FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 225 (CCXCVI)
Text postat de Cristian Vasiliu
Ți-am auzit în zborul de albatroși chemarea
Spre putrezirea-n tihnă, înlănțuiți, în port
Și-am scris aceste versuri, ne’nduplecat, pe marea
Iubirii în furtună, ca un jurnal de bord.
Am navigat prin timpuri și am învins uitarea
Îmbietor cântată de muza din fiord,
Căci inima – busola ce îmi arată calea –
Mi-a fost continuu-atrasă de tine ca de nord…
Ce dor îmi suflă-n coaste? Mi-e ancoră-ntrebarea:
Eu – care sunt și apa și cer și foc și vânt –
Să mă îndrept spre hăul ce îl ascunde zarea
Sau să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!
De-adun plecări și-ntoarceri, prea’ndepărtate far,
Vor da întotdeauna un tragic număr par!

20.II.2011
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE