|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mi-e dor |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
A mai căzut o aripă de nor
de pe corola unui asfințit,
iar fulgerul, nostalgicul tenor,
sărută vântul care s-a-ntețit.
Și plouă lung, dar plouă-atât de trist,
plâng codrii seculari, ca un copil,
izvoarele cu zâmbetul sufist
ascund în suflet versul infantil.
Doar umbra timpului argonaut
plutește-n poala unui vânt senil,
când glasul nopții cântă precaut
și depărtarea tremură febril.
Aș vrea să trec prin anotimpul fad
ce spulberă atâtea clipe-n gol,
în calea ta, covoarele de jad
să le aștern, pe apă și pe sol.
Azi, plâng cu asfințitul și mi-e dor
de fiecare vers cules în zori,
mă uit spre cer și caut ajutor,
să mă trezesc în palma unei flori.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|