|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Rodica Elena Lupu |
|
|
Ce frumos e Madridul, o simbiozã, e un oraº în care te simþi bine. Mie însã nu-mi place, n-aº vrea sã locuiesc aici. De ce? Eu sunt obiºnuitã la noi, cu ritmul acela trepidant, sã fie gropi în ºosea, sã mi se vorbeascã urât... Sã te înjure unul la magazin.
Dacã aº putea aº trimite fiecare român sã stea numai trei zile undeva în vest. Sunt convinsã cã nu ar mai arunca þigãri sau hârtii pe jos...
Dar pe suporterii echipelor de fotbal, de la noi din Bucureºti mai ales, ce ziceþi, i-aº trimite? Da, ºi pe ei. Ce e în Bucureºti când joacã Dinamo cu Steaua în Ghencea, sau Rapidul, îþi faci cruce. E infernul pe pãmânt nu altceva. Stricã tot, pun stãpânire pe mijloacele de transport, rup scaune, sparg geamuri. Ca la balamuc. Sã nu mai vorbim de meciurile cu alte echipe din þarã sau strãine. ªi atunci e prãpãdenia pãmântului nu alta.
I-aº trimite nu sã vadã ce se întâmplã pe teren, ci spectacolul din tribune. E fascinant.
De ce nu-mi place sã stau aici? Aºa am crescut ºi m-am obiºnuit. N-aº rezista în altã þarã. Oricât ai sta la Madrid sau la Paris þi se face dor de manele. Ce vrei, asta e.
Nu, cu nimic în lume n-aº da România pe altã þarã.
* *
În ciuda faptului cã este cald ºi cã toatã suflarea autohtonã a Madridului se bãlãceºte acum în Mediterana sau în Pacific, am hotãrât eroic sã descopãr maiestuoasa metropolã, cot la cot cu miile de turiºti strãini care au invadat strãzile, parcurile, barurile, restaurantele, hotelurile ºi autobuzele „Madrid-Vison†înarmaþi cu hãrþi ºi încãlþaþi invariabil în teniºi albi.
Ies din hotel echipatã oarecum similar fericiþilor invadatori, mai puþin camera video atârnatã de gât. Mã amãgesc cu speranþa cã aparatul meu „Smenaâ€, rusesc bineînþeles, ºi numãrând nu mai puþin de 25 de ani, va face cu brio faþã tuturor provocãrilor ºi, mai ales, concurenþei moderne. Analizez rapid situaþia ºi ajung la concluzia cã este timpul sã mã cultiv. Aºadar, la muzee cu mine. Un moment.... Trebuie sã mã decid la care dintre ele. Pierd jumãtate de zi rãsfoind pliantele de la „Reina Sofiaâ€, „Prado†ºi „Thyssen-Bornemissaâ€. Grea decizie. Mã plimb sub soarele neiertãtor pe Paseo de la Castellana pânã ajung în Plaza Colon. Admir peisajul cu ochiul nepervertit al unui nou venit. ªi cu gura cãscatã, bineînþeles... dar nu de admiraþie, ci de sete. Acum privirile mele au o þintã precisã... caut un chioºc de unde sã pot cumpãra o sticlã cu apã rece. ªi, minune! Nu numai cã zãresc chioºcul, dar, lângã el, cu litere de o ºchioapã stã scris „MUSEOâ€! Mã hotãrâsc brusc, arunc din mers pliantele primului turist japonez care mi-a ieºit în cale ºi mã îndrept spre muzeu. Constat cu încântare cã este vorba de „Museo de Ceraâ€. ÃŽn fond, tot muzeu, aºa cã, înaintez fãrã ºovãire. La intrare te întâmpinã câteva oglinzi. Câteva oribile cãci mã vãd pãtratã, un metru înãlþime ºi unul lãþime. Trec mai departe ºi poposesc mai multe minute în faþa unei minunate imagini, a mea lungã, slabã ºi zãludã. Dar mai ales slabã! Ce bine ar fi sã am aºa ceva acasã! Moral ridicat garantat!
Trec mai departe ºi cumpãr bilet complet, 1500 pesete. Include vizitarea muzeului, „Cine Multi-Vision, Trenuleþul groazei ºi Simulatorulâ€. ÃŽncep cu muzeul propriu-zis. Aud în spatele meu ºuºoteli cum cã ar fi fost inaugurat în 1972. Mã grãbesc, speriatã cã voi trage cu urechea la o conversaþie cultã. Traversez galeriile înºirate ca mãrgelele pe aþã ºi decorate în diferite stiluri, în funcþie de epoca ºi civilizaþia pe care le reprezintã. Sunt populate de statuete în mãrime naturalã, cu ochii vii ºi miºcãri îngheþate, unele triste, altele zâmbitoare, unele aºezate sau culcate, altele în picioare sau în genunchi. Istoria îºi spune cuvântul. Un interminabil ºir de figuri celebre, de la Traian, pânã la actualul prim-ministru al Spaniei ºi familia regalã. Cuminþi, urmeazã actori îndrãgiþi ºi personaje de film sau de desene animate. Sportivi, oameni de culturã ºi de ºtiinþã, tablouri celebre, de exemplu „Meninele†lui Velasquez, recreate în trei dimensiuni. Mã opresc fascinatã în faþa unei platforme care se învârte la infinit purtând dansatori de Flamenco. Alãturi Riki Martin ºi formaþia Beatles. Apoi Micheal Jackson ºi îndrãgitul interpret Julio Iglesias.
Sunt aproape vii, îmi spun ºi mã apropii exagerat de mult de zâmbetul lui Riki. Mã gândesc cu înfiorare ce-ar fi dacã m-ar muºca de nas. Râmân o secundã în aºteptare... Dar nu se întâmplã nimic, doar un copil, care mã priveºte cu atenþie, începe sã râdã zgomotos arãtându-mã cu degetul. Dispar din scenã ºi mã îndrept spre galeria personajelor de groazã ºi a marilor asasini. Urmãresc câteva momente printr-o spargere ºi mã strâmb semnificativ în faþa pãpuºilor de cearã schimonosite ºi vopsite în roºu-violet. Deduc cã sunt nevinovate victime ale faimoºilor monºtrii, cum vãd cã scrie la intrare în galeria lor.
Mã întorc între personajele de groazã Dr. Jakel ºi Mr. Hyde, Franckenstein ºi Dracula. Aici am parte de puþin mai multã miºcare. Dracula iese ºi intrã, însângerat ºi cu colþii la vedere, dintr-un sicriu, iar Franckenstein se miºcã înainte ºi înapoi, dã din mîini ºi rânjeºte oribil.
Se zice cã, odatã, un onorabil cetãþean spaniol încerca sã îi explice odraslei cã nenea nu este decât o statuie acþionatã mecanic, moment în care, mecanismul s-a defectat iar monstrul a început sã se miºte dezordonat, aºa cum nu scria în program. Drept urmare, domnul a luat-o îngrozit la fugã, iar puºtiul a rãmas sã se amuze, dupã care a anunþat un paznic cã nenea Franckenstein s-a stricat.
Nici nu mã mirã. Copilul nu ºtie ce e teama ºi a înþeles ceea ce i-a explicat tata. Vã mirã atitudinea tatãlui? Exact!
Mã întorc puþin la galeria copiilor pentru a admira încã o datã pe Mery Poppins atârnatã de tavan, pe Bart Simpson ºi pe Alba ca zãpada urmatã de cei ºapte pitici. Un carusel neobosit învârte alte personaje amuzante. Scufiþa Roºie ºi Heidi, mult mai mari decât mi le imaginam, îmi zâmbesc neobosit. Popasul meu în lumea magicã a poveºtilor se terminã brusc, cãci copilul obraznic de mai devreme mã vede ºi izbucneºte iar în râs, de data asta împãrtãºind veselia cu ai sãi pãrinþi.
Ies din muzeu, dar nu am timp sã-mi revin, cãci sunt luatã pe sus de valul de vizitatori care se îndreaptã spre trenuleþul groazei, ultima cursã. M-am urcat în trenuleþ cu dorinþa sincerã de a mã lãsa speriatã. Cu toate acestea, nu am reþinut decât efectul vizual deosebit realizat de un proiector, asupra unei figuri de cearã. Puteai jura cã respectivul vorbeºte ºi-ºi miºcã ochii ºi muºchii feþei precum unul dintre noi, cei vii. Trenuleþul se plimba într-un ritm foarte odihnitor, printre tot felul de dihanii de mucava care se miºcã mecanic sau urlã de mama focului. Toatã lumea a izbucnit în râs când am cãlãtorit printre stele, pe ritmurile muzicii din „Star Treck-next generationâ€. A urmat „Cine multi-Visonâ€, adicã un film interminabil despre istoria Spaniei, proiectat pe un ecran de zeci de proiectoare. Mi-a atras atenþia statuia care la început s-a ridicat în picioare ºi, datoritã aceluiaºi efect vizual, ne-a vorbit pãrinteºte despre ceea ce avem sã urmãrim forfotind de plictisealã nu mai puþin de trezeci de minute.
ªi uite aºa, a rãmas numai „Simulatorulâ€. Din pãcate, fusesem cu puþin timp în urmã în parcul de distracþii, aºa cã efectul a fost cum se poate de nesemnificativ. Cuºca micuþã în care ne-am înghesuit zece persoane huruia ºi zdroncãnea îngrozitor, iar ecranul pe care trebuia sã urmãrim traseul fantasticiei maºinuþe la bordul cãreia ne strãduiam sã ne închipuim, era suficient de alterat cât sã ne forþeze imaginaþia sã completeze lipsa parþialã a imaginii. Cu toate acestea, am recunoscut filmul pe care îl vãzusem în condiþii infinit mai bune în parcul de distracþii. Tot criticând în gând, momentul simulatorului a luat sfârºit ºi am fost evacuaþi. Nu mai rãmânea decât sã trec încã o datã prin faþa oglinzilor buclucaºe ºi gata vizita completã la muzeu! Am plecat cu inima îndoitã. Oare mie îmi vor face vreodatã statuie de cearã? De ce?
Am vãzut aproape tot ce era de vãzut în capitala Spaniei, de la Muzeul Prado pânã la stadionul Santiago Bernabeu. ªi, am rãmas ca la dentist. ªtiþi cum merg aici oamenii la meci? Dacã nu ºtiþi, vã spun eu. Ca la teatru sau ca la operã. Bãrbaþii îmbrãcaþi la costum ºi cu cravatã, iar femeile în toaletã de spectacol. Mirosea peste tot a parfum de la Hugo Boss pânã la Davidoff. Chiar m-am întrebat: Ce-i aici dragã, salã de spectacol sau stadion? O întrebare pusã în glumã pentru cã era clar cã eram în faþa marelui stadion.
Sub conducerea lui Santiago Bernabeu, ales preºedinte în 1943, a fost cumpãrat terenul pe care avea sã fie construit cel mai modern stadion din acea vreme. Stadionul s-a numit La Castellana ºi a fost inaugurat patru ani mai tâtziu în 14 decembrie, cu ocazia meciului contra echipei portugheze Os Belenenses câºtigat de Real. Stadionul avea sã-ºi schimbe numele în Santiago Bernabeu ºi avea sã fie mãrit cu un al 31-lea amfiteatru numit „gallineroâ€, la cucurigu iar acum are o capacitate de peste ºaptezeci de mii de locuri. Am aflat ºi vã spun ºi vouã cã, pe viitor se doreºte construirea unui stadion la aproximativ cinci kilometri de Bernabeu ºi a unei baze sportive ce se va întinde pe 1200000 metri pãtraþi.
Sã fii vãzut ce era aici de dimineaþã. Era o coadã infernalã la bilete. Da, dar ºtiþi cum era? Jur-împrejurul stadionului, om dupã om, în ºir indian. Liniºtiþi, toþi îºi aºteptau rândul. Nu se bãga nimeni în faþã, nu înjurau, nu þipau. Cum se duc la noi la film la Mall, aºa merg aici la stadion.
Am fost ºi la coridã de aceastã datã, într-o arenã mare, undeva la marginea oraºului. ªi aici, lume bunã, la fel ca la fotbal. Oamenii vin sã se destindã, cu sufletul deschis. Aici am întâlnit mulþi, foarte mulþi turiºti care vin ºi fac poze la un spectacol degradant, din care nu pricep absolut nimic. Ce-or fi gãsind sã þipe ºi sã se bucure cã taurul fuge dupã un amãrât de om, cât o mogâldeaþã, cãlare pe un cal, zãu cã eu nu am înþeles. ªi totuºi, închei cu: Ole!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|