FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de SAVA Andrei
Poezia incepe intotdeauna cu o cautare! O cautare a sufletului poate sau a inimii! Asa am inceput si eu…cu un rand, doua, care… rand pe rand s-au transformat in pagini, clipele in amintiri, zilele in nopti si fara sa imi dau seama am ajuns sa scriu….versuri!

Daca am inceput sa scriu fara sa vreau lumea in care traim cu totii a reusit la un moment dat sa ma faca sa imi reneg propriile sentimente si versuri traind cu impresia ca poate poezia e un semn al lasitatii, o oglina a propriilor frici si emotii, emotii care la ora actuala de cele mai multe ori daca le expui nu iti aduc decat necazuri si nici un folos!

De aceea am fugit la un moment dat si de poezie si de sentimentele mele in cautarea placerilor materiale ale vietii! Ma gandeam poate ca banii, munca sau faima iti poate darui ceea ce nu iti poate darui inima! Dar fara sa vrei orele trec muncind si la un moment dat seara, dimineata, in parc, in oras sau acasa, pe marginea unui lac sau chiar in plin centrul orasului te opresti sa iti tragi rasuflarea! Si atunci privesti minunat spre cer, spre lumea din jurul tau si realizezi cat de frumoasa e viata si cat de repede trece pe langa tine! Atunci simti ceva si realizezi odata pentru totdeauna ca ai fugit si inca mai fugi de ceea ce esti cu adevarat: o poezie a vietii, propria poveste care se aterne clipa peste clipa, gand peste gand in timp!

Ai fugit degeaba! Si daca te gandesti bine nu ai renuntat niciodata la ceea ce esti! Doar ca ai incercat sa traiesti cu impresia ca pe lume nu exista sentimente si nici emotii! Si nu ai mai scris o poezie, sau poate mai multe desi tu ai continuat sa traiesti si sa simti! Si ce ai realizat? Ce ai incercat sa iti demonstrezi sau sa demonstrezi celor din jur? Nimic…Doar ca pentru o perioada de timp ai renuntat la tine pentru a-ti demonstra ca existi cu adevarat!

Poezia va fi intotdeauna ceea ce am fost si vom fi in continuare: propria noastra poveste!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Care va fi fost evoluþia colegului nostru?  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-03 10:50:20
         
 
  O meditatie tulburatoare asupra existentei ca devenire si prelungire prin continuitate prin poezie, arta in general.
Spui cu referire la poezii "daca le expui nu iti aduc decat necazuri si nici un folos!" Aceasta experienta trebuie ca, departe sa te descurajeze, sa te mobilizeze, sa te aduca si mai mult in zona creatiei.
Spunerea poetica intr-adevar are la baza o motivatie, cautarea, nemultumirea, bucuria, fericirea si multe altele. Autorul simte o irepresibila "nevoie" sa-si "fotografieze" ori sa "conserve" o astfel de traire de multe ori spre a o impartasi cu altii de a face coparticipanti si pe altii la astfel de mutatii ontologice.
Scrisul in sine are infinite motivatii insa una tulburatoare a lui Bataille , scriu sa nu innebunesc, este cutremuratoare. Un fel de scriu ca sa exist.
Problematica scrierii poetice consta printre altele in aceea ca omul devine, capata experienta se dezvolta si ca nu "realizeaza" poate de la inceput ca si alti predecesori de-ai sai au scris. De aceea "refacerea filogeniei" poetice prin manifestari publicabile, dupa mine, pare contraproductiva. Ea, aceasta refacere, materializabila prin lecturi, multe lecturi,si poate si creatii usor pastisante, este necesara pentru a afla stadiul in care "umanitatea" a ajuns la un moment dat. Pentru ca , inaintasii au creat si multi, foarte multi, tremarcabil. "Sarcina" aceluia care doreste sa scrie acum este sa stie ce s-a facut pana acum si sa creeze, adica sa combine cuvintele de asemenea maniera incat rezultatul acestei combinatii sa conduca la un act recognoscibil a fi creativ. Si ajungerea la aceasta performanta nu este simpla. Trebuie, truda, inspiratie si talent. Si de foarte multe ori pentru a te face cunoscut sansa.
Am citit unele dintre poeziile tale. Sunt f. bune. Altele nu. Nici nu exista o functie continua in spatiul creatiei. Important insa Andrei este sa nu ne intrebam ce este cineva ci sa ne intrebam ce devine: creste, sta pe loc sau da inapoi. Esential este sa nu te descurajezi, "eterna boltii lacrimare, in loc s-o surpe o sustine", altfel spus trebuie sa ai forta si capacitatea de a recunoaste, de a diagnostica exact, stadiul in care te afli, de a te ambitiona si de a lua-o de la capat pe un alt palier in care creativitatea si talentul sa se manifeste. Pentru ca a fi creator, presupune "la limita" chiar sila pe care le-o faci sa zicem, inamicilor obligati sa-ti recunoasca valoarea.
Textul tau pare a demonstra pe langa o binevenita stare frustranta, pe care o poti transforma in factor motivant al creatiei, si multa intelegere, maturitate si, de ce nu, poate reprezenta un nou inceput creativ pentru tine. Succes si te asteptam cu alte creatii. Acest site printre altele isi propune sa descopere si sa aprijine talentele in propria lor autodevenire. Iar orice manifestare critica, facuta cu buna credinta si argumente, trebuie sa se subsumeze acestei directii.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-10 09:11:25
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE