FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Adina Ungur
tu nu te saturi niciodatã sã rupi cate o culoare din mine
sã o pipãi sã o adulmeci sã dai de pãmânt cu ea
poate sunt un fel de balsam consumabil
un fel de adiere pe creºtetul tãu
o basma

tu nu te mai saturi niciodatã sã mã împãturi în patru
sã mã ascunzi între clipe sã mã arunci dincolo de tine
mã lansezi într-un hãu imprecis sau mã depui
ca pe o floare suspendatã
pe ºine

în clipa asta m-ai rupt violet-indigo-bleu-marin nu mai ºtiu
câte culori þi-au mai rãmas sã desprinzi cât sã sorb
plesnetul tãu blestemat în slove albe
ºi mersu-þi tãrãgãnat
de orb
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Imi pare rau ca apar atat de tarziu, se intamplase ceva intre timp, lipsa mea avand o motivatie obiectiva (n-am avut acces la internet).
Ma bucura parerile voastre, Elena, te regasesc sub poezia mea, cu pertinente observatii, mi-a placut interpretarea data de tine si faptul ca ai simtit ca poezia este construita pe cel putin un set de cate doua mesaje posibile. Cel "vizibil" la prima lectura si cel profund, revelat dinspre interior. M-ai prins binisor si de data aceasta, problema mesajelor multiple e una des intalnita in textele mele. Elena, parerea ta ma onoreaza, multumesc!

Armina, e adevarat, nevazatorilor li se dezvolta celelalte simturi, sunt receptivi la vibratii, sunete, simtul tactil indeosebi e dezvoltat si poate si altele, pe care noi nu le putem percepe atat de nuantat si poate nici nu le banuim. Ei au intuneric pe din afara, insa lumina pe dinauntru. Pe de alta parte, ai sesizat corect, orbirea pe care o aduc in discutie e una care porneste din interior, e una voita, completa, ireversibila. E insensibilitatea acelui "tu" de care spunea si Elena. Multumesc pentru trecere si mesaj.

Dana, ai dreptate cu impaturirea in patru, si Elena sesiza acelasi lucru, voi modifica versul de indata ce gasesc exact cuvantul care sa nu-mi altereze sensul poeziei. Uite, n-am verificat inca, insa din amintirile mele vb. "a impatura" are II. sg. "impaturi" nu "impaturesti". Daca e incorect, voi modifica pe loc.

Iata, ma bucura totusi avantajul lecturilor multiple si parerile care pot fi diferite si totodata adevarate si valabile in context, cum s-a intamplat acum, fiecare dintre cititori, remarcand ceea ce a atins mai mult propriile-i corzi sensibile in text. Trei pareri diferite si valabile, va multumesc mult pentru trecere!

(Voi reveni pe site mai activ si din punctul de vedere al comentariilor.)
 
Postat de catre Adina Ungur la data de 2004-06-16 16:52:36
         
 
  Exercitiu de lectura

Versuri albe, slove albe,

Un poem in "eu" si "tu" . Credem ca poate fi lecturat ca un poem de dragoste . Unul frumos, care prin constructie si limbaj nu ni se ofera direct. Apropierea de acest poem presupune o intelegere a limbajului poetic de ordin secund deoarece textul ca atare reprezinta un simplu vector purtator al adevaratului limbaj poetic acela care in fond ne permite sa luam cunostinta cu mesajul incifrat al poemului. Un fel de, sa-i spunem, limbaj de o anume confidentialitate si care se releva nu la prima lectura. Fortand un pic nota parca ne-am afla in fata unui text cu o semnificatie banala insa printre randurile acestui text, scris cu un fel de cerneala simpatica poetica, alt text, acela cu semnificatiile de ordinul doi, text care se descopera in urma unui efort de punere in evidenta. ( tratarea cu diverse substante chimice, tratarea termica si alte metode reusesc sa puna in evidenta textul scris cu cerneala simpatica. Efortul de intelegere si multilectura pun in evidenta "mesajul simpatic" mesaj continut in "textul la vedere".

Multidimensionalitatea si complexitatea "eu”-lui sunt denotate implicit si mediat. Dupa cum observam nu se face afirmativ si direct ci, se face indirect. Nu se spune, de exemplu : „eu sunt o multime de culori „ prin culori denominandu-se starile, trairile ipostazele in fond „fatetele” unuia si acelasi „eu”, fatete care sugereaza complexitatea spiritual-ontologica a acestui „eu”. Aceasta complexitate ni se releva deductiv integrator si devenim constienti de ea lecturand intreg textul. Astfel coroborand una dintre actiunile „tu”-ului si anume aceea de „a rupe cate o culoare din mine”, ca o consecinta logica, rezulta ca „mine”-le este „alcatuit” din mai multe culori, consecinta obtinuta la nivel de inferenta logica si validata practic si constientizabil prin asertiunea „în clipa asta m-ai rupt violet-indigo-bleu-marin „ din ultima parte.
Pe de alta parte „tu”-ul „actioneaza” reitarativ „ nu te mai saturi” ceea ce vrea sa sublinieze multitudinea de astfel de „ruperi” pe de o parte, si „bucuria” de a efectua astfel de „ruperi”. Intelegem din aceasta parte a poemului si complicitatea „eu”-lui, acceptarea de catre „eu” a acestor „ruperi” presupunem a fi fiind placute, deoarece altfel s-ar simti o unda cel putin de reactie de impotrivire, de nemultumire, etc. „Ma sperii dar imi place” se spune intr-un celebru text !. Ca este un poem de dragoste credem ca este de domeniul evidentei. Cred ca nici un alt sentiment, exprimat transfigurat, poetic, nu poate fi perceput si descriscris cum o face „eul” in versurile acestui poem. Astfel „tu”-ul „pipaie”, „adulmeca” , da „cu ea de pamant” , spune autoarea referindu-se la ce face acest „tu” cu acea ori acele culori rupte din „eu”. Culori percepute ori perceptibile atat de catre eu cat si de catre „tu” poate ca fiind „un fel de balsam” ori „adiere peste crestet”., afirmatii care ne intaresc noua convingerea ca avem de-a face cu un poem de dragoste. Actionalul dezlantuit, al lui „tu” ajunge la nuante paroxistice, „ma impaturi” , „mã ascunzi între clipe” , frumos spus!, „mã arunci dincolo de tine” , „mã lansezi într-un hãu imprecis sau mã depui / ca pe o floare suspendatã / pe ºine”. Iata cate perceptii ale trairilor pe care le are „eu” ca reverberatii ale actiuniolor lui „tu”. Remarc si eu aici ca, din punct de vedere tehnic, „ ma impaturi in patru” nu este o exprimare fericita , nu ca ar fi un pleonasm, a impaturi in fond insemnand a indoi, in doua, trei, patru, etc. „Impaturi in patru” este nefericit estetic si mai precis auditiv estetic (prea aproape paturi de patru devenind astfel un fel de asonanta poetica vecina cu un celebru test de dictie „capra calca piatra, piatra crapa-n patru…etc )
Finalul este apoteotic: „în clipa asta m-ai rupt violet-indigo-bleu-marin nu mai ºtiu
câte culori þi-au mai rãmas” superba expresie a unei posibile fantasme generatoare de fericire. Mai ramane o usoara doza de rational existential rezidual, care mai are doar probabila forta de a sorbi „plesnetul tãu blestemat în slove albe / nºi mersu-þi tãrãgãnat / de orb ./” Spunem mai sus, facand trimitere la conotatiile de rigoare, „ma sperii dar imi” place. Asfel se poate explica si intelege „atingerea” sugerata a fi un fel „plesnet blestemat”. Gasim aici si un usor regret metafizic exprimat prin „mesu-ti taraganat / de orb. Probabil un fel de regret-repros fata de actionalul nemanifest teleologic al lui „tu”.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-11 16:18:28
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mi-a placut tonul dojenitor si cald, nu revoltat, nici violent, asa am perceput eu versurile tale. Unui orb nu ii poti reprosa ca nu vede, cel mult ca nu simte ca tine culorile. Un orb insa percepe vibratii subtile. Dar orbul tau e un barbat insensibil, numai unui astfel de orb i se poate reprosa ca priveste o femeie fara expresie, ca rupe din ea culori ca sa le ascunda la spate, in potopul abisal izvorand din sine.  
Postat de catre A Armina la data de 2004-05-11 01:33:13
         
 
  Un poem-revolta. De aceea versurile curg, suferinta curge si ea, te epuizeaza pe nerasuflate.

De remarcat:
"un fel de adiere pe creºtetul tãu
o basma";
"..mã depui
ca pe o floare suspendatã
pe ºine";
"în clipa asta m-ai rupt violet-indigo-bleu-marin nu mai ºtiu"

Ce ma zgarie putin este formularea "sã mã împãturi în patru". In primul rand aduce a pleonasm, chiar daca se poate impaturi si in doua, de exemplu si in al doilea rand, la persoana a doua singular corect este "sa ma impaturesti". Esti de acord cu mine?

Ne mai citim!
peta.



 
Postat de catre l;'l da la data de 2004-05-09 18:12:26
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE