PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Συμποσίον -Banchetul (3) Text postat de Gheorghe Rechesan TABLOUL III SCENA I Toţi comesenii se bulucesc, precipitîndu-se, încercînd să iasă nevămuiţi pe uşă, dar în pragul tavernei dau de Atalanta, care le barează calea, cu arcul încordat în mîini şi cu ochii aruncînd straşnice, ireale văpăi (fireşte metaforic vorbind, fiindcă laserul s-a inventat mult mai tîrziu) ATALANTA (răstit, pe-un ton autoritar): -Stop! Halt ! Paramoni, bre! Nu pleacă nimeni, niciunde de aici, că mi-e poftă de-un genocid, mai abitir ca lui Odiseu în Ithaca cu peţitorii… am o propunere decentă să vă fac: celui merituos care-mi compune a mai izbutită eglogă, odă, baladă, ori ce-o mai fi, numa’ a poezie să sune, îi plătesc consumaţia…iar de s-arată vrednic şi mă mulţumeşte pe deplin poate-l iau de bărbat! DEMETRIUS XYLOTAKI (mîngîindu-şi bărbuţa căruntă): -Ca om bătrîn, înţelept, preumblat prin cea lume, pot să îndrăznesc a mă considera decan de vrîstă printre toţi domnii prezenţi, aşa că, cu voia domnişoarei, am să încerc primul să-i împlinesc pofta: “ Colo-n deal prin ceapa-ciorii Nu mai cuibăresc prigorii Doar o mîndră păsărică Moale, caldă, tinerică…” ATALANTA: -Doar atît poţi, stimabile? DEMETRIOS ( cu emfază, recită alt catren): “ Vă spui verde şi un praz Cînd dau iama printre ele Nici o mîndră-n păsărele Nu îmi face vreun necaz”. ATALANTA: -Minunat, venerabile Priapos, nici în vîrf de par, să sperii stăncuţele din livadă, nu te-aş pune! DEMETRIOS (continuă să recite netulburat): “ De m-ameniţ-o fetică Mai de drag, mai de răsfăţ De plăcere nu de frică Mi se face versu’ băţ “ MIHALAKI ZIS OMIBILIC (grăbit, bîlbîindu-se): -Nu aşa, mai gros şi vîrtos….(recită împeidicat): Degeaba ai, bre, în izmene Băţ verde sau crac uscat, Că ţi se-ndoaie, nene, De prea mult u-ti-li-zat! Priveşte triumfător în jur, toţi tac, iar Atalanta mîngîind coarda arcului schiţează un rictus dezgustat. ATALANTA: -Ce să zic... Baucis şi Philomenu’ său, doi decrepiţi lubrici ai catrenelor şchioape…alt candid candidat !? DEMETRIOS (insistent): “ Şi de n-am cumva vreo treabă Şi fetici n-am la-ndemînă Bună este şi o babă Aplecată spre fîntînă!” CRITAS (agasat): -Gata, ajunge, nea Dmitri, mai lasă şi p-altu’! Frecîndu-şi palmele, dregîndu-şi vocea, face un pas înainte, Platon. Atalanta îl măsoară critic şi îi face semn să cuvînte. PLATON: -Voi recita, dacă-mi permiteţi, cu legitimă modestie, un poem din creaţia proprie, poate fi găsit şi într-o plachetă iscusit alcătuită la editura “ Hiperion ce din genuni”, închinat gingaşilor purtători de fustanelă din ţara mea îndepărtată…(recită pasional, cu dreapta pe piept): “ În noaptea ce trecu cu boare, un răcnet îmi sosi în vine şi asomat cum se cuvine, c-un puf de aprige cocoare în cor ales de mandoline, cules-am floare după floare că vine şi la voi, în fine, echinocţialul cîntec de mioare proptit-am dimineaţa blîndă cu dosu-n geam, o, muză plină de muguri, raze şi osîndă, cu zîmbetele în lumină ademenit cu ghiocei, la pîndă, cu vioreaua prea albastră privind ca narcis în oglindă, mă potopi iubirea noastră scăpai în colţul de la tindă, seminţe două, colo-n glastră. plăpânde roze, cu orgolii, ba chiar orgasme, zic preaplin corupe nimfele-n prigorii, şi toarnă în corole vin în ramuri zorile grămadă, cu fese-n sus pe acoladă bobocii rozalii-n tăgadă, mereu îmi vin mereu suspin căci patimei ce mă erupe rost nu-i găsesc, dar galanton, decît să călăresc pe crupe centauri spelbi cu Acteon iar cînd sfîrşesc, avînt titanic, aşa cum treaba-i de bonton, deci prin urmare, bisilabic mai jos semnez: SS Platon ” După ce termină recitarea, face o plecăciune Atalantei, care n-a lăsat nicio clipită săgeata din coarda arcului şi priveşte zîmbind cu naturaleţe spre cei din jur. BORDATES ( cu bonomie): -Rima e cam trasă-mpinsă, ritmul ba la deal, ba la vale… sisific cioplită...de imaginile muzei proptite, ce să zic? Dacă mă pronunţ nu e bine…dacă mă pronunţ, iar nu-i bine… FANAKI: -Mie mi-a plăcut, v-o spun drept…mi-a amintit de gîngurelile Calliopei mele pe cînd mă dădeam de ceasu’ morţii să-şi lepede kitonu’ că-i cald colea-n livadă, printre smochinii-ncleiaţi… PLATON (izmenindu-se, lingîndu-şi buzele): -Mulţumesc frumos, domnule, nu v-am reţinut numele…Frikanaki? LATUNIAS: -Curat arcadian, tipu, bre ciolovec! A învăţat în palestre marea artă a lingerii pe dindos, vorba tracogetului fîrtat Ioanichie Ram-Uscat:vorba dulce mult aduce… KORAKI ( care asistă curios la întrecerea ad-hoc): -Fireşte, muştele cu miere mai degrabă se prind decît cu acetum balsamic, sau într-un alt context am putea extrapola aprioric…Acvila non capere muscas, daret in diabete! PLATON ( cu ţîfnă): -Kir Borfaşes, ce nume predestinat, my god, am înţeles că sunteţi jurist, avocat al versurilor moderne, aveţi intenţia neonorabilă să pledaţi în cauza acesta ca avocat al lui Hades... privind spre mine? BORDATES (amabil): -Stimabile filosof, mi-e că-i tare trudnic, de-acolo de pe malu’ Styxului, să vă privesc opera, fiindcă aplecîndu-mă spre ea, m-ar lua cu ameţeală, cătînd spre hăurile unde vieţuie! CRITIAS (consultînd o clepsidră de pe tejghea): -Lăsaţi fleacurile, se mai înscrie vreun competitor? Haideţi, că mă grăbesc, acuşica începe întrecerea de tetratlon dintre laconicii lui Licurg,”vulpile roşii” şi şeptetul teban a lui Epaminonda care-n etapa trecută, umiliră apărarea ateniană om la om…eu personal am pariat pe primii, care tac, dar fac! ASMUŢAKI (înaintînd cu o floare-n mînă): -Poci şi io a-ncerca să vă-nchin stihuri, domnişoară? ATALANTA: -Narcisu’ ăsta murat-înecat cine-i? ASMUŢAKI: Nu voi ospăţ bogat, Nici ploi de stele mici Vă spun că îs bazat, La muze am lipici” ATALANTA (ridicînd o sprînceană): -Hai, să te-auzim, prozodiaş procopsit! ASMUŢAKI: Colinda-t-am prin livadă, O ştie, zău şi Hermes, conţopistul Că fac adesea pe artistul, Cu zbenguieli nervoase pe la coadă. Mă zgîrie-n timpane sec sedila, Mă-mbăt ades cu apă rece Cu Keops vremea îmi mai trece, Cînd amiros silabisind, zambila Ne facem vezi, tu, nană de ruşine Ne rîde, plin de graţii şi pridvoru’ De vrei să tăvălim niscai sulfine Fă bine, bre, de adă şi covorul Că am un chef nebun, măi dodă, Să-ţi scarmăn şi teama de neant S-adun şi rimele-n desant De ce n-aş reambutisa şi-o odă!?” ATALANTA: -M-am lămurit, nenicilor, halal lălăit la lira Eutherpei, sireaca, că şi-astupă urechile cînd v-audiază! Dacă ar fi după merite şi nu după veleităţi, ar merita să vă trag fiecăruia o săgeată în dos! FANAKI (mieros): -Aşa, hors deovrî, ors concur, pot încerca şi io? Voi fi bref, promit! ATALANTA: -Dacă te-amuză, dă-i drumu’, ce mai contează o gogomănie-n plus la ditamai muntele de nărozii! FANAKI (ciupind coardele unei lăute, cu glas tremurat şi duios de tenor liric): “ Şedeam mai ieri cu muza la taclale, Şi-mi reproşa c-o-nşel de tot amarul Dar cînd mă aplec adînc către sarmale, Vă jur, mi se-ntinde trudnic brăcinarul Căci neîntrecută e-n a coace alivenci Şi ştie poala-n brîu cînd să o suie, La-mpăturit curechi ca ea, deci, alta nu e Şi are-un har zeesc cînd piperează fleici Ce să mai spun de ciorbe, borşuri, ostropel? N-a fost nicicînd stomac mai plin ca mine, Nu a lătrat în oale vreun stufat de miel, Nici harpiile nu mănîncă-n lan mai bine Iar din Olimp, flămînd, chiar Zeus cel zevzec Tot jinduind la blidu-mi ar înghiţi în sec!” KORAKI (bătîndu-l pe spate): -Brava, măi băiete, mi-a plăcut cum ai întors-o la urmă din condei! Îţi măresc simbria, te fac sufragiu-şef! N.A. Acest episod, aidoma precedentelor, este un pamflet, prin urmare, orice asemănare cu păţanii sau personaje reale e pură întîmpplare. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   A treia stea. Care stea nu e nicidecum pentru scamele lăsate mai jos de domnul Hurmuzache pe drumul vieţi. Sau trebuia m-ai jos? Doar Asmuţaki ştie.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-13 07:44:34               pe drumul vieti,trecator am intalnit schiopii din nori cu carjele,convingator proptiti in instelarea lor doar unul,cel mai inorog, ajuns cu norul pan' la Nistru, din verticala lui,olog zice un ,,haraso" sinistru nu pot nici sa ma mai amuz cand rumega la hasmatui tarandu-si lent teleaga lui umpluta pana la refuz. promit de azi sa scot nagaica mult mai subtil,biet poliglot ce stii ce a uitat ieri maica si cand eram eu de un cot...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-03-13 01:13:26               Mulţumesc, tuturor, pt lecturare şi aprecieri;dacă priviţi "Banchetul" ca un exerciţiu literar e-n regulă, fiindcă asta e principala intenţie, chiar dacă am folosit "material autohton." dacă e receptat altfel, e problema "receptorului/receptorilor". oricum mi-a făcut plăcere să-l scriu.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-03-12 22:28:25               Scuzată fie-mi tautologia. Voiam să spun înţeles şi apreciat. Probabil că l-am gustat cu gîndul la samagonul lui Latunias, care (samagonul, nu Latunias), după cît e de lăudat, pare a bate la puncte pălinca ardelenească. Da' io zic că doar pare.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-12 19:01:55 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Dau şi eu una, pentru că scriitura-i drug de aur sleit (lingou, apud Neculce). Dar vin şi cu o observaţie în completarea afirmaţiei lui Liviu S. Bordaş: textul depăşeşte graniţele Europei şi intră în Transnistria doar în momentul cînd Latunias traversează scena, ducînd tava cu pahare şi sticla de samagon.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-03-12 18:44:19               Dau eu prima stea. Dacă pînă mîine dimineaţă nu se găseşte nimeni să completeze pînă la trei, o voi face eu. Textul surprinde cu fidelitate (exceptînd unele tuşe a căror exagerare îşi are cauza într-un conflict pe care nu am să-l accept niciodată) evenimente, monologuri, dialoguri, caractere, creionînd totul în citeva linii care surprind esenţa. Cu toate că acţiunea şi personajele sunt tipic europeene, textul - satiră, pamflet, nici nu ştiu cum să-l definesc - depăşeşte graniţele acestui spaţiu, putînd fi gustat şi apreciat chiar şi de cei care nu au habar despre ceea ce se întîmplă pe pajiştea bleu şi despre cei care o populează.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-12 18:10:17               frăţioare, nu te mai ofensez cu stele sau voturi, să nu-ţi cază rău la rînză comme d'obicei şi să mă-njuri în hrubele comurilor la invalidate, iar ca urmare a cumplitei ofense, matale să te vezi silit a merge cu jalba la împărăţie blestemînd cenzura şi cerînd demisia odiosului balaur. pe scurt, părerea mea e că de 3 stele (textul). or veni, n-ar veni, nu ştiu. e ăl mai bun episod din serie. chipintaci.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-03-12 15:50:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE