PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
interviu/ sau raport/ cu un reporter de front Text postat de Dragoş Iovan Aflînd că vreau să întreprind o călătorie de documentare în europeea, nea Stelică, secretar de redacţie şi totum-factum al gazetei " Rîsu' ca rîsu' ...da' Plînsu'!" m-a avertizat: " Ai grijă să-ţi iei o cască de protecţie eficientă şi-o salopetă antiacidă rezistentă, ăia de acolo mînuiesc argumente contondente şi au pH-ul flegmei foarte acid! Poate ar trebui să-ţi faci şi-un antirabic, acum şase luni, Alinuţa, o ştii, aia care ţine rubrica mondenă, a fost muşcată de o haită de epigramişti turbaţi!" Eram sigur că nu va înţelege de ce-mi pusesem în gînd să vizitez acest Liban literar cu iarbă bleu, unde locuitorii lavrelor şi mitoacelor de tot felul se încaieră neîntrerupt, în care curentele postmoderniştilor de ocazie se ciocnesc de curentaţii marelui fior liric universal, unde a fi sincer e o gogomănie, iar a redacta agramat aproape o virtute. Aveam nevoie pentru volumul meu de o tipologie rară, un arhetip al marelui veleitar fără operă, a autodidactului concret, instinctual şi neinformat şi doar aici puteam spera să dau de el. N-a durat mult, deabia am trecut de frontiera virtuală, marcată de o dungă lată, roşie pe cîmpul bleu nuanţa cearşafului de spital şi, tocmai acolo în no man land, după un taluz de lut incert, într-un şanţ cu traiectorie şerpuită, am dat de el. Se opintea exaltat într-o groapă mărişoară cu o cazma în mînă, săpînd de parcă viaţa lui ar fi depins în totalitate de acel efort. " Domnu' Zarzavakis, presupun? am strigat eu spre adîncul bortei de parcă aş fi fost Stanley dînd de Livingstone în pustietatea Africii. Insul s-a îndreptat de şale şi m-a aţintit curios. Avea o fizionomie specifică, leit veriga lipsă din lanţul homindelor, căutată în van de paleontologii şi antropologii din toată lumea: frunte teşită, îngustă, cu arcadele proeminente şi unghiul facial ascuţit, mandibula proeminentă, cu dentiţia masivă, dar deficitară şi o expresie fixă de perpetuu hăituit. " Zarvaţaki, Val Zarvaţaki e numele meu, m-a corectat el ştergîndu-şi sudoarea inutilă de pe faţă, ce vrei?!" Am pornit pe ascuns butonul reportofonului, decis să nu pierd nicio frîntură din conversaţie. " Sunt jurnalist la un tabloid de scandal, aş vrea să-mi acordaţi un interviu!" Pe loc a lepădat masca neîncrederii şi, sprijinindu-se de coada hîrleţului a luat deîndată o poză de sensibil creator dedicat marilor idealuri ale umanităţii. Purta o costumaţie pitorească, un mindir bleu, cam ponosit şi peticit, dar ornat cu fireturi şi eghileţi auriţi, o pereche de iţari vîrîţi în carîmbii cizmelor de cauciuc, iar pe creştetu-i ţuguiat o caschetă cazonă, model vechi din vremea tratatului de la Varşovia cu vopseaua kaki scorojită. N-aveam film în kodak-ul meu vechi, oricum îl purtam de recuzită, dar i-am făcut pe plac, orbindu-l cu blitzul de trei-patru ori. După ce i-a revenit acuitatea vizuală, am arătat spre pătratul mocirlos în care se bălăcea: " De ce scurmaţi în groapa aia?" Şi-a scuipat gospodăreşte în palmele bătătorite, gata să reînceapă travaliul. " Se vede că nu eşti poet, nu e groapă, e tranşeea pe care-s obligat s-o construiesc împotriva duşmanului!" " Aveţi mulţi de săpat? m-am interesat curios. " Circa cinci metri cubi, a răspunse plin de elan, pîn' la amiază îi dau gata!" " Nu, nu la groapă mă refeream domnule Zurbaţakis, ci la duşmani..aveţi mulţi?" A oftat din străfundul rărunchilor: " O droaie...de la redactorul de serviciu, care-mi cenzurează textele, pînă la ultimul copist de manuscrise de aici! Dar nu mă las cu una cu două, le dau io război, replică bărbătească, să mă ţîie minte cît or trăi! " A scos din buzunar o foaie înnegrită de un scris mărunt şi ilizibil: " Ia d-aici: Sus pe culmi, în fort la cetate Neuronu-mi bate doişpe jumate Ia mută tu, dă mat ca nebunu' Şi io-ţi dau replica... la fix, cu tunu'! Cu şuba pe umeri cu sînge în braţe Îmi pun ideile suple pe moaţe Pîndesc cu grijă orice vînat Ba chiar hăituirea ce nu s-a-ntîmplat Mă tupil sub porţi ca vulpea vicleană Nara-mi ridic şi-un sfert de sprînceană Tremură zarea vie sub metereze Sub zid, ghemuit, cînd armez căcăreze Şi am în mine gene tari, neîntoarse Pot riposta o zi din foale, focoase Dreaptă mi-e flinta, mare curaju' Trag în dujman, îi pisez anturaju'!! Terminînd de recitat m-a privit triumfător: " Şi-n final i-am rupt, ce zici d'asta? La tactici dintr-astea, voi, ooo, otrepe Veţi plînge, amarnic, cojit-am şi cepe Să fierb cu spor tocana-mi ciudată Am adăugat la final: poeţi? niciodată" Se-nroşise la faţă ca o sfeclă fiartă aşa că m-am grăbit să-l calmez: " Da, da, sună bine deşi un pic cam prea clasic...sunteţi un autodidact se simte... A zîmbit larg, arătîndu-şi toate carenţele din educaţie şi dentiţie: -Cel mai autodidact...în tinereţe am profesat ca angajat al ocolului silvic din Dîlga-de-Jos..eheee, ce viaţă! Pana şi sarmaua lată ce poet ieream odată!" Am încercat să aprofundez latura cinegetică a carierei lui Zarvaţaki, făcînd pe naivul: " Da' în Dîlga-de-jos nu cred să crească pădure..." A rîs atotştiutor, slobozind un hohotit vulgar peste şanţul de pămînt: " Păi sigur că nu era...de-aia eram angajat, să plantez pădure, s-aduc vînat de soi, îmbogăţind fondu cinegetic de vînătoare al localităţii cu făpturi mitice, cum ar fi pseudodropia, struţo-gazela, mozzilozaurul de deşert!" " Şi-n loc să vă faceţi treaba scriaţi poezii..." "Şi fabulaţii...adică fabulam....asta în timpu' liber...altfel vînam şi io cum puteam la superlativ ..odată am vînat ceva de soi, să ştii, un mistreţ cu colţi de aur!" " Eu ştiam că e cu colţi de argint...şi e de Ştefan Augustin Doinaş! L-aţi pastişat?" "Aş... de unde pînă unde, e o creaţie originală, semnam pe-atunci cu pseudonim Şerban Serpentin Buciumaş... Şi-a dres vocea, tuşind şi s-a pregătit iar să lanseze spre mine cîteva strofe, dar peste întinderea aşternută cu iarbă sinilie sună lugubru, dogit din toate alămurile un corn de vînătoare. " Ce s-aude?" m-am mirat auzind straniul sunet. Zarvaţaki a sărit sprinten din groapă şi a luat o poziţie marţială, cu o gamelă în dreapta şi o lingură de cositor găurită şi peticită cu nituri din alamă în stînga: " E apelul de amiază, se serveşte prînzul...ca reporter de front am dreptul la porţie dublă." Amintindu-mi episoadele care mi-au traumatizat papilele gustative în timpul satisfacerii stagiului militar obligatoriu, am făcut o grimasă de scîrbă: " Şi... e comestibilă, hrănitoare, mîncarea?" " Merge, a admis el, uneori e chiar gustoasă: ieri am avut ciorbă de foneme dreasă cu albuş metaforic şi-o tochitură de amfibrahi, trohei şi iambi...păcat că a pus bucătarul prea mult hăsmăţui în ciorbă şi m-a apucat un sever deranjament stomacal...de aia lărgesc groapa, în caz de conflict îndelungat să-mi asigur tot confortul necesar!" În aşteptarea atelajului care se îndrepta cu marmita spre poziţia lui, i-am pus o ultimă întrebare: " Totuşi, de ce vă duşmănesc confraţii?" A tresărit ca şi cînd i-aş fi picurat ceară fierbinte pe deşte: " Cred că din invidie..io scriu sincer, fără farafastîcuri inutilitare şi iei nu e-n stare să mă priceapă...se iau de fleacuri, cică nu pui liniuţa de unire sau de despărţeală unde trebe şi că de ce nu folosesc diacrizele!" " Diacriticile...cratima, aţi vrut să spuneţi!" Înainte de a întinde gamela spre polonicul fruntaşului-bucătar, a îngînat cu maţele chiorîindu-i: " Aşa, cum zici, mă critică pentru neşte fleacuri!" Am închis reportofonul şi i-am urat cu o politeţe netrucată: " S-aveţi poftă...şi succes la vînătoare!" dar Zarvaţaki nu m-a auzit, preocupat să lioarpăie zgomotos dintr-o zeamă tulbure în care pluteau litere din aluat. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mi-a facut o placere deosebita sa citesc. Multumesc ca mi-ati inseninat ziua:).   Postat de catre Carmen Zaniciuc la data de 2012-03-29 16:38:28               Erau litere din varză, meştere Iovan, nu din aluat. Ştie el, autorul. Varză, leguma aia (îndeobşte comestibilă, cu excepţiile, desigur, care întăresc regula) cu foile din care se împletesc glosse. În rest, le-ai nimerit pe toate!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-29 16:27:46 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE