștinașii Cârlănarilor, de la moșneag la pruncul de țîță, cum cică dalde Bezmetiuc ar scrie un roman în care le-ar zugrăvi virtuțile.
Întîi, se prezentă la poarta cam îmburdată din țîțîni a casei lui, însuși hogea Suleiman Ciomlek, gătit în caftan din diolen rusesc, vișiniu cu arabescuri aurii în relief și cu un fes prăzuliu, înfipt în creștet.
Vasea, care tocmai o țușa pe moțata Măriuca în adîncul tîrtiței, fiindcă-i era foame și poftea la un scrob din ouă bine perpelit în tigaie cu telemea și ciușcă verde, făcu ochii cît cepele.
”Salam aleikum, bre Vasili! zise mieros Ciomlek, scărpinîndu-se în barbă.
” Salam.. salam, de unde de neunde…sal’tare, mîrîi celălalt, care-i treaba, vecine?”
Hogea o luă de-a dreptul, fără pic de diplomație:
” Bre, tu flăcău diștept, calișkan estem, acu zice lumea că scrii și cărți, că minte brici, școală multă aveam, nu-i pacat de la Allah să trăiești așa, singur-cuc, fără o muiere să te spele, să te-arănească, să te mîngîie cînd ești mahmur?”
Bezmetiuc, care știa unde bate hogea, hîrîi din gîtlej un scuipat, lăsă găina să o tulească-n poiată și ridică scurt din umeri:
” O fi, n-o fi, da vezi mneata, io-s pretențios…n-aș lua orice bașoaldă lainică, ori beteagă!”
”Ia-o bre, pe nepoată-mea, Nilüfer! Știam de mică, e mișto, fecioară ghiulez, picam de frumoasă ce-ieream, ochii ca stelele, chipul ca luna-ntr-al treilea pătrar, cînd ieșeam ea sara pe uliță ziceam luceafăru: stăteam surioară nu răsăream că mă umbrești…pe deasupra îi și neatinsă de bărbat!”
Nilüfer, căruia tot satul îi zice Nila, era ceacîră, ciupită de vărsat, își tîra un picior fiindcă picase de mică din remorca unui tractor și fată bătrînă demultișor, de li se acriseră tuturor rubedeniilor să o împingă la pețit.
”Dar zestre, zestre cam cît are?”
”Îi dam zestre giugiuc, teșkeret, bre….cinci batali îngrășați de curgeam seul pe coadă, o sfoară de glie-n lunca Nămoloasei și trei butoaie de naftă dacă luam automobil să plimbam la Komrat ca pe-o cucoană.
” Cam puțîn, bre, ș-apoi io-s creștin, ea-i muslimanㅔ se apără Bezmetiuc, neîndemînatic.
Ciomlek rîse printre dinții lungi și îngălbeniți de mahorcă:”
” Atîta nepotriveală să fie…strecuram disară la geamie, io ascuțeam briciul și harști-harști, cît ziceam pește, faceam muslim de nu văzut neamul tău altu mai bagliu-belaliu!”
” Harșt-harșt, se înfioră Vasea, dar altfel nu se poate?”
Se scărpină Ciomlek pe sub fes, o luă cu argumentele de la Abraham și Ismail în pustie, se tîrguiră și se ciorovăiră, dar Nila rămase tot nemăritată.
După hoge, ca prin minune de halima, se înființă la poarta lui, Fitelștein, mare mirare cu plocoane: o sticlă de stalicinaia, icre de morunaș, batog afumat, c-avea și el fată de măritat.
” Timeo iudeos et dona ferentes” ar zice un Laoocon din Chișinev cu kippá pe țeastă și perciunii lungiți, dar Vasea nu știa latinește neam. Mîncară, băură, se tîrguiră un ceas dar, cînd ajunseră iarăși la ”harști-harști”, se împotrivi din nou, de rămase nemăritată și mîndrețea de Rahelă a lui Nahum, care trăgea la cîntar aproape o majă de frumoasă și arătoasă ce era.
Amănunte n-am fi aflat și nu s-ar fi lămurit toate întîmplările, dacă n-ar fi fost găsite, dosite după cuptor, niște foi scrise mărunt cu buchii ascuțite, zgîriate parcă.Citiți și vă minunați, precum urmează:
” Ciudate moravuri ale stirpei omenești mi-a fost dat să aflu. Pe cînd la cei din rasa noastră, bărbații curtează femeile pe unde apucă, prin poduri, șire de paie pe acoperișuri, ori chiar între tufe, iar actul nupțial se consumă repede, fără complicații și ritualuri ciudate, aici, în hotarele Cârlănarilor e obiceiul ca duduile aflate la rut să vină cu îmbieciuni către sexul tare. Bunăoară, stăpînul meu e ispitit de nu mai puțin de trei pretendente, care îi aduc peșcheșuri dinainte: băutură, plăcințele, zacuști de tot felul, iar cînd am înhățat și eu un copan de puicuță, a strigat de-au zăngănit geamurile în cercevele, ”nu, nu mă însor” de am tresărit speriat, scăpînd hartanul din gură și ascunzîndu-mă după sobă, unde mi-am instalat comod un fel de birouaș. E drept, am avut și eu o aventură de-o vară cu o siberiancă tare cilibie, cu părul gri-albăstrui și ochii mari, expresivi scînteind ca opalul, care oploșită pe lîngă o cherhana. șterpelea de acolo de-ale gurii , cumpărîndu-mi elanul amoros cu bucățele delicioase de păstrugă și scrumbie. Am observat totuși că stăpînului meu, ca de altfel tuturor purtătorilor de nădragi ori de musteți, nu-i displăcea curtarea, ci doar ideea de a-și pierde libertatea de holtei…sau să fi fost la mijloc niște înalte precepte morale, al căror sens nu l-am deslușit încă?
Ieri pînă la amiază, au venit în curtea noastră, pe rînd reprezentanții celor trei religii monoteiste, ca la gîlceava chazară, cînd dinaintea khaganului Bulan veniră cu momeli un cadiu, un rabin și-un călugăr creștin. Mult mai tenace decît khaganul de atunci, ori de cel de-acum, din Komrat care se lăsă cumpărat de panslavismul pseudoimperial, nu cu o credință în Dumnezeu unicul, ci cu topuzul de atotstăpînitor vremelnic în hotarele Găgăuz-yerimului, stăpînul meu nu se lăsă ispitit, păstrîndu-și independența și castitatea mai abitir decît sfîntul Antonie, cînd satana înțolită-n fuste, luînd chip de curvă boită îi zgîndări libidoul… Brava lui, aș zice, deși, noi felinele, animiste fiind în toate cele nouă suflete pe care se pretinde că le posedăm, putem stupi fără frică de sacrilegiu și pe Talmud și pe Coran, iar dinspre partea răsăriteană a ritului nazarineanului, nu cere pisicii pește, iar vădanei, un mădular vîrtos-bîrzoiat! Într-o sară, l-am zărit pe seminaristul de aici, unu poreclit popa Vadră, deși e nehirotonisit, și cică simoniac într-ascuns, cum rupea pagini din Noul Testament, ca să-și răsucească din ele papiroase, ereticul!
Revenind la dilema noastră, văzîndu-mi stăpînul îngîndurat, m-am furișat în spatele lui și, prefăcîndu-mă ca am chef de joacă ca un copil și-am sărit pe masa dinaintea căreia stătea cu capul în pumni. Mare surpriză, fiindcă nu se jelea de nenorocul său căci nu lupta încrîncenată cu ispitele cărnii, îi muncea spiritul ci altceva, mult mai material… dumnealui bolborosea, socotind pe marginea manuscrisului început cam așa: văduva Varvara, un curcan mărișor, Rifca vară de-a doua după nevastă cu Nahum, trei gîște îndopate, Nadenka Saratova, un butoiaș cu scrumbii marinate, Timar,sărăcuță, doar două pielicele de noaten și-un chiup cu seu de oaie. Și se mai spune că noi, mîrtanii suntem nestatornici și amatori doar de împerechieri vremelnice!”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  hasmuțachi,te plictisești, văd bine....ia-ți frustrarea și plimbă-te, lăzărele, că vine acopalipsa și-ți regretă mayașii lipsa la apel.sunt destule saituri de socializare pt micii psihopato-internauți, te-ai îndixtra de minune pe-acolo,mici clovnerii, bîrfe, coterii...plus c-ai trece drept poet inspirat și-n rîne bărbat! :))  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-18 08:13:52
         
 
  recheșane, încă nu ți-ai dat seama că ai scris o capodoperă de trei… stele?
de fapt, nu am intrat de trei ori, ultima postare fiind doar reluarea ultimei părți a comentariului binefăcătorului tău, spre lauda ta veșnică…
cât despre drăgălășeniile cu care mă alinți, consideră că ți le-am înapoiat cu dobândă, să câstigi și tu ceva din afacerea asta!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-18 05:33:10
         
 
  hurmuzache, ai ”intervenit ” pe parcursul a 3 zile de 3 ori pe acest text; de altfel, tîmpeniile pe care le-ai debitat în stilu-ți caracteristic nu au avut nicio legătură cu conținutul acestuia, nefăcînd altceva decît să-ți contureze, dacă e posibil, mai pregnant profilul de clovn și ins frustrat.fă bine(sau rău),îndreaptă-ți atenția și spre postările celorlalți colegi, fiindcă altfel obsesia ta, că ai fi un personaj viabil într-o comunitate de altfel destul de precară, va putea fi tratată doar printr-un consult de specialitate.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-17 23:45:10
         
 
  D-le Sorescu, cu umilință, recunosc parte din afirmațiile d-vs, mai precis: ,, Ești dat dracului, ce mai. Aferim!" :))  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-17 18:07:06
         
 
  Săr Recheșan, e bună, bre! Ești dat dracului, ce mai.
Aferim!
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-16 23:09:51
         
 
  d-le Kosta, cu toată responsabilitatea unui ins normal, vă spun. dacă m-ar lăuda dalde hăsmățuii, afeii, meteleii și proaspăt dama trnasepigramată aș fi îngrijotat. Îngrijorat de altfel, sunt și de bîiguielile lui nea sile,carele nefiind capabil de a citi mai mult de trei rînduri se apucă să scuipe în direcția vîntului...acu mă întreb eu, cu ce-s vinovat că nătărăul se recunoaște cu obstinație în orice model primitiv!?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-16 13:45:31
         
 
  Stimate d-le Kosta, depinde doar de mine dacă vreau ori nu să urc în balonul în care încercați să mă luați…
Nu există nimic mai presus de orice cârtire.
În literatură, ce să mai vorbim…Ar fi anormal să nu se găsească nimeni să fluiere, primii, cei vizați.
Revenind la oile noastre, mai precis, la berbecul meu, voi încerca să-i demonstrez că a fost
nefericit inspirat când a ales acest subiect. Și mă confundă prea des cu altcineva…
D-le Kosta, s-auzim de chestii fine, și mereu numai de bine!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-16 11:16:04
         
 
  Talent, in pofida oricarei cartiri. aferim, bace, bine le mai face, sa moara capra sub tzap si boul in protzap, dar sa stii ca oricat de bine vei scrie, tot te vor huli lingaii oranj, scuze de impresie si de deranj.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-12-16 10:23:24
         
 
  gheorghe, am citit cu mare atenție textulețul tău, căutând să aflu care este legătura dintre coada vacii și ștampila primăriei, adică, între titlu și conținut.
Ai ascuns atât de bine această legătură, că nu mi-a rămas decât alternativa că te-a pus nevasta să bați covoarele și ca să o fentezi, ai fugit de acasă și ai inceput să bați câmpii.
Se vede de la o poștă că nu ești la prima aventură de acest gen, te miști printre bălăriile verbale cu multă dezinvoltură, cred că de la tine ni se trage sintagma ,,scaiul, frate cu românul recheșan”,
Textulețul este asemeni unui mosneguț adus în comă de gradul unu’ la veterinar, care i-a făcut o injecție de cal mare și a încercat, cu ajutorul instrumentarului din dotare să-l ridice la verticală.
Totul ar fi fost inutil sau, și mai rău, pacientul ar fi intrat într-o comă și mai profundă, dacă nu năvăleau în spațiu naționalitățile conlocuitoare, care cu competența și spiritul lor robust
au reușit să-l readucă în lumea oamenilor, dar, din păcate, cu multiple sechele importante, din care cea mai periculoasă este amnezia antero și retro-contagioasă. Te-ai molipsit și tu, uitând în final ceea ce ai vrut să spui la început…
Însănătoșire grabnică!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-16 09:15:45
         
 
  Gheorghe, ,,bucățica”asta este bine scrisă, așa cum observa și venerabilul domn Cioacă.
Numai că nici tu nu știi dacă vrei să demonstrezi cu ea altceva decât câ nu poți trece de pragul unei schițe.
Ca să nu mai bați câmpii, îți voi posta, începând chiar de mâine, câte un fragment dintr-un roman al cârui personaj principal vei fi. Te vei convinge că ești cea mai bună ,,bucățic㔠din cuprins.Voi reveni mâine și cu un comentariu mai cuprinzător asupra acestui textuleț.
Pa, scumpete!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-15 21:39:18
         
 
  rechesane, ce se mai aude cu aia 60% de timisoreni morti de foame? I-au ingropat?  
Postat de catre General Motors la data de 2012-12-15 20:07:44
         
 
  Stimate cronicar
Cu toate ca venisem pe aici ci intentia de a va aprinde o lumanare, bucatica asta este atat de bine scrisa incat sunt silit sa-i rog pe cei ce se pricep sa va aprida din partea mea o stea adevarata si nu din cele verzi cu care v-am obisnuit. Are tot ce-i trebuie: cuvinte inventate care suna extrem de bine, turcisme pline de savoare, si umor cu ghiotura.
Pasajul care descrie operatia de trecere la mahomedanism este antologic:

Ciomlek rîse printre dinții lungi și îngălbeniți de mahorcă:”
” Atîta nepotriveală să fie…strecuram disară la geamie, io ascuțeam briciul și harști-harști, cît ziceam pește, faceam muslim de nu văzut neamul tău altu mai bagliu-belaliu!”


 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-12-15 19:13:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE