|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adina Ungur |
|
|
O ascunsesem, o pierdusem aproape, o pitisem undeva în memoria îndepãrtatã a anilor trecuþi, o pedepsisem cu tãcerea, voiam sã uit de ea, de Adia mea, pânã când, zilele trecute dede_n m-a gãsit, m-a luat la o conversaþie despre ale spiriduþei seri cu poveºti spuse la radio, fãcând ghem din sufleþelul Adiei, strângându-l ºi aruncându-l pânã la cer ºi înapoi, puternic de tot, rãvãºindu-l. Atât de puternic, încât la citirea conversatiei offlineurilor cu dede_n, nu m-am putut abþine sã nu lansez acum mesajul general al unei spiriduþe «atinse». Dar înainte de asta voi reda o parte din discuþie.
dede_n: Sunt un admirator al Spiridutei Adia. Mi-ar face mare placere sa vorbesc cu tine.*
Adia: prietenii Spiridutei Adia sunt bine-veniti oricand!
dede_ (12/9/05 11:58:58 AM): Multumesc mult! Stiai ca Spiriduta Adia avea pt mine efect de 'nurofen duhovnicesc' dupa o lunga zi de munca? ...pacat ca atunci cand am ajuns si eu, finally, in studioul Radio Renasterea, ea plecase de mult..
Adia: Cine eºti, dede_n?
dede_n: Sunt un copil fericit care s-a pierdut in lumea Spiridutei Adia! ...adica sunt un copil care intre timp a mai crescut un pic, si acum, fiind mai puternic si mai indreznet, isi ia revansa pt ziua in care Adia a plecat de la radio....si pt toate serile care i-au urmat. E chiar mica lumea! Atunci credeam ca totul a luat sfarsit, ca te-a papat pamantul, dar acum descopar ca nu e chiar asa. Si poate acel aparent sfarsit a fost doar un ghiocel strivit de zapada...intr-un viitor camp de flori. Adela ma cheama. Bine am revenit in lumea ta, bine te-am regasit! Astept vesti....Multumesc!
Adia: bine-ai venit!*
am plecat pentru ca serile se lungeau într-un fel de pustiu amar
în care masini uriase spinoase si negre ma sagetau
ghilotinându-mi transant cuvintele
dede_n: printr-o coincidenta fara precedent, vineri ai prezentat cartea lui Florin Tupu alaturi de Alina Muraru, care mi-e colega. Am primit prin mail o fotografie cu tine si m-am bucurat. :) Ti-o pot trimite sau poate o ai si tu?*
Adia: eºti invitata mea la un eveniment care se va petrece tot la Polul Cultural in data de 27 decembrie, am sa-ti dau detalii la momentul oportun!*
dede_n : Multumesc din suflet pentru invitatie. Uite ca va veni si ziua in care povestile de la radio vor lua forma comorior lansate la Polul Cultural...ce interesant a evoluat "nurofenul meu' !
Aici eu împreunã cu Adia am mãrturisit pentru ascultãtoarea poveºtilor ei, dede_n, secretul nostru.
dede_n : Secretul tau il cam stiam si eu... Am ajuns sa te cunosc foarte bine prin intermediul Spiridutei. De la o vreme stiam cand esti suparata sau bine-dispusa, cand ai avut o noapte alba sau cand ai gonit pe Eroilor ca sa ajungi in studio. Sau poate era totul rodul imaginatiei unui copil insetat de prieteni adevarati...
dede_n: Acuma, lasand gluma la o parte, vorba ta, sa stii ca eu NU am glumit cand ti-am zis ca sunt copil...de aceea, bucuria de a-ti fi invitata la acea lansare e usor intunecata de o teama aparuta din senin...oare nu o sa te superi cand o sa constati ca poate nu sunt asa cum ma vedeai tu?
Adia: Nu am nici un fel de imagine a ta, am doar cuvintele tale. Dar sã ºtii cã la fel te-aº primi chiar dacã ai avea 10 sau 80 de ani. Nu ma intereseaza si nu stiu cum arati, tu mi-ai vorbit direct din suflet iar pentru mine nu au contat decat cuvintele tale.*
dede_n: Astept cu nerabdare sa ne intalnim....mi-a trecut teama!
dede_n (12/16/05 10:47:31 AM): Acuma insa a venit vremea sa afli...am vrut sa-ti fac o bucurie si sa-ti multumesc pentru toate emisiunile tale. A fost o perioada luminata a copilariei mele...cand voi fi de-adevaratelea mare si o sa-mi aduc aminte de copilarie, de Adia o sa-mi amintesc! Cred cu convingere ca pentru multi copii ai insemnat mult, si poate mai sunt si altii ca mine...care inca tanjesc dupa povestile Spiridutei.
Au fost copii care mã ascultau zilnic, copii care m-au invitat la ziua lor de naºtere, copii cãrora l-am promis ºi l-am adus pe chiar pe Moº Crãciun la radio în direct, copii care m-au gãsit acasã dormind în pãtuc, copii care m-au desenat, care mi-au spus cât de mult mã iubesc, copii care mi-au propus sã facem o revistã a noastrã, copii care m-au aºteptat la ieºirea din emisie, taximetriºti care m-au adus în fugã ºi fãrã sã accepte onorariul, la studio, pãrinþi care m-au sunat sã-mi spunã cã-mi aºteaptã poveºtile ºi vocea în fiecare searã, cu drag, copii care mi-au trimis ilustrate, a fost Helsinia, Andreea, Iulia, Dadi, Rãducu, Andreea, Cosmin, Gabriel, Tabita, Wilhelm, Diana, Adriana, Raluca, Daniel, Adrian, Andrei, ªtefan ºi mulþi alþii au fost copii-vedete, copii talentaþi, au fost coruri minunate, trupe de teatru, au fost sute de urechiuºe aºteptându-mã pe unde, sute de sufleþele adormind ºi de inimi vibrând la unison alãturi de poveºtile mele, numai eu n-am mai fost, dezertând cu greutate ºi durere de la întâlnirea de fiecare searã cu voi. Au fost scrisori, compuneri, eseuri, desene, picturi ºi o grãmadã de copii talentaþi alãturi de mine. Au fost concursuri, a fost inima mea pentru voi, au fost seri dupa seri cand in drumul de pe Eroilor catre acasele mele cantam cine mai stie ce cantecele, de bucuria intalnirii voastre pe unde, prietenii mei!
Dragã dede_n, Adela (nici nu puteai avea un nume mai frumos), ai fost ºi tu, iar eu aº vrea sã-þi cer iertare þie ºi tuturor copiilor care n-au mai gãsit-o pe Adia ºi sã-þi mulþumesc pentru îndrãzneala de a mã fi cãutat ºi gãsit (fãrã intermediari). Aº vrea sã-þi spun cã ºi pe mine m-au pãrãsit la un moment dat o mânã de copii, vreo 12 la numãr, care în clipa întâlnirilor cu ei, se cãþãrau pe mine, mã doborau de pe picioare, cu îmbrãþisãri, pupicuri ºi toatã dragostea lor. De ce m-au pãrãsit, n-am sã ºtiu niciodatã. Decât cã i-am fãcut pe fiecare dintre ei spiriduºi, cãlãtorind împreunã, departe, pânã în Franþa ºi înapoi ºi care apoi m-au uitat. Oare e uºor sa uiþi asta? Cunosc sentimentul pãrãsirii ºi regret.
A mai fost un concurs sugerat de copii, care se numea, «Cum aratã Spiriduþa Adia ? » Cele de sus sunt o parte dintre desenele voastre.
Adia:cum m-ai gasit?
dede_nistor (12/16/05 10:33:47 AM): Te-am gasit usor...internetul asta e mare facator de minuni. Dar puteam sa te gasesc in mii de feluri. Acum, de cand am crescut, au inceput sa se inmulteasca relatiile('ca sa nu le zic 'pile'). Le am pese tot....la Radio Renasterea, in fiecare sectie a Facultatii de Litere, la Puck...Dar am vrut sa ajung la tine fara intermediari. Puteam sa o fac inainte, pe vremea cand "spuneai la radio povesti'. Dar am asteptat sa vad daca efectul pozitiv al Spiridutei va avea durata. Si imi era din nou frica si atunci... plus ca preferam o prietenie cu aripi intre noi, de care tu habar n-aveai.
Adia: ªi mie mi-e teamã sã nu te dezamãgesc dede_n, dacã nu m-ai vãzut, te-as fi pus ºi pe tine sã-i desenezi Adiei portretul (cel de spiriduþã sau cel al cuvintelor, înaripat).
Dragã dede_, te aºtept cu drag în locul întâlnirii noastre, dar am ºi eu o surprizã petnru tine. Veriºoara mea din Canada, pe nume Codru, o la fel de iubitoare ascultãtoare i-a fãcut Spiriduþei câteva CD-uri cu poveºtile spuse la radio. Cu toatã dragostea mea, unul te aºteaptã pe tine!
_____________________________________
ravas de la Adia cea ravasita
am plecat pentru ca serile se lungeau într-un fel de pustiu amar
în care masini uriase spinoase si negre ma sagetau
ghilotinându-mi transant cuvintele
am plecat cu povestile în spinare,
cu mari de lacrimi ascunse-n trasurica, cu miile mele de voci
ciocnindu-se sugrumate pe dinlauntru
am plecat alergând
am plecat plângând în sus cu fruntea spre cer si cu povara lipsei
ascultarilor voastre
rapind serilor linistea si balsamul vocii ca o plapuma de matase
întinsa peste oras
am plecat
poate
las
am plecat si de-atunci am visat
mânute, suflete, ochi si urechi de ascultat
m-ai gasit în cel mai ascuns colþ de suflet
mi-ai trimis o fotografie cu mine, eram eu la un pol de oras
îmbracata în haine stranii, de femeie
ma înconjurau un brat de pasari si de idei
iar glasul mi-a devenit din nou fierbinte
noroc ca nu m-ai auzit pentru ca tie
m-as fi tradat
tu, cea care mi-ai învatat
din intonatii voalate
secretul
între timp era sa ma înghita pamântul
am sa ma întorc undeva într-un alt palat
asa sunt eu
dar mi se întâmpla adeseori sa plec
atunci când iubesc prea mult
acum ca m-ai gasit
poate ca a venit vremea sã mã întorc
ºi vremea ca de data aceasta
eu sã vã ascult
_____________________________
-dialogurile cu * sunt citate din memorie pentru ca am pierdut offlineurile respective.
-desenele apartin copiilor ascultatori ai povestilor in perioada 2001-2003 si reprezinta "Portretul Adiei" |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Te felicit pentru dialogurile textului, pentru munca depusa, pentru pozele anexate, pentru trimiterea in lumea copilariei. Este frumoasa si reusita impletirea prozei cu poezia.
Va recomand sa cititi si voi - intotdeauna o parte din noi va ramane copil.
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-20 09:35:52 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|