FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Συμποσίον -Banchetul ( 2)
Text postat de Gheorghe Rechesan
Συμποσίον -Banchetul

TABLOUL II

DECOR: Aceeași tavernă veselă a lui kir Kir Manolaki Koraki, antrepreneur de voie bună, maniere alese și lichide bahice.

SCENA I

Fanaki, purtînd o tipsie cu ulcele simple din lut și o amforă de cinci vedre, decorată cu motive kitschoase roș-negre, nimfe, fauni, sileni înlănțuiți într-o horă, imitînd ceramica de Atica, se îndreaptă spre grupul gălăgios al convivilor.
CRITIAS ( mîngîindu-și barba inelată, cu ironie):
-Iaca-l și pe Ganymede-al nost' ...da' mult ți-a trebuit nenică pîn' să ne aduci de băut!
FANAKI ( cu obrăznicie):
-Da, da, a durat ceva pînă culeserăm via, stoarserăm strugurii, așteptarăm borhotu' să fiarbă cătinel, ce crezi matale?
CRITIAS ( aruncîndu-i o juma de drahmă bacșiș, , fără să bage de seamă strîmbăturile lui Fanaki, care însă nu se retrage rămîne în umbră, cu brațele încrucișate, trăgînd cu urechea):
-Bine, bine, te du...să vii cînd rămînem pe sec...(se ridică cu o ulcică în mînă)...onorabili comeseni, useri de tot felu' nația și vocația, ne adunarăm aici precum oițele blîndei Demeter ori ciutele Artemidei nu doar ca să ne cherchelim din poșirca lui kir Koraki ...(gustă din ulcică și se strîmbă)...ptiu că-i mai amară decît cucuta sărmanului soț al Xantipei, ci ca să dezbatem și să ridicăm zidirea unei școale...Epicur are îmbuibații lui, heracliții cu ale lor vorbe "la vale, la vale se duc toate de-a rostogolul" nu se scaldă de două ori în aceeași apă, la fel...(se scarpină în barbă)...Pitagora cu echeru' după ureche și discipolii lui numărînd paradigmele, teoremele și alte alea, Diogene cu doaga și-antalu' lui, ba pînă și hăbăucul de Antistene, șterpelind de ici, de colo, își ridică școală...de ce să n-avem și noi logoreicii noștri, faliții noștri de soi în orice ramură a firii,vă întreb?
ASMAȚUKI (cu entuziasm, aplaudînd):
-Brava, brava, așa-i! Că m-am săturat să tot scriu pîn privăți, pă foi de lobodă, ghemuit pe te miri unde...să rădicăm școală, cu bănci, scăunele, hîrtie d'a bună, condeie, călimări și tăt ce trebe la scris...cu cerneala m-ocup io, că ieste multe bozii pîn' ogradă la mine!
CRITIAS (ușor disprețuitor):
-Stai ușurel, nene, întîi să stabilim dogmele, pe urmă om înlesni și ce trebuie la scris...
ASMAȚUKI:
-Io-s poet să se știe...(scoate o foaie și citește exaltat):

" Bortelim o fîntînă, mare...adîncă
Cel setos pusu-și-a în ea tăt doru'
De struguri, de apă, de viță pe stîncă
Bem și ne loăm ușurel amu' zboru'

Venim din țara cea mai uscată
Ne-neacă gîtleju' chinuit și năierii
Ar bea din undă lacrimioara curată
Ne-ar preface setea în urdă, oierii..."

CRITIAS:
-Stai jos, Basile, nu te-ncrunta în van, că n-o să mori de sete, avem grijă și de tine...de toți poeții, în genere, fiindcă se știe, vorba cîntecului: " de la Nil la Amazon, făr de cușmă ori palton, orice fire trează scrie, glume, ghiers și poezie..."
PLATON (ridicîndu-se entuziasmat)
-Prezent...și eu sunt poet...adică cu modestele mele virtuți vin s-aduc înaintea domniilor voastre, un florilegiu de virtuți personale transpuse literar, care să-mi fie iertat orgoliul firesc, dar fost-au înfățișate și celor mai iluminoase minți ale Terrei, ce ar putea stabili fără erori dacă...
CRITIAS (cu un gest autoritar):
-Hooo, băi..tu cine mama lutului, fiu' Geei mi-ești?
PLATON ( cu dezamăgire)
-Sunt nepotul tău, Platon! Unchiule, nu mă recunoști?
CRITIAS:
-Nu...vorbești împiedicat, ca un metec, bați apa-n piuă de grija untului rînced...Platon avea barbă, unde ți-e barba?

SCENA II

KORAKI (venind cu o tipsie plină de momițe de juncan, coaste de bou, fudulii de berbec coapte în spuză):
-Barbas non facit philosophum...Luați, stimabililor, frigăruile acestea eco-comestibile, merg de minune cu retsina mea vîrtoasă!
BORDATES (zîmbind hîtru și mîngîindu-și barbișonul elegant, cîrlionțat și cănit cu meșteșug):
-Așa e, aparențele înșală...dar nici ifosele! N-am dușmani dar asta nu mă împiedică să critic neghiobiile unora ce-și dau ochii peste cap, oftînd ca un juncan scopit de doru' mîndrei lui Io ce se-necă ca toanta-n sărătură...
PLATON :
-Mi-am ras-o...pe meleagurile hiperboreene nu se poartă bărbile fiincă se fac țurțuri în smocuri și clincănitul lor enervant dăunează încropirii stihurilor...(cu agresivitate)...dar, de cînd m-am întors spre patria mea îndepărtată, Atică, Beoție de basm, Arcadie în care văzui și eu, lumina zilei...
CRITIAS:
-N-o mai lungi, spune de-a dreptul, ce te nemulțumește-n cetatea noastră, nepoate?
PLATON:
-Multe..murdăria de pe ulițe, impolitețea trecătorilor care nu se trag deoparte cînd trece un virtuos ca mine, vorbele aspre ce mi se aruncă în obraz...(cu agresivitate, privind către cei prezenți)...eu vă vorbesc din vîrful unei piramide mai înalte decît cele ale Eghipetului, pe cînd domniile voastre de atîta minte și dignitate mîncați doar masline stricate și fleică de lătrător, dați șase drahme pe litra de untdelemn, vinațu' e gratis măcar, ba mai plătiți și bir la arhonți, mai mult de juma' din agoniseală și pen' ce? Vă spun tot eu, că vin din patria democrației adevărate, vi-e higeya în genuni, ați pîrjolit ogoarele, vă ștergeți cu scolastica și pedagogia la dos, ați năruit tot ce se putea nărui...( Critias cască plictisit, Bordates ascultă meditativ în timp ce în cotlonul său Fanaki își notează conștiincios cu condeiul pe o fițuică ținută pe genunchi)...
CRITIAS (făcînd un semn maiestuos):
-Gătași nepoate? Că vreau să trecem la ordinea de zi...
PLATON:
-Pardon? Just a minute...(continuă cu exaltare)...de cînd am sosit în urbea înțeleptei Palas-Athini, toți mă atacă, fiindcă port acest nume...veți sări ca să devorați un om care scrie și el ce-l îndeamnă potența, care cine-știe, fost-a silit să-și părăsească vatra natală ca să se salveze...
ASMAȚUKI (mestecînd un dumicat unsuros):
-Da, așa-i, să știe că mari ploi și potop trecu amu' ceva ani înapoi dîn Arcadia, pînă în Pelo-zo...pelo-po..po-nez! Și io...hîc...era să mă-nec, noroc cu un ins de bine ce mă trase dîn puhoi...
PLATON (înclinîndu-se):
-Mersi pentru completare domnule...(continuă vehement, cu gesturi ample ale brațelor, trunchiului și capului): deci săriți să mă sfîșiați ca niște fiare, ca niște feroci piranii setoase de sînge neîntinat...dar voi, voi cei pe care lumea vă socoate mari, deștepți, instruiți filosofi, voi inșilor aveți macăr o patrie, un loc, un maidan unde să-nnoptați, unde să vă extindeți șetrele imunde? Retoric, vă întreb, deci...
LATUNIAS (clătîndu-și gura cu o o dușcă de vin către Bordates):
-Daragoi moi, pe la noi prin Sciția Major, în urbea Tyras mai ales, limbuți dintr'ăștia ca pevezenghiul ăsta ras, sunt dezbrăcați la chelea goală, unși cu păcură, tăvăliți prin fulgi și urcați pe-un prepeleac să-i rîdă toți trecătorii...(arătînd spre Platon)...ăsta de-aici care ne fericește cu stenahoria lui ar ține agora în veselie f'o lună!
BORDATES:
-Am înțeles, domnule Platon...dacă ăsta vi-e numele, n-o să vi-l contest și la urma-urmelor nici nu mă interesează persoana domniei-voastre...pe mine nu m-ar deranja nici dacă v-ați numi Euripide, Sofocle sau Aristotel! (bate cu palma într-o foaie sinilie scrisă cu litere mici)...însă ce scrieți aici este neghiobie curată...dar s-o luăm cătinel, cu pași mici...dacă am înțeles eu bine vă sfîșie piraniile...metaforic vorbind, însă nu prea aveți cărniță pe oscioare, și fie vorba între noi, cum zicea nemuritoru' Socrates: ne plimbați aiurea prin bătătură, fiindcă lelița-i plecată cu treburi. Bîiguiți stihuri calpe, fără haz dar vă visați în Academie...
PLATON:
-Fiindcă veni vorba de academie, aflați că persoana mea cu imens respect se pleacă în fața unui magister, căci discipulus voi să fiu, am venit ca să-nvăț...așadar cu umilință, preînțelepților vă întreb:aveți ceva de împărțit cu opera mea? Vorba unui literat din vremiile viitoare " nu mă cautați pingele ci la frumusețea zicerii mele...
KORAKI (aducînd încă o amforă plină-ochi cu tulburel, recită visător):
-Sutore, sutore, ne ultra crepidam!
FANAKI (volubil):
-Așa-i jupîne, că bine le mai zici, ca matale mai rar înțelept: nu-mi ultragia, țuțăre, crepidațiile...io unu' care am numărat și notat cîte ulcele a băut fiteșcare, pot să spun că stimabilu' de colo, Palton, parcă-i zice scrie cu gingășie...mie-mi place gingășia la muieri, nu la bărbați, da' asta-i chestie de gust...
KONAKI (dîndu-i o scatoalcă părintească după ceafă):
-Coloribus et gustibus non disputandum...beți, stimabililor beți pînă nu mai puteți căci în acest fel chintesența libertății spiritului va ieși la suprafață biruitoare!
ASMAȚUKI (golind stacana):
-Vivat...că și io am spus mereu...(silabisind): A-ți suferit de foame , sete? A-ți fost năpăstuiți ? A-ți beut pocalu' deznădejdii pîn' la fund? Atuncea da-ții drumu, bre...(se ridică chiuind și tropăind)...uita' șa să-nvîrte fata șî pă stînga șî pă dreapta, alelei mîndruțo, hăiii!!!
PLATON:
-Frumos, ba chiar superb, domnule Azmuraki, sunteți un adevărat poet, mă-nclin în fața sensibilității domniei tale!

SCENA III

CRITIAS (bate cu ulceaua în masă):
-Să lăsăm chestiunile de estetică pe mai tîrziu...acum aș vrea să socotim cu abacu sau din minte ce și cum...mai precis: răsădim vorbe la stînjen pătrat, înnegrim coți după coți de pergament scump, purtăm polemici pînă tîrziu în noapte, la ce bun, stimabililor, că dacă facem socoteala și tragem linia....
KONAKI ( amabil, turnînd vin în ulcele):
-Nulla dies sine linea...
FANAKI (săritor, scoțînnd din buzunar un papirus rulat, îl desface și citește): kir Anghelaki, trei vedre de retsina, o fleică de mistreț împănat cu cimbru și usturoi, duduia Sabina, deh, cuconiță tînără, gusturi subțiri, două țoiuri de mastică,din aceea fină de Chios ș-un copănel de curcă la grătar, Hadrian din Samosata, o duzină de momițe de juncan și două vedre, Dedal, cine naiba o fi și ăsta, f'un mîncău ce bea și halește incognito sub pelerina de avatar, o porție de burtă și rinichi de vită înăbușite în vin cu sos de hribi...
KONAKI (gînditor):
-Ar trebui să le măsor greutatea și burdihanu' înainte și după ce pleacă din tavernă...
CRITIAS:
-Da, maestre, da' vorba ceea:qui prodest...
BORDATES:
-Beatus, qui prodest, quibus potest! Pedagogic, na!
KONAKI:
Quidquid discis, tibi discis!
LATUNIAS (rîzînd):
- Qui rogat, non errat...iertat fie-mi accentu' neacademic, așa-i spuneam drăguței de Ninocka, secretara mea cînd nu izbuteam s-o înduplec să hie drăgăstoasă cu mini după o ședință de dictare prelungită!
CRITIAS:
-Qui tacet, consentire videtur. Eiii, n-aveți nimic de zis...că dacă nu ridicăm ședința!
KONAKI (autoritar):
-O clipă, aicea nu-i Aeropagu' intră cine vrea iasă cine poate... nosce te ipsum , ego bibamus, da' înainte de a ridica ședința, toată lumea să pună pe masă talantu'..cît a băut, mîncat!
ASMUȚAKI:
-Hîc...pardon, io biban nu halesc că m-am înecat odată c-un oscior...
Se produce zarvă mare, îmbrînceli, unii golesc la repezeală ulcelele, alții vreau s-o șteargă pe-ascuns. Pe podea, Papavasilaki, un ins gîrbovit și taciturn desenează în nisip rotocoale și recită bolborosind cu greutate:

"acolo unde nu-i
nu este fi-va nu în veci ahoe
n-am fîrtați surori nepoți mătuși
muri-va-n final și taica Noe
scufundu-mă ușor sub uși
între prag și metafizic
imuabil inundabil insolid incolor
doar atît eu vă zic:
zoroastru mithra zeus
nu-s în cărți pe viitor
căci plutesc și dacă mor
luați ușor a mea ființă
ca pe-un moft sublingual
ba aș zice chiar casubstanțeal..."

LATUNIAS (călcîndu-l pe mînă):
-Hai, bre, repegior la chicior, că vine adnota de plată, rămîi Decalyon pe vîrf de deal, făr'o carboavă c-o babă slabă lîngă tini...
PAPAVASILAKI:
-Noli tangere versulos meos!
FANAKI (curios):
-Ce zice, stimabilu' că n-are monezi, talgere în buzunar?
CRITIAS:
-Iaca, un Arhimed de buzunar, bău și el o cinzeacă și-acum se consideră abisal!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ps am uitat să vă felicit cu prilejul serbării femeilor de pretutindeni și nu numai, dar nu pot să nu constat încă odată nedreptatea invalidării pînă și a comentariului de sub bancheta no.1 cel în care mulțumesc cititorilor! poate puneți o vorbă bună dinaintea distinsului kir apropritar ca să potolescă oleacă ofuscarea zelotului...pardon, zelosului editor r.ș. încrîncenat fără cauză în porniri rebarbative, revanșarde și evident necoliterare.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-03-08 15:20:01
         
 
  katalavaino, kira Helena! amu' o pui aici...dar fiindcă editorii de parte bărbătească sunt prinși cu treburi specifice acestei zile festive, împărțitul buchețelelor de ghiocei, ronțăitul fursecurilor, iar partea editorială femeiască cu reciproca amical-festivistă, adăugînd nota de autor pe text, ar trebui s-aștept pîn' la sîntu gheorghe să fie revalidată sceneta.

N.A: Acest " Banchet" n-are nimic atingător cu opera platoniană, nici cu personaje reale ori întîmplări asemănătoare.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-03-08 14:55:48
         
 
  Se menține nivelul părții a I-a. Ușurință onomatologică de invidiat. Stăpânește știința dialogului și surprinde din două, trei fraze situațiile comportamentale, evident, cu îngroșările specifice tipului de creație. Așteptăm continuarea! Recomand mențiunea "Orice asemănare cu persoane ori fapte din realitate este absolut întâmălătoare!"  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-03-08 13:24:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE