FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
de veghe
Text postat de Cristian Vasiliu
pentru Ioan Peia, pentru Radu Stefanescu și nu în ultimul rând pentru tatăl meu...

la moarte tata își așteptă rândul,
iar eu cu dumnezeii mă încaier,
căci fără el mă desfrunzește gândul
că sunt cu rădăcinile în aer.

pe-afară vântu-i aspru și locvace
și latră-a neființă lung, dulăul,
dar înăuntru e atâta pace
c-aud cum se ascute fierăstrăul.

din propriul trunchi își făurește scutul
ce-oprește vorba, lacrima și teama;
prin ochii lui se scurge-ncet trecutul
și-n ochii mei o vede-acum pe mama.

ca un soldat veghez de-o săptămână
prin friguri și prin doruri la răscruce,
dar e mai bine să îl țin de mână
pân-obosesc, decât să-l țin de cruce.

de neclintit în jurul meu sunt toate;
doar noi ne vom schimba de dimineață,
când așchii mici din tatăl meu pe moarte
vor prinde-n rana sufletului viață.

dar pân-atunci și-așteaptă tata rândul
la moarte, eu – la încă o țigară
și alungat pentru-amândoi, cuvântul
„adio Tată!” a-nghețat pe-afară.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi,

Tare-i placut cand mai apare si cate o poezie pe site.

Subiectul e sensibil, iar tu l-ai atacat cu intreg talentul tau. Ti-a iesit grozav, mi se pare un text de zile mari.

*

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-08 21:29:41
         
 
  Cristi, chiar dacă al meu nu mai e lîngă mine, îți mulțumesc pentru dedicație...

un cititor, la rîndul lui, un tată
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-02-08 19:18:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE