PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Miscelaneea II Text postat de Emanuel Cristescu Văzusem cu ani în urmă Istanbulul. Fugitiv. În drum spre Izmir şi Aliaga. L-am revăzut, cât poate fi revăzut din Istanbul, în două zile, în tranzit către Antalya. Un megalopolis fabulos. Aglomerări de case, de vile, de blocuri de construcţii, de cartiere, de oraşe de stiluri de civilizaţii. Un bazar imens de arhitectură, istorie, spritualitate. Un oraş al contrastelor. Zgârie nori şi cocioabe. Bulevarde largi şi străzi pe care nu am putut intra cu maşina. Strălucire şi decadenţă. Localnicii spun că s-ar întinde pe 170 km şi ar avea 20 de milioane de locuitori. Am vizitat Catedrala Sfânta Sofia, celebrele Moschei, Albastră, Suleymanye, Baiazid şi Marele Bazar. Am văzut pe dinafară Palatul Dolmabahce Palatul Topkapi, Universitatea din Istanbul. Ne-am plimbat prin parcul universităţii. Am văzut de asemenea ruinele vechiului zid al Bizanţului. Am trecut de patru ori pe podul suspendat de peste Bosfor. Aceeaşi trăire a măreţiei dublate de sentimentul comuniunii paşnice a două continente. Într-un spaţiu legendar. Bosforul, Cornul de Aur, Marmarisul şi toate minunăţiile locului într-o convergenţă aproape ireală. O comuniune realizată în timp. Cu multă suferinţă şi multe distrugeri, nenorociri şi durere. Îţi vine în minte Oda bucuriei. Care ar putea deveni Imnul Republicii Terra. Probabil peste alte secole, după alte multe suferinţi, distrugeri şi durere. Podul văzut în amurg, de la înălţime, de pe terasa unuia dintre restaurantele aflate pe colinele din partea asiatică, pare un imens fluviu de lumini izvorânde din soarele crepuscular. Monumentala Sfânta Sofia păstrează parcă tremurul ultimei împărtăşanii a împăratului Constantin din ziua de 29 mai 1453. Intrăm. Pentru prima oară. Copleşitor. Cupola parcă pluteşte. Coloanele, peste ce îţi puteai imagina. Geometrie, măreţie, fast şi durere. Nu poţi să nu te gândeşti la eternitatea efemerităţii istorice până şi a imperiilor. Cred justificată cererea de redare către creştini a acestui monument arhitectonic care, spiritual, le aparţine. Chiar dacă de sute de ani a fost cucerit. Chiar dacă minaretele, asemenea unor cârje imense, străine impunătorului edificiu, sugerează o altă apartenenţă existenţială. Aş condiţiona chiar o posibilă aderare a Turciei la UE de această retrocedare. Cum cred că, reîntoarcerea, în locurile de unde au fost „luate” a tuturor capodoperelor care se află în marile muzee ale lumii ar fi un gest de normalitate şi de „sancţionare” peste timp a oricăror forme de furt şi violenţă războinică. De sancţionare a ilegitimităţii de orice tip. Impresionantă amabilitatea turcilor. Am ajuns seara în Acsaray. GPS-ul meu nu are harta Turciei (am constatat aceasta abia când am ieşit din Bulgaria!) Am oprit şi am întrebat primul turc întâlnit despre hotelul la care trebuia să ajung. Carlton. Nu ştia. A mobilizat însă întregul birou al unei companii de transport. Un fel de consiliu ad hoc alcătuit din vreo şase persoane s-a mobilizat ca pentru o acţiune de forţă majoră. Mi-au pus la dispoziţie accesul la internet şi telefon şi până ce nu am vorbit cu recepţionerul şi nu am identificat traseul pe care am ajuns la hotelul la care aveam rezervare nu m-au lăsat. Episodul amabilităţii sincere a turcilor s-a manifestat de nenumărate ori în timpul sejurului meu în ţara sultanilor. Inclusiv în Turcia profundă. Chiar şi acolo unde sărăcia întrece orice imaginaţie. *** Primesc: „“Mi-au plăcut, yuri yuri, latunski, Loredana, recheşan, Fanache, Peia, bultoc, CTA şi alţii.” (Emanuel Cristescu) IATA CE VA PLACE: “Vorbiţi şi iar vorbiţi, uitând de fondul problemei. Uitând că deja sunteţi pe lista neagră a lui Nicolae Tudor. Când ai lui, din mahalale, vor prelua iar puterea, pe voi "telectualilor" nu vă văd bine. Poate nu ştiţi de ce se întârzie cu demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-Bucureşti...” (latunski la textul “Democratia toparlanului” cta)) IATA DE CE NU MAI ACTIVEZ EU: “ma jigniti fara rost, asa ca cereti-va scuze. In caz contrar voi parasi acest spatiu. Cand am facut eu "lista neagra" ori am spus ca "mahalalele vor prelua puterea"? Si altele, si altele. Dati-va seama la vorbe, nu fiti "toparlani". (nicolae, acelasi text) Adica urmeaza datul in judecata? Granitele “eco” unde sunt? Stiu:” intra cine vrea… ramane cine poate…” “daca nu-ti convine poti sa pleci…” calatorie frumoasa in continuare. nicolae tudor” Niculae, TREBUIE SĂ CREZI ÎN CE SCRII ŞI ÎN CE FACI. Chiar dacă nu ai susţinere sau finalitate. Chiar, aş spune, cu atât mai mult, când ai mulţi potrivnici. Dacă tu crezi, atunci poţi argumenta ori ai forţa de a privi cu detaşare, cu înţelegere sau chiar compasiune pe aceia care nu cred sau nu înţeleg. Asta nu înseamnă să ai şi dreptate. Însă un om care crede în ceva, chiar şi greşit, este de preferat unuia care nu crede în nimic. Frumuseţea şi nebunia democraţiei tocmai în aceasta constau: diversitatea opiniilor şi „dictatura” opiniilor majoritare într-o coexistenţă paşnică şi de protejare a opiniilor contrare. Dacă tu abandonezi la simpla adiere de verb a lui latunski este vina mea? Este vina Europeei? Este vina ecoliteraturii? Europeea este un spaţiu intercultural pus la dispoziţia diversităţii exprimate ecoliterar. Şi în care nu am uzat de prerogativa de proprietate nici când am fost atacat şi nici chiar când am fost calomniat. Eu am crezul meu. Europeea face parte din acest crez. Am mai spus-o: se poate coexista având opinii divergente. Un adversar nu trebuie privit ca un duşman care ar trebui distrus dacă nu împărtăşeşte o anumită opinie. Adevărul aşteaptă, numai minciuna se grăbeşte. Fermitatea susţinerii opiniilor nu trebuie să însemne intoleranţă. Şi apoi, am mai spus-o de nenumărate ori, există instituţia ignorării a acelora cu care nu putem avea punţi de legătură. Da, aici intră cine vrea şi rămâne cine poate. Eu vreau „lei europeici” adevăraţi, nu „lei de seră”. Te-ai simţit jignit. Comportă-te tu astfel încât ceilalţi să constate jignirea iar triumful suprem să fie acela în care chiar cel care te-a jignit să realizeze că te-a jignit. Însă nu orice opinie contrară este şi o jignire. Îţi prezint scuze că am adus în discuţie această corespondenţă privată. Însă am considerat-o importantă şi simptomatică şi de interes public şi am dorit să fiu explicit în atitudinea mea. *** Am primit în mai multe rânduri de la Petre Flueraşu, probabil ca şi mulţi dintre dumneavoastră, un articol prin care încearcă argumentarea necesităţii exploatării aurifere de la Roşia Montana. Cu tehnologii bazate pe cianuri. Argumentele sale mi se par simple aserţiuni. Aş putea intra într-o discuţie fără nicio prejudecată dacă nu aş şti, din experienţe anterioare, că distinsul nostru coleg nu are capacitatea de a-şi susţine şi argumenta ideile. El practică ceea ce eu numesc, „gândire de unică folosinţă” de sorginte voluntarist impresionistă. Când am mai întâlnit şi termenul „panaceu universal” am renunţat la o replică pe măsură. Oricum, ca părere generală articolul lui Petre Flueraşu nu are consistenţa necesară unei veritabile argumentări. Adică este uşor de combătut. Chiar, extrem de uşor. *** Pentru Nicolae şi nu numai: ionuţ caragea, a scris cu referire la Europeea un text nedrept pe care îl găsiţi la adresa : http://www.sferaonline.ro/sectiuni/reviews/article/?id=2230 I-am dat un răspuns la adresa: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=26416 Recent a revenit, a câta oară, pe site. Probabil va fi înţeles că Europeea chiar este un spaţiu intercultural democratic. Din care are multe de învăţat. Şi are. Şi trebuie să mai înveţe. I-am spus-o şi i-o spun cu sincerititate. Autoamăgirea face rău. Asta ca să dau un exemplu fermitate şi de toleranţă europeică. *** gheorghe recheşan „acum cîţiva ani aceleaşi meleaguri...Troia,Pergam,Efes,Smyrna, Halicarnas.Vă aşteptăm cu noi impresii!” Poate o prejudecată indusă de produsele kitch de provenienţă turcească, m-a făcut, inconştient, să evit această zonă. Şi anul acesta propusesem soţiei refacerea unui traseu prin capitalele europene în care urma să includem în plus Berlinul şi Roma. Opţiunea ei a fost Antalya. Şi, constat acum, a fost o excelentă alegere. Evident „ Troia, Pergam, Efes, Smyrna, Halicarnas” sunt atât de încărcate de istorie şi aşa de tentante încât, cred, viitoarea plecare va fi tot spre aceste zone. Mulţumesc de sugestii. Aştept eventual şi recomandări concrete pentru obiective din acele locuri. *** Veronica Pavel În acestă scurtă vacanţă parcă am avut ceva mai mult timp ca altădată. Aşa că am citit şi jurnalul de călătorie Canada - Iaşi în care am descoperit valori privite din perspectiva cuiva având două patrii. *** Adrian A. Agheorghesei „...Cu speranţa că Europeea va supravieţui încă o perioadă fără dumneavoastră :) , vă urez călătorie plăcută şi rodnică. Chiar dacă sunt încă dupărat că de mine nu v-a plăcut. :)” Idealul meu ar fi ca Europeea să devină strict autonomă. Adică să aibă acele proceduri şi mecanisme de funcţionare şi imunitate care să-i permită să fie viabilă cu sau fără mine.” Cât priveşte plăcutul, avea dreptate Emil Fanache. Nu am putut enumera chiar pe toţi cei care mi-au plăcut. Am nominalizat dintre autorii recent lecturaţi pe aceia care m-au surprins plăcut. De la tine aştept şi eseuri filosofice. Fie şi polemice. *** Elena Toma „nu am fost, nu sunt antisemita” Nu acesta era reproşul. Ci faptul că ai adus în discuţie acest subiect pe Europeea şi l-ai interpelat pe recheşan cu întrebarea aceea circumscrisă subiectului. Oricum ai o vitalitate debordantă. Succes şi, când te aperi, (am văzut că ai nişte gheare!!!) fă-o mai europeic. Adică ecoliterar. Subtil şi cu ştaif. *** carpe diem „Cel mai bogat om este cel care are posibilitatea să călătorească şi să-şi umple ochii şi sufletul cu ce e mai frumos pe pământ.” Am călătorit şi călătoresc prin nenumărate locuri cu ochii minţii. Lecturile şi internetul sunt nişte substitute ale călătoriilor demne de luat în seamă. Este adevărat că realitatea şi percepţia ei in situ oferă alte valenţe. Avantajul tinereţii de acum este că „are posibilitatea să călătorească şi să-şi umple ochii şi sufletul cu ce e mai frumos pe pământ” Pe vremuri chiar şi apropierea de graniţă putea fi un grav delict. *** Vasilica ilie „ati vazut gardurile acelea vii cu foi de dafin?” Da şi pe acelea de leandri albi şi roşii. Care erau şi la hotelul Larespark unde am locuit. Şi pe toată coasta Mediteranei până la Kemer unde am fost. Înţeleg că te-ai mai acomodat cu site-ul şi membrii săi. Chiar şi aceia care practică „ecarisajul ecoliterar”. Succes în continuare. *** Adriana Lisandru „pacat ca nu ati putut include in itinerar si cetatea din Alanya. Merita vazuta. Mi-ati starnit nostalgii...:)” Am avut într-o zi intenţia. Chiar am pornit cu maşina în direcţa Alanya. Însă nu am finalizat-o. Poate data viitoare. Nostalgia poate fi primul pas pentru …o nouă ediţie. *** Stan Păpuşă „Hmmm, nu sunteti roman adevarat, domnule cristescu. Nicio vorba despre kebab, bazar, ciubuc, sugiuc, rahat, blugi, narghilea? Va asteptam cu geanta plina de cadouri.” A fost totuşi o vacanţă. Nu o excursie tematică de studii sau documentare nici o deplasare de business. Am încercat să simt şi să înţeleg pulsul unei zone despre care nu aveam o părere bună. Era o prejudecată. Am gustat din toate. Am cumpărat chiar şi o narghilea. Bazarul este ceva colosal. Cererea, oferta şi marketingul în stare pură. *** Turcii muncesc pe rupte. Cu zâmbetul pe buze. Fără să-ţi dea senzaţia că serviciul pe care îl fac ar avea o umbră de reproş la adresa ta. Ai scăpat ceva pe jos în restaurant ori ai pătat faţa de masă. Imediat cineva remediază totul firesc fără să te facă să te simţi prost. *** În restaurantul hotelului Ramada de la etajul 7, în cadrul meniului extrem de divers şi apetisant se afla şi un fagure cu ramă cu tot din care îţi puteai lua cât voiai. Curăţenie perfectă, zâmbet şi servicii impecabile. Aşa se aduc şi se menţin turiştii. De aceea tot la câteva minute avioanele aterizează cu turişti în Antalya. Ai căror bani se văd în tot mai multele construcţii noi care împânzesc zona. *** În muzeul din Antalya fotografiatul nu este interzis cu excepţia unor zone care probabil s-ar deteriora sub influenţa flash-urilor. La ieşire găseşti un album, (l-am cumpărat şi eu împreună cu o prezentare istorico-turistică a Antalyei) în care sunt fotografiate majoritatea exponatelor. Turistul plecă de aici cu sentimentul că a luat cu el amintiri care pot deveni propriile amintiri. Oare de ce în multe muzee europene fotografiatul este interzis? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "La Bucureşti de regulă ajung la 55 - 60%" (E.Cristescu) de-ntorci privirea către fete ce unduiesc prin Bucureşti, voi arunca de sus confete.... e-un semn(!) şi chiar mă bucur: EŞTI!   Postat de catre Al Trep la data de 2008-08-23 23:16:00               domnule Corbu, o teorie despre care, sincer, nu-mi amintesc daca-mi apartine sau am auzit-o undeva (e vorba de genul ala de fantezii care se spun de obicei la o bere, si despre care crezi, cu modestie, ca suna mult prea bine pentru a nu le fi spus chiar tu, mai demult, tot la o bere, dar probabil ai uitat), o teorie deci, spuneam, afirma ca procentul de femei frumoase se afla intr-o relatie direct proportionala cu vitalitatea unei natiuni... din punctul asta de vedere, eu tot sper ca ne aflam inca pe un loc pe podium in Europa, desi nu mi-e clar inca in ce continent (continente) se va gandi Marea Ursoaica de la Rasarit sa-si aseze tartitza pana la urma... de-aia tot pun intrebari dupa opinia mea, suntem peste tot ce am cercetat eu pana acum (cu modestele mele mijloace), adica vreo 7-8 tari din jur, si una din peninsula scandinava National Geographic   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-08-23 21:24:36               Of, iar "Bucureşti" nu "bucureşti"!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-08-23 20:33:05               Radu Ştefănescu, Corect PS-ul. Am modificat. Poate am aplicat inconştient învăţătura de prin clasele primare cu înaintea lui b, p...etc. Ori oboseala după vreo 3400 km de condus. Oricum nu sunt scuzabil. Intrebarea n-am inteles-o. Detaliază. Ca frumuseţe, statistic cred că aşa este. Însă nu numai turcoicele. Am văzut multe capitale. Aplic algoritmul 100. Adică număr 100 de femei indiferent vârsta lor, cu care mă întâlnesc şi număr pe cele care îmi plac din această sută. În nici o capitală europeană ori oraş prin care am fost procentul nu a trecut de 50%. La bucureşti de regulă ajung la 55 - 60%. Sigur nu este un algoritm riguros însă este o modalitate de evaluare de tip empiric. Poate sunt subiectiv şi prezint scuze frumoaselor din celelalte capitale europene şi nu numai.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-08-23 20:31:20               domnule Corbu, eu unul nu am fost niciodata acolo, (si nici nu prea am de gand, desi acest mic jurnal de calatorie m-a sedus un pic), dar v-as intreba, din pura curiozitate, daca e adevarat ca turcoaicele sunt cu doua clase sub moldovencele noastre P.S. se scrie ISTANBUL   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-08-23 20:01:10               Distinse Domnule Nicolae Tudor, Când am scris „“Mi-au plăcut, yuri yuri, latunski, Loredana, recheşan, Fanache, Peia, bultoc, CTA şi alţii.” (Emanuel Cristescu) m-am referit la texte scrise de către aceştia în perioada de după 7 august când am avut posibilitatea să intru pe net. Cu privire la criticul latunski mă refeream exclusiv la textul „Voi reveni” publicat de către acesta la adresa „http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=29049 unde poate fi citit un text ironic, chiar acid şi o αβ-parodie, inteligente amândouă. Şi cu săgeţi către mine şi ecoliteratură. Făcute cu umor, cu verb muşcător dar elegant, cu trimiteri culturale care mi-au amintit de o perioadă a vieţii mele, E, Erasmus din Mizil, a, revine în sisteme, Fă, te fă ecosisteme ! Genocide în azil. Etc. Citisem atunci acest text şi cu sinceritate am spus că mi-a plăcut. Domnia voastră îmi reproşează că aş fi spus că mi-a plăcut : “Vorbiţi şi iar vorbiţi, uitând de fondul problemei. Uitând că deja sunteţi pe lista neagră a lui Nicolae Tudor. Când ai lui, din mahalale, vor prelua iar puterea, pe voi "telectualilor" nu vă văd bine. Poate nu ştiţi de ce se întârzie cu demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-Bucureşti...” (latunski la textul “Democratia toparlanului” cta)) Şi îmi spuneţi : ”IATA DE CE NU MAI ACTIVEZ EU: “ma jigniti fara rost, asa ca cereti-va scuze. In caz contrar voi parasi acest spatiu. Cand am facut eu "lista neagra" ori am spus ca "mahalalele vor prelua puterea"? Si altele, si altele. Dati-va seama la vorbe, nu fiti "toparlani". (nicolae, acelasi text) Adica urmeaza datul in judecata? Granitele “eco” unde sunt? Stiu:” intra cine vrea… ramane cine poate…” “daca nu-ti convine poti sa pleci…” „ EROARE. Nu m-am referit la aceste pasaje şi nu am citit textul la care faceţi trimitere. Nici acum nu l-am citit. O voi face, poate după redactarea acestui răspuns. Pornind strict de la cele două pasaje eu am dat răspunsul care sunt sigur nu a fost înţeles. Probabil domnia voastră însăşi se îndoieşte de viabilitatea actuală a Forţei morale de a putut abandona „lupta” printr-o neelegantă retragere-şantaj de pe site. Apelul meu era la a crede cu tărie, cu toată fiinţa în ceea ce scrieţi şi a nu vă lăsa atras în capcane ca aceea în care v-a atras latunski şi va făcut să vă autoeliminaţi. Păi ce cheghevarism este acesta? De aceea şi spuneam: la prima adiere de verb a lui latunski. Aşa „leu europeic” propagă Forţa morală? Dacă domnia voastră chiar crede în acea Forţă morală, din care am citit parcă vreo câteva capitole şi nu mi s-a părut a fi incorecte, nu se împiedică în unul sau mai mulţi adversari. Mai ales că este de aşteptat ca o astfel de poziţie să aibă nu unul ci mii, milioane de adversari. Eu mergeam cu ideea mai departe şi spuneam că, şi dacă ar fi greşită o idee în care crede cineva, atâta timp cât crede cu sinceritate în ea are obligaţia să o susţină până la capăt. Şi spunem că un astfel de om este de preferat unuia care nu crede în nimic, ori care se schimbă după cum bate vântul. Regret, că formulările mele stilistice poate v-au făcut să înţelegeţi altceva decât ceea ce am vrut să spun. Într-un fel m-am oferit ca sparing partner pentru a vă încuraja iar comentariul meu a fost unul apreciativ şi încurajator. Pentru că îmi displac laşităţile. Iar gestul cu „mă retrag dacă…” este o LAŞITATE: După cum bine ştiţi, NICIODATĂ, DAR ABSOLUT NICODATĂ, Europeea nu va ceda niciunui fel de şantaj şi nu va ruga pe nimeni să rămână ori să plece de pe Europeea. Eu personal l-aş fi înfruntat pe latunski. Cu inteligenţă şi ecoliterar. PS. Formularea „Nicolae” era una amicală în virtutea unei simpatii pe care ştiţi bine că v-o port, în ciuda retragerilor de pe site, ori a diverselor opinii divergente. Dacă doriţi să renunţaţi la ea este opţiunea domniei voastre.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-08-23 15:42:22               Vorbiti despre neintelegere. Marturisesc ca nu inteleg nici acum ca un creator, intrand intr-un spatiu oarecare, trebuie sa inceapa sa se lupte cu toti aricii pentru a-i convinge de adevarul sau; pentru ca, ulterior, sa exercite o dictatura in ghilimele asupra celor cu alte pareri. Anumite grupuri ( ca un facut: extrem de galagioase) au anumite idei pe care le neaga singuri in timp. Astfel, moda vulgaritatii de acum cativa ani au depasit-o. Fereasca Dumnezeu sa te fi pus atunci in gura cu vreunul. Sunt asa zisii elitisti care, daca nu esti de acord cu ei, iau foc si te termina cu vorbele. Eu n-am avut niciodata timp sa ma implic in astfel de dezbateri (si nu pentru ca ma simt nepregatit, dar nu mi s-a parut un ideal pentru care sa ma pregatesc. Si nu abandonez nimic din ceea ce cred ca e misiunea mea printre aceste hatisuri umane. Nu vreu sa-l conving pe latunski de ceva, stiu ca nu in tribuna aceasta sunt eu inteles). Numai ca nu e LEGAL sa-mi murdaresti imaginea cu mizerii ale propriilor inchipuiri, chiar neintelegeri nevinovate numindu-se. In realitate este vorba despre rupturi grave in lantul uman. Scrisoarea mea a fost o provocare pentru dv., a vrut sa va rupa echidistanta care va solidariza (in ochii mei) cu principiul- ceea ce era ideal- pentru o apartenenta pe care ati si aratat-o si pe care nu aveati cum s-o tradati. Ma luati cu “NicUlae”, ca la obor, adicatelea va coborati la nivelul meu. Si ajungeti sa emiteti idei grave, cum ca, de preferat este un om care crede in ceva gresit. Cum sunt nebunii. Si aveti grija, cu subtilitate, sa spuneti ca de fapt eu nu am dreptate, iar cel care a incalcat legea a avut de fapt o alta… opinie. Ce-ati zice daca as afirma ca de fapt dv prin Turcia ati oferit poponeata pe marginea soselelor, ca v-a vazut o lume intreaga? Ar fi adevarul meu contra adevarului dv sau v-am atacat integritatea si va trebui sa dovedesc? Iar daca un om incalca astfel legea in casa dv, cum de permiteti? Apoi, cand il laudati, ce sa inteleg? Un spatiu al libertatii nu trebuie sa fie o arena in care se bat leii, ci o arena in care exista un arbitru ce supravegheaza legalitatea desfasurarii luptei. Daca vreti un spatiu adevarat. Altfel e ca in Romania: fiecare face ce vrea, iar la urma vin politia si salvarea - unu la morga, celalalt dupa zabrele. Insinuati subtil ca nu as avea si dreptate cand e vorba, probabil, despre “Forta morala”. Este punctul dv de vedere.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-08-23 14:29:02               Domnule Cristescu, ma bucur sincer ca v-ati simtit bine in vacanta din Turcia si respectiv, Antalya! Nu stiu de ce, dar parca eram sigura ca acolo o sa va duceti...poate intuitia mea feminina care a corespuns cu a sotiei dv.:)) Cu aceste frumoase amintiri din calatoriile noastre o sa ramanem toata viata, este o bogatie incomensurabila pe care nu as da-o pe toate bogatiile materiale! Poate ca si datorita cestui lucru, spiritul meu este tanar, am stiut sa ma bucur si sa-mi hranesc sufletul cu frumosul pe care l-am vazut si simtit in fiecare lucru vizitat! Cat despre Europeea, ma bucur ca ati observat ca m-am obisnuit cu acest climat, ba am cautat sa aduc si zambete prin postarile mele, unele chiar intentionate(imi place simtul umorului), ii iubesc pe toti, chiar daca unii nu ma inteleg nici la ora aceasta... Va multumesc pentru urari si pentru faptul ca v-ati gandit sa asterneti cateva randuri si pentru mine, numai la gandul cum m-ati reprimit pe acest site stateam, acum parca ma simt mai bine:))Va asteptam sa veniti sanatos, acasa! Cu simpatie si cu zambetul pe buze, Vali   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2008-08-23 10:27:44               Tu, soro! Ce? Te aşteptai să fie vorba de altcineva? Tu eşti o veşnică returnelă, perpetuum valorosum!   Postat de catre ioan peia la data de 2008-08-22 22:03:35               caragea, cine sunt scriitorii aia valorosi si scarbiti care au revenit pe site? ...   Postat de catre I BG la data de 2008-08-22 20:38:01               mi-a placut... detaliata si traita aceasta corespondenta virtuala... prin 'ochi curios' si bine-intentionat, scrierea se implineste... (chiar daca neuitata istoria cu turcii!!... zambesc)... si cum turismul este cel mai apropiat umanului - o nota meritorie gazdelor... ( nu am fost ever in Turcia)... personal, ma bucur de fiecare implinire a semenului... si un gand bun, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-08-22 20:33:25               Domnule Emanuel Cristescu, in momentul respectiv, articolul era corect. Nu uitati, am dus o lupta teribila pentru a-l scoate pe Ecsintescu de sub anonimat si pentru a-i opri mizeriile si atacurile josnice. Lupta care a fost continuata de Ioan Peia, care de altfel a si pus cireasa pe tort. Va convine sau nu, asta este adevarul. Nu am nimic cu dumneavoastra atata timp cat incurajati respectarea regulamentului si promovarea literaturii. Daca Europeea se va dovedi un site cu target cultural si daca se vor respecta regulile bunului simt si regulamentul, jos palaria, voi scrie un articol care sa arate aceasta schimbare in bine (si poate chiar mai mult de atat - dar asta o pastrez ca surpriza). Insa trebuie sa ma conving ca nu este doar un foc de paie. Ar mai fi un lucru la care trebuie sa va ganditi, la clone. Cred ca ati putea foarte simplu sa introduceti in regulament obligativitatea ca orice utilizator sa-si asume identitatea. Este o chestiune de respect pentru ceilalti. Pentru ca, indiferent de cat de bine sunteti protejat, oricine isi poate face zeci de useri de pe zeci de proxiuri si apoi se pune si comenteaza vrute si nevrute. Si asa, sunt o gramada de nume hilare pe site care nu au nicio treaba cu literatura si care au ca scop numai atacul la adresa persoanelor serioase. Pentru ca, va asigur, o persoana cu identitate asumata, se va privi in oglinda inainte sa abereze pe marginea unui text. Sper ca sunteti multumit domnule Cristescu de revenirea mai multor autori valorosi pe site. Majoritatea sunt dintre cei care au fost scarbiti de fenomenul Ecsintescu. Chiar daca mi-am castigat o antipatie din partea dv sau a unor prieteni ai dansului, am facut-o cu un scop. Si va asigur, tot dumneavoastra aveti de castigat.   Postat de catre Snowdon King la data de 2008-08-22 17:14:50               Oricum ai o vitalitate debordantă. Succes şi, când te aperi, (am văzut că ai nişte gheare!!!) fă-o mai europeic. Adică ecoliterar. Subtil şi cu ştaif. *** ................ Domnule Ion Corbu ! Va multumesc pentru intelegere ! Sunt impotriva violentei practicata cu succes de unii autori, colegi... daca-mi permit si mie sa ma consider colega pe acest site.:) Daca tot fac unii bascalie, no comment, dar sa fie mai cu motz... mai virila, mai... intelegeti dvs ( unicul meu intelegator :))pe aceasta pajiste albastra). Am ajuns sa-l fac antisemit pe rechesan dintr-o intamplare nostima. Prima acuzata de antisemitism am fost eu, dar i-am demonstrat ca adevaratul antisemit este el, care s-a despuiat de religia mozaica tocmai in fata mea:) I-am strigat, simplu, RUSINICA... dar a intervenit madam Sandra Filimon, care va trimis numai comentariile incriminatoare la adresa mea, altfel ... ati fi inteles cum au decurs discutiile si nu ar mai fi trebuit sa dau acum aceasta explicatie. Explicatie care face oarte tot din autoapararea mea:)) Cu stima Va asteptam, sa veniti sanatos si cu ganduri bune Elena Toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-08-22 16:05:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE