PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu E îngrozitor de frig, cum se spune: sã nu scoþi câinele afarã din casã. Nae stã în garã de o jumãtate de orã. -Aºteaptã-mã în faþã la Informaþii! – îi spune Tanþa. Trec sã mai iau niºte pâine. ªtii bine cã sora mea apreciazã pâinea proaspãtã, indiferent cã mai are sau nu în casã. Tu du-te înainte în garã ºi stai acolo. E frig al dracului ºi Nae îºi bate încãlþãrile ca la instrucþie. -Parcã m-au recrutat ãºtia. Parcã am douãzeci de ani. La Informaþii, lume ca la garã, toþi întrebabã ce-i cu trenul 113, ca ºi când ãsta e singurul tren din lume, ca ºi când dacã pleci cu trenul 113 scapi sigur de toate problemele pe care le ai. Tipa din spatele geamului are ºi ea, ca orice om, rãbdarea mãsuratã, le spune cu încetinitorul peronul unde o sã tragã trenul, câte minute are trenul întârziere… pe urmã se înfurie ºi rãspunde scurt cã nu este vina ei ºi cã s-o lase în pace, pe urmã simþul datoriei învinge ºi începe din nou sã vorbeascã ºi sã-ºi justifice leafa. O femeie cu un copil în braþe vrea neapãrat sã ºtie de ce întârzie douãzeci de minute afurisitul ãsta de tren. -Pãi, întreab-o pe aia, cã de-aia e pusã acolo, cã noi nu ºtim. -Matale nu vezi cã s-a rupt cerul, cã ninge ca-n ’53 - începe tipa de la Informaþii, care nu are mai mult de douãzeci ºi trei de ani. De unde o fi ºtiind ea cum ºi cât a nins în iarna acelui an, eu nu vã pot spune ºi nici nu vreau s-o întreb nimic, pentru cã e destul de ocupatã. -O, ninge, maicã, cã ºi-a rupt Dumnezeu ciurul, da’ dumneavoastrã de ce nu daþi zãpada la o parte cã de-aia e cefereul ãsta?… -Ete, bre - fãcu ceferista - o sã-þi dau eu zãpada matale cu mãtura, cã la tren aºa e, o dai cu mãtura ºi trece locomotiva; bã, femeie, da multã minte-þi mai trebuie, stai ciorilor la o parte ºi lasã-mã sã vorbesc cu ãilalþi. Trenul 113 nu vrea însã sã vinã, ceferista a fost anunþatã prin telefon cã întârzierea se mãreºte, cã a crescut cu încã cincisprezece minute. Nu e o situaþie prea veselã, viscolul se dovedise necruþãtor: -Treizeci ºi cinci de minute înseamnã cât stã trenul în garã? – întreabã un bãtrân cu candoare. -Nu, taicã, vai de capu’ matale, înseamnã cât o sã-l mai aºtepþi matale pânã vine, cã e întârziat. ªi, vezi, numai ãºtia cu cefereul lor e de vinã! -Pãi nu vãd, taicã, sunt ºi eu de-acum bãtrân, ce sã fac dacã ºi ãla care mi-a fãcut ochelarii mi i-a fãcut prost, cã dacã toþi ne-am face meseria bine alta ar fi treaba. Unde o mai fi respectul faþã de clienþi, ce sã mai ne rãcim gura degeaba… Vai ºi-amar de noi ºi de zilele noastre... ªi bãtrânul pleacã, ducându-ºi sacoºa cu salam uscat, cu lumânãri ºi cu batiste pentru vecina lui care a dat ortu’. Nae priveºte amuzat viermuiala gãrii: saci ºi sãculeþi, plase ºi pungi, pâine ºi peºte, mâini ºi picioare, capete cu fesuri sau cu cãciuli, capete cu bãºti sau cu barbã, capete goale, pantofi, cizme ºi adidaºi, câini ºi oameni, oameni ºi câini, ceferiºti ºi neceferiºti, militari ºi nemilitari, femei ºi bãrbaþi, curcani ºi curci, reviste ºi ziare, Jurnalul Naþional ºi Academia Caþavencu… -Erai în admiraþie? Nici nu mã vezi cã am venit?! - îl ia la rost Tanþa prinzându-l de braþ. Sper cã nu te deranjeazã? La ce orã avem trenul? Þine-te ºi tu de plasa asta cu pâine. Nae ia plasa ºi începe sã-i explice ºtiinþific cã trenul 113 are o întârziere de treizeci ºi cinci de minute, din cauza condiþiilor meteorologice nefavorabile. -Hai sã-þi citesc buletinul apãrut azi în ziar: „Vremea se va rãci simþitor, cerul va fi mai mult acoperit, vor cãdea precipitaþii sub formã de ninsoare. Vântul va sufla slab pânã la moderat, cu intensificãri locale pânã la tare, ºi în rafale, viscolind pe alocuri zãpada“. Tanþa nu pare prea interesatã de buletinul meteorologic ºi cât ai clipi o ia înainte spre sala de aºteptare. -Mãi bãrbate, tu nu eºti zdravãn? Hai cu mine. ÃŽn ziua de azi te poþi aºtepta la orice. Nu mai e ca înainte... Dacã ãºtia mai mãresc întârzierea?! Doar nu crezi cã m-am dilit sã stãm în frigul ãsta! -Ba, o sã stãm, e foarte interesant sã auzi ce dialog spumos ºi miºto se iscã între asta de la Informaþii ºi ãºtia care aºteaptã trenul. Râzi de mori. Tanþa îl priveºte pe Nae cu oarecare curiozitate. -Poveºtiri adevãrate, ha, ha, ha... Ce ne priveºte pe noi, oameni serioºi, dialogul lor spumos, cum i-ai zis?! Mie mi-au îngheþat picioarele în afurisitele astea de cizme, am dat degeaba patru sute de mii pe ele. -Pe vremea asta câinoasã îþi îngheaþã picioarele ºi în mânuºi – îi spune Nae ºi o cuprinde de mijloc. Hai sã cumpãrãm un Vip. * * Urcarea în tren are ceva din asaltul Troiei. Nae a pierdut-o pe Tanþa ºi a gãsit-o strivitã între doi soldaþi pofticoºi; aproape a smuls-o dintre trupurile lor înfierbântate. -Vino încoace, pe unde umbli, mãi femeie?! Hai mai repede, cã mi-a þinut cineva un loc acilea în compartiment. Cineva, bãtrânul care a întrebat înainte la Informaþii, le-a fãcut semn ºi au intrat într-un compartiment care mirosea a vin, a sudoare ºi a haine ude. Au încãput cu greu între bãtrân ºi fereastrã, adicã între candoarea lui ºi gheaþa ce se topea pe geam. -Era mai bine pe culoar – se plânge Tanþa. Da, dar acolo erau soldaþii care o sorbeau din priviri. Bãtrânul a intrat în discuþie fãrã menajamente: -Ai o nevastã tare frumoasã, seamãnã cu fie-mea, dar n-a avut noroc, sãraca, Doamne, cã ginere-meu ãsta, bãtu-l-ar Dumnezeu, cã mai bine nu pot zice, bea pânã cade ºi când nu cade nu te mai înþelegi cu el de nici o culoare. Ar putea sã se mai abþinã, dar nu vrea ºi pace. Zice cã dacã-l mai bat mult la cap o pãrãseºte pe nenorocita de fie-mea. Pe banca de vizavi, în faþa bãtrânului, o femeie cu broboadã, fãrã vârstã, îºi freacã picioarele bãgate în „ciociosani”, sã ºi le încãlzeascã. -Da’ dumneata nu bei, de-i faci cazu’ ãstuia tânãr, sau îi fi vreo uºã de bisericã, oi fi sfântul ãla de la Maglavit de se duce lumea ciopor sã-l vadã! Haida de, cã aºa sunteþi toþi… Ce sã ne mai rãcim gura de pomanã… Femeia îl priveºte pe bãtrân drept în ochii lui lãcrimoºi, cã-l dureau ochii de frig, aºa se întâmplã la bãtrâni, o sã vedeþi ºi dumneavoastrã cum e cu viaþa asta scârboasã. -Ba, beau, cã am spus, da’ asta nu-i pãcat, cã beau cât mã þin baierele, nu mã fac de râsul oamenilor sã mã vadã rãºchinat pe uliþã, ca gãina fãrã cap. Femeia nu-l slãbeºte deloc: -Lasã, cã toþi când aþi pus-o de mãmãligã faceþi pe sfinþii, începeþi sã vorbiþi ca popa în ziua de sãrindar ºi sã-i sfãtuiþi pe ãia din jur, cã ãia or fi proºti ºi dumneavoastrã deºtepþi. Spune ºi dumneata, cã te vãd de la oraº, n-am dreptate? Nae clatinã din cap fãrã sã rãspundã, nu era sigur dacã femeia are dreptate. -De - zise el - de. -Pãi, ºi normal. Cã doar n-aþi fi proºti sã þineþi cu noi, femeile, sunteþi toþi la fel, toþi o apã ºi-un pãmânt, sunteþi toþi aºa - ºi femeia îºi prinde degetele arãtãtoare cârlig -, vã apãraþi între voi, c-aºa face ºi ãl de acasã, al meu, toþi aveþi o nãpastã, al meu nu bea, dar umblã dupã fuste ca mârtanii-n cãlduri, degeaba are ºaptezeci de ani, degeaba i-au cãzut dinþii, cã cum vede þâþe tinere încep sã-i cure balele ºi i se aprind cãlcâiele… Bãtrânul zâmbeºte, faþa i se face mai frumoasã, ºi se vede clar cã i-a plãcut chestia cu þâþele, aºa cã îi spune repede femeii: -Zii bogdaproste cã bãrbatul e în putere ºi cã-i curg balele, cã la alþii… Când vine controlul bãtrânul, înnebunit, nu mai gãseºte biletul, se blestemã cã-l are, scoate tot ce are prin buzunare: chitanþe de la Banca Agricolã, chitanþe de ochelari, douã bilete de autobuz, o mie de lei, o bucatã de ziar împãturitã ca un certificat de naºtere, buletinul, livretul militar, de toate pentru toþi, numai biletul nu e ºi pace. -Cred cã ai fãcut armata cu mine la Bacãu, fi-þi-ar sã-þi fie – îi spune controlorului. Mai scoate ºi cheile de la casã ºi de la coteþul gãinilor. -Mi le-a furat o datã ºi acum gata, le-am încuiat. Scoate ºi o scrisoare de la fiul sãu miner undeva în Valea Jiului. -N-am - face el ºi râde strâmb - omoarã-mã ºi spânzurã-mã, poþi sã-mi faci ce vrei, l-am pierdut… Transpirase, ºi-a scos cãciula ºi a aruncat-o jos, pe duºumeaua compartimentului, aºa, cu tristeþe ºi furie, acolo, jos, unde s-a topit zãpada de pe ghetele lui mai mari cu vreo douã numere ºi de pe "ciociosanii" femeii ºi de pe… Atunci, în bãltoaca întunecatã, a cãzut din cãciulã biletul de tren. -Vezi, fi-þi-ar maþele sã-þi fie, cã n-ai nici un pic de rãbdare, parcã alergi dupã muieri, c-oi avea muiere tânãrã… Era un ger de crãpau pietrele; la prima oprire bãtrânul a coborât, la cea de a doua a coborât ºi femeia cu ciociosanii, în a treia garã nu era nici þipenie de om, trenul avea aceeaºi întârziere de o jumãtate de orã. ÃŽn compartiment, Nae ºi-a pus capul pe umãrul Tanþei ºi cât ai zice peºte au adormit. Privesc prin geamul îngheþat luminile care defileazã, stelele care au început sã se iveascã. Am ajuns în… ºi trenul a oprit la peron. ÃŽn compartiment, Nae ºi Tanþa dorm de-a binelea, ei nu se sinchisesc de faptul cã e frig ºi cã oraºul e în jurul lor, ademenitor ca orice oraº. Trenul opreºte din nou ºi cei doi sar ca arºi. -Ce-i aici? Buimãciþi de somn, dupã ce aflã cã e staþia la care trebuie sã coboare, ies buluc pe uºã. * * Rãmân singurã în compartiment ºi mai am de fãcut peste o mie de kilometri pânã la destinaþie. De citit nu pot sã citesc. Nu cã n-aº vrea, dar e atât de slabã lumina din compartiment cã abia se vãd literele. Ce sã fac? Nu pot decât sã mã las pe aripile gândului, acompaniatã de glasul roþilor de tren. Bucureºti, decembrie 2005 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE