FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Castelul
Text postat de Ioan Grigoras
În universul meu banal
Plutesc, absent, din azi spre mâine,
Lipseste punctul cardinal,
Iar furcile sunt caudine.

La fel cu "arpentorul K",
Visez o lume ireala,
Prin orizontul lui Kafka,
Spre existenta abisala.

Spre un Castel vreau sa acced,
Dar sunt legat de realitate,
As vrea prezentul sa-l conced -
Sa fie pagina de carte.

Pe-un drum inaccesibil merg
Si amândoi visam spre Mecca,
Din mintea mea ce-i vechi sa sterg,
Sa rup "Scrisoarea lui Seneca".
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Îl pot accepta, ca istorie/pagină de carte sau îl pot șterge...pot renunța la morală (în sens metaforic Scrisori morale ale lui Seneca)...
Adevărat, că textele postate suportă multe corecturi. Fiți sigur că dacă le consideram perfecte le publicam direct în volume și erau în vitrine, nu le postam pe toate site-urile ca să le corectez, funcție de pertinența comentariilor.
Mulțumesc pentru observații!
 
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-06-27 21:28:30
         
 
  V-a scris Seneca? Despre ce? Despre arpentori? Despre cum rimează K cu (scuzați cacofonia) Kafka? Despre cît de poetic poate fi stricteți într-un vers (vorbind despre preumblările Prin jocul de cuvinte)? Despre muzicalitatea rimei acced-conced?

Apropo, mai scrie Seneca? Poate ne face o exegeză cu subiectul Efectul furcilor caudine în lirica românească postrevoluționară.

Vă cam contraziceți. Ori vreți să concedeți (sic) trecutul, ori vreți să-l ștergeți din minte. Hotărîți-vă. Tertium non datur.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-06-27 21:04:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE