PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Adina Ungur Alãturi de romanele "Caravana" ºi "Ciuma boilor", în semnãtura scriitorului Daniel Drãgan Publicate la Editura Arania din Braºov, s-a lansat si volumul "Sonete 1", semnat de Adrian Munteanu în cadrul Salonului Editurilor Transilvane din Cluj-Napoca, ediþia noiembrie, 2005, la Expo-Transilvania. Vineri, în 17 noiembrie, în cadrul Salonului Editurilor Transilvane din Cluj-Napoca, ediþia a II-a, editura Arania din Braºov a venit cu aceasta triplã lansare de carte, in cadrul triplei lansãri, cartea „Caravana” scrisã de Daniel Dragan a fost prezentatã de Mihai Dragolea, „Ciuma boilor”, volum de prozã aparþinând tot lui Daniel Drãgan, a fost prezentat de Zorin Diaconescu ºi „Sonete 1” de Adrian Munteanu a fost volumul prezentat de Adina Ungur. (in foto: Adina Ungur, Daniel Dragan, Zorin Diaconescu) (Zorin Diaconescu si Daniel Dragan) ______________________________________________________ Dacã, citindu-i primul volum de sonete, poezia lui Adrian Munteanu m-a convins, în cuvântul prezentãrii m-am întrebat ºi am gãsit câteva rãspunsuri la întrebarea fireascã, ce poate apãrea oricarui cititor înainte de a parcurge cartea ºi anume: de ce, sonete? http://www.agonia.ro/images/articles/127637-feat.jpg I-am citit mai întâi o parte dintre interviurile ºi articolele publicate pe internet www.poezie.ro ºi în www.timpul.ro, (Club T), ca mai apoi sã îl citesc pe Adrian Munteanu scriind poezii pentru copii, sonete ºi diverse articole în Revista „Atheneum”, publicaþie de Culturã a Comunitãþii Române din Canada, Vancouver - unde suntem colegi de redacþie, de mai bine de un an. Evident, îndepãrtat fiind de Cluj-Napoca sediul redacþiei sau de Braºov, s-a întâmplat sã ne întâlnim în realitate pentru prima datã cu ocazia prezentãrii volumului "Sonete I", în cadrul Salonului Editurilor Transilvane, Cluj-Naoca, ediþia a II-a, noiembrie, 2005 - unde, prezentându-i volumul, am avut ocazia sã-i spun poetului ºi publicistului braºovean, bun venit cu sonetele în inima Ardealului, în Clujul Cultural! Sonete, aceastã specie tot mai puþin utilizatã în literatura contemporanã, poate pentru faptul cã foarte mulþi autori nu vor prefera sã se exprime în formele fixe ale poeziei sau pentru cã mulþi alþii considerã sonetul a fi expresia literarã a unei poezii arhaice, vetuste, prea mult utilizatã de-a lungul timpului de cãtre înaintaºii lui Adrian Munteanu ºi pentru cã tot mai puþini sunt poeþii care vor prefera sã foloseascã în versuri, rima. ªi atunci ne putem întreba: de ce, sonete? ÃŽntotdeauna am avut convingerea cã jurnaliºtii, mai cu seamã cei ce îºi exercitã meseria în presa scrisã, se apropie cu mult talent de ceea ce înseamnã creaþia - în literaturã. Pentru cã, în clipa în care vor dori sã se exprime în zona beletristicii, vor porni cu o anumitã aptitudine de a scrie, deprinsã din activitatea publicisticã, acele reguli de coerciþie a conþinutului, care vor da sens textului fiind deja asumate. Acestea cred cã ar fi motivele pentru care ziariºtii-scriitori sau poeþi se vor îndrepta spre literaturã, ca spre locul în care pot evada, se pot scrie pe sine de data aceasta, având iscusinþa ºi obiºnuinþa condeiului. Nu m-am înºelat nici de data aceasta, citind volumul Sonete 1 ºi evident, lecturând în mod fragmentat sonetele scrise de Adrian Munteanu ºi postate în site-urile poemenite anterior. Adrian Munteanu îºi asumã poezia cu mult talent. Aº spune, chiar, cu un adevãrat har în a-ºi dezlãnþui spiritul, scriind versuri cu silabe numãrate ºi preferând a se exprima în aceastã specie literarã cu patru strofe, cu ritm iambic de 11 silabe ºi cel de tip englezesc, cu 10 silabe. "Sonete 1" - aºa apare titlul cãrþii apãrute la Editura Arania din Braºov ºi este primul volum de sonete în semnãtura autorului, acestuia urmându-i încã alte douã volume, în proiect. Ceea ce îºi propune Adrian Munteanu în materie de sonet, nu se opreºte doar aici, poetul mãrturisind cã ºi-a propus, ca de acum înainte sã scrie în fiecare zi, câte un sonet. Mi s-a pãrut interesant ºi ambiþios proiectul sãu, în felul acesta sonetul va deveni un fel de jurnal al poetului, ar putea reprezenta chiar, la modul simbolic, peste ani, volumul memoriilor lui Adrian Munteanu, desigur, pãstrând doza de lirism specificã poeziei cuprinse în cele 14 versuri sau ale sonetului diurn. Dar de ce sonete? ne-am putea întreba, de ce aceastã formã de a restricþiona un discurs sau o revelaþie spiritualã de suflet, o meditaþie, un îndemn sau un tresalt al simþirilor, transpuse într-o poezie cu formã fixã? Mulþi dintre cei care n-au apucat sã citeascã sonetele scrise de Adrian Munteanu ar putea crede cã aceastã specie literarã, prin forma ei bine definitã, nu face altceva decât sã încãtuºeze expresia artisticã de sine. Surpriza va fi însãºi lectura. Când dimpotrivã, avem ocazia sã constatãm cã spiritul, sentimentele sau trãirile autorului se vor dezlãnþui si nu incorseta, în sonete. Descoperim cã forþa de expresie a sonetului, secondatã de melodicitatea sunetului datã de ritm ºi rimã vor revela stãri inedite de spirit sau de cuget, cuprinse în câte 14 versuri ale sonetelor de tip clasic: 4-4-3-3, cu rima îmbrãþiºatã a catrenelor, respectiv rimã la versurile 9-11-13, 10-12-14 ale terþetelor. Dincolo de ambiþie ar fi, cred, perseverenþa ºi nu în ultimul rând priceperea de a scrie sonete - aºa se explicã faptul cã poetul izbuteºte sã transmitã ºi sã-ºi etaleze armoniile imanenþei proprii în cuvinte ºi versuri numãtate - ce vor rezona într-o plãcutã euritmie. ÃŽn melodia în care sonetele citite îmbie la lecturã, unul dupã celãlalt, avem plãcerea de a descoperi o lume mirificã, peisaje baladeºti sau adevãrate pasteluri, poetul rãmânând pur ºi simplu în meditaþie sau contemplând la tot ceea aparþine categoriei estetice a frumosului ºi deconspirând astfel caracterul petrarchist al compoziþiilor ce însumeazã volumul. Temele ºi motivele sonetelor sunt diferite, însã Adrian Munteanu se va întoarce spre ele de-a lungul volumului, alternând între diferite stãri de spirit - iubire, contemplaþie, îndemnuri sau incantaþii psalitce. Multe dintre sonete au consistenþa imaginilor ce devin pasteluri, instantanee picturale, asortate structurii imanete a poetului: "Pe maluri sãlcii s-au trezit alene, / Ca sã aºtepte-o trândavã amiazã./ Presimt prin tâmplã cum se-nroureazã/ Tãceri ce încã n-au pierit din gene.// Pe crusta apei scânteieri vegheazã./ Ascund uimirea presurei sub pene,/ Iar plânsul ierbii, nãpãdit de lene,/ A pus licoarea pietrelor de pazã.// Privirea blândã-n orizont rãneºte. / Pe cer stau nori molatici ce ascund – Aripa zilei. Clipa ocoleºte// Cuprinsul frunþii într-un zbor rotund./ ªi peºtele luminii îºi sticleºte/ Eternitatea-n lacul fãrã fund." ("Pe maluri sãlcii s-au trezit alene.") Iatã cum sunã iubirea ca sentiment înduioºãtor în sonetul: "Apele mari vor potopi câmpia" - "Apele mari vor potopi câmpia,/ S-or prãvãli gemând eliberate/ Vor frânge umbre în pustiu vegheate,/ Dar n-or putea sã-mi stingã crud fãclia./// Râuri de foc vor pârjoli palate,/ Vor linge buza norilor ºi glia,/ Dar n-or surpa din locul ei vecia/ Iubirii mele îndelung visate.// De eºti un zid, þi-oi ridica altare/ De iederã þesând veºmânt regal./ De eºti o poartã voi culca ºtergare,// Sã treci pe ele spre-un starornic mal,/ Ca sã rãmâi în mine ca o mare/ Cu þãrmuri blânde ºi nãvalnic val". Dincolo de un sentiment al candorii, tematica iubirii este bântuitã ºi de Eros: "ÃŽntoarce-te din plesnituri de stâncã" (pag. 49), "Gândesc la tine ca la o fântânã", (pg. 58) sau "Va înceta ºi vântul, vara trece". Specifice sonetelor clasice sunt ºi îndemnurile, incantaþiile de care Adrian Munteanu nu va ezita sã se îndepãrteze ºi care îºi vor gãsi locul în versurile meditative, dar ºi în cele ale iubirii: "Scoalã, frumoaso, leapãdã-þi veºmântul." Timpul va fi mãsurat în "ceasuri", acolo unde sonetele vor dezbate motivul zãdãrniciei, "Ceasul cãinþei prea tãcut se lasã" ( pg. 47. ) ÃŽn mod evident, probabil datorat si promisiunii de a-si pune zilnic gandurile in sonete, poetul se va lasa cuprins de dispoziþiile diurne - asa se explica faptul ca poeziile alterneazã ca tematicã. Dintre cele mai plãcute, poate, vor fi cãlãtoriile sale prin spaþii sau peisaje mirifice, mitice ori de vis, ce par a fi plãsmuite ca amintiri memorabile: "ÃŽmi pãrãsesc odihna din sãlaºul" (pg. 59), "De-am cãutat-o-n aºternutul moale" – (pg. 63). La fel de plãcutã poate fi alegoria întoarcerii spre interioritate, în scopul cunoaºterii de sine: "Mi-e trupul casã pentru vremuri grele" (pg. 50), "Priveºte-n tine cât de mult se poate", (pag. 48), "Citesc în mine cum citesc o carte", (pag. 69), "Tãiat în douã, fructul slãbiciunii" (pag. 74), unde autorul realizeazã o întoarcere la esenþe, la sine sau la principiul prim al purificãrii, focul catartic ºi arderea lui mocnitã: "Iubesc tãcerea, glasul meu devorã" (pg. 55). "A sângerat o toamnã care pleacã" (pg. 85) – este un poem în forþã despre întoarcerea la inocenþã. Religia, credinþa în Dumnezeu nu-i este strãinã poetului braºovean - din când în când, Adrian Munteanu se întoarce la învãþãturile "Cãrþii Sfinte", "Biblia", care îi va inspira sonetele psaltice: "S-au dus vrãjmaºii mei, sunt doar ruine" (pg. 72), "Rãspunde-mi Doamne tihna mea ne-nvinsã!", "ÃŽn trup bicisnic, frica ne ascunde". ÃŽntrebãrii "de ce, sonetele lui Adrian Munteanu?" i-aº putea rãspunde acum cu simpla constatare: pentru cã acestea sunt în esenþa lor, poezie. Metafore plastice ale imbinarii gestice cu fictionalitatea rezultand imagini suprarealiste aduc sonetelor un plus versuri notabile: "de glezna umbrei se atârnã vara" (pg. 57), "De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul", sau "Sub frunte umbra toamnei se întinde", iar acestea vor creea nu numai imagine ci ºi atmosferã, vor dovedi mãiestria în arta de scrie literaturã sau poezie. ªi de ce, sonete? Pentru cã dincolo de armoniile melodice ale prozodiei versurilor împãrþite cu exactitate în silabe ºi cifre, tehnicã stãpânitã cu o mare îndemânare sau pricepere, se aflã multã pasiune, sinceritate ºi nobleþe spiritualã. Vom descoperi cã vocea poetului va fi pasionalã ºi sincerã în poemele iubirii bântuite de Eros sau în îndemnuri, la fel cum, sincer va fi în incantaþiile psalmice sau în cãutãrile de sine, precum ºi descriind starea de contemplaþie picturalã a peisajelor ce i se reveleazã - momente pe care le va împãrtãºi cititorilor. Muzicalitatea versului petrarchist, imaginile ce se deruleazã în spaþiul metaforei plasticizante vor face ca în 14 versuri sonetul sã rãsune, sã transmitã, sã înduioºeze sau sã impresioneze ca imagine ºi atitudine. Mãrturisesc cã am avut plãcerea lecturii sonetelor scrise de Adrian Munteanu pentru cã în spatele oricãrei melancolii sau a tristeþii, verbalitatea, gestualitatea ºi atitudinea vocii poetice, trãdeazã o imensã vitalitate; în spatele sonetelor se aflã un om, un spirit nobil, plin de har, ce meritã, prin lectura dezlãnþuitului sãu spirit, în mod paradoxal cuprins în forme fixe, stricte dar înaripate, a fi cunoscut. Iata de ce, "Sonete 1" de Adrian Munteanu Adina Ungur _____________________________________________ O parte dintre sonetele referente: Ceasul cãinþei prea tãcut se lasã Ceasul cãinþei prea tãcut se lasã Pe genele ce ºi-au închis frãmântul. Polen de tainã rupe legãmântul Uitãrilor ce pe grumaz apasã. Sihastre râvne ºi-au pornit descântul Sã mã întoarcã-ntr-un târziu acasã, Dar nu îmi vând aripa-n glod rãmasã, Ca sã-mi pornesc spre neºtiut avântul. Adun cenuºa poftelor în pungã Sã le presar, cât încã mai sunt vii, Pe-aprins tãiº ce-i gata sã strãpungã Veºmânt depus pe roua din vecii, Când umbrã fac þãrânelor, prelungã, Zidind în trupul meu zãdãrnicii. +++ ÃŽntoarce-te din plesnituri de stâncã, ÃŽntoarce-te din plesnituri de stâncã, Din scobituri de râpi muiate-n rouã. Despicã umbra muntelui în douã, Fugi de genunea norilor, adâncã. Aratã-mi chipul blând de lunã nouã ªi nu privi în urma clipei încã, Sã nu te soarbã hãul ce mãnâncã Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouã. ÃŽnvinge-þi neputinþa, prinde-þi ºalul Cãderilor de fluvii ce împart Nãdejdi ºi spaime aþipind pe malul Vegherilor clipind tãcut în cart. ÃŽntoarce-te, iubito, sari în valul Izvoarelor ce nu ne mai despart. +++ Gândesc la tine ca la o fântânã, Gândesc la tine ca la o fântânã, Sfinþind lumina ce þi-a fost sortitã, Ispititoare ciuturã peþitã De apa vie scursã prin þãrânã. Coapsa-þi ascunde pasãrea rãnitã De glonþul clipei ce m-a strâns de mânã ªi mã aruncã-n rãzvrãtire pânã Te voi visa nu zânã, ci iubitã. Sânii înfig uimirea-n trup deplinã ÃŽn timp ce gongul serii cade mut. Cu gura mea de patimi ºi de vinã Îþi sorb fiinþa-n pustiit sãrut. Pãtrund aprins în carnea ta divinã ªi-n noi se frâng aripile de lut. +++ Va inceta si vantul, vara trece Va înceta ºi vântul, vara trece. Porneºte firul ierbii în solie. Se naºte-n lan aceeaºi pãpãdie ªi-acelaºi mãr e gata sã se plece. S-au pârguit ºi strugurii în vie. Arsura gurii tale mã petrece. Îþi ferec trupu-n mâna mea cea rece ªi te supun sub mine, pe vecie. Te-mpotriveºti, dar coapsa ta mã strigã Din prãvãlirea crengilor de dud, Sub scobitura frunzei de ferigã. ÃŽn cuib de greieri tainic te aud. Pe rugul toamnei ce-a-nceput sã frigã, Îþi smulg trufia, ca pe-un zmeur crud. +++ ÃŽmi pãrãsesc odihna din sãlaºul ÃŽmi pãrãsesc odihna din sãlaºul ÃŽnveºmântat cu frunze verzi de laur. Prind luntrea vremii de un vârf de plaur ÃŽn clipa-n care ºi-a gãsit fãgaºul. Când praznicul a-nlãnþuit oraºul ªi-arunc din tolbã necitit rãvaºul Purtat prin timp de-un neînvins centaur. Spre munþi semeþi îmi împlinesc urcarea, Sãrind torenþi, cãlcând nepãsãtor. Rãmân în urmã visul ºi uitarea. Mã recompun din zborul pieritor. Ajung pe stânca strãjuindu-mi zarea Sã-l ispitesc pe cel ispititor. +++ Priveºte-n tine, cât de mult se poate Priveºte-n tine, cât de mult se poate, La cerc îngust de clipe în luminã. Ascunde-te, sã nu-þi gãseascã vinã, Cortina trage-o peste tot ºi toate. Fãrã sã ºtii de ordine ºi cinã, Stai ºi ascultã în genunchi, în coate Cum vei primi iertarea de pãcate ªi cine-n colþ de vis o sã te þinã. Vei înþelege-atunci, fãrã tãgadã, Cã-n somnul tãu ce zilnic va veni Aceleaºi înþelesuri stau grãmadã, Aceeaºi matematicã va fi Speranþã ºi victorie ºi nadã A morþii ce-o sã vinã într-o zi. +++ S-au dus vrãjmaºii mei, sunt doar ruine al Psalmului 9 S-au dus vrãjmaºii mei, sunt doar ruine. Rãsufletul le-a devenit uitare. Doar Domnul ce din slava lui apare Balanþa Legii pe genunchi o þine. El mântuie pe cel fãrã scãpare ªi-i dã un rost atât cât se cuvine. Ascunde-mã de vãmile strãine, De poarta morþii fãrã alinare, Ca sã vestesc dreptatea ce-o sã vinã ! Cel ce-a stârnit surpãrile de vânt Primeºte-n cer scârbavnicã luminã. Rosteºte, Doamne, ziditor cuvânt, Sãdeºte pomul vieþii în grãdinã, Sã ºtie toþi cã nu-s decât pãmânt. +++ ÃŽn trup bicisnic frica se ascunde ÃŽn trup bicisnic frica se ascunde ªi mulþi potrivnici spun cã n-am scãpare. Râvnesc sã-mi fac din vis descãtuºare, Corabie brãzdând înfrânte unde. ÃŽngenunchez, Te strig ºi cer iertare. Tu mi-ai rãspuns ºi liniºtea pãtrunde ÃŽn vãmi de gând prin vene sã inunde Trândava carne fãrã împãcare. Nu mã mai tem de vorbe pustiite Ce-n lanul crud întreg m-au secerat. Dã-mi, Doamne, tihna-n seve limpezite Cãci Tu-i înfrângi când ei m-au despuiat, Tu le zdrobeºti rânjirile pocite ªi mã înalþi din veºnicu-mi pãcat. +++ Rãspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsã Rãspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsã. Scoate-mã-n larg, când þãrmul mã înghite. Nu-mi da obida vorbei nãruite ªi patima în ºovãire prinsã. Primeºte-mi jertfa cãrnii izgonite, Smerenia de gândul-rug atinsã, Aprinde raza în privire stinsã ªi-nvinge spaima-n trupuri împietrite. Acest izvor de liniºte ºi bine Hrãneºte clipa scursã pe obraz, Ca cel supus pornirilor strãine Sã nu rodeascã umbra-n cuget treaz. Mã culc ºi trec prin vãmile senine Cu Tine-n suflet, veºnicu-mi rãgaz. ___________________________________________________________ Impresii pe scurt de la lansare ºi dupã: Când vine vorba de formele fixe în creaþia literarã, ele descãtuºeazã spiritul lui Adrian Munteanu. Dincolo de sonete am avut imensa bucurie sã descopãr un Adrian Munteanu energic ºi plin de activitãþi literare – iata un lucru demn de a fi cunoscut: poetul ºi publicistul braºovean nu numai cã scrie poezii pentru copii, dar are chiar trei cãrþi pentru copii publicate, volumul „Seri cu licurici” (3) cuprinde 122 de poezii drãguþe compuse fiecare în câte 10 strofe ºi asezonate cu ilustraþii realizate de copii. ªi preocupãrile literare nu se opresc aici, Adrian Munteanu ºi-a scenarizat poeziile, întocmind o piesã de teatru, pe care a prezentat-o ºi interpretat-o în Canada. A scrie pentru copii e dificil din multe puncte de vedere, iatã de ce preþuiesc aceastã îndeletnicire, iar autorul are toatã admiraþia pentru aceste preocupãri ºi tot respectul meu! Regretul meu este cã deºi Adrian Munteanu a fãcut câteva anunþuri publice pe site ºi în afara lui, prezenþa la tripla lansare de carte, a fost destul de sumarã. Cu toate acestea nu pot sa ingnor faptul cã au fost prezenþi scriitorul Adrian Grãnescu, poeta Doina Cetea, scriitorul Horia Muntenus, iar de pe poezie.ro au fost prezenti Gabriela Vãlean (Vegado) ºi Horia (sa ma ierte, nu i-am reþinut numele de familie) ºi alþi câþiva prieteni, care ne-au bucurat cu prezenþa. Lucrul frapant pentru mine a fost ºi faptul cã lansarea, deºi a avut loc în cadrul Târgului Editurilor Transilvane, un loc, unde, evident, se perindau oameni interesaþi de literatura sau carte, mulþi dintre s-au perindat printre standuri, dar n-au venit. Personal, regret mult acest lucru! Regret si pentru faptul ca evenimentul cultural a fost unul important pentru literatura contemporana din Ardeal, dar si petnru ca la finele prezentarilor, cei prezenti au putut asista la un microrecital de sonete, in interpretarea lui Adrian Munteanu. Datorita acestui eveniment am avut ocazia fericita de asemenea sa-l citesc pe Daniel Dragan, prozator de un real talent, directorul Editurii Arania din Brasov, scriitor pe care il recomand cu toata caldura. www.agonia.ro/index.php/author/0013660/ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   La multi ani, Adina. Sa ai parte de tot ce-i bun in anul ce vine. st   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-23 15:52:32               Despre Adrian nu voi vorbi mult. Pregatesc eu altceva... Asa ca, DD nu fi trist! nu vei fi singur :) Cine nu-l cunoaste pe Adrian nu poate spune decat scrie foarte frumos si atat. Am avut norocul sa-l cunosc personal si am ramas profund impresionat de sensibilitatea lui, de privirea timida ce se protejeaza uneori din calea zgomotoasa a altor priviri, de melancolia si tristetea moderata de amintiri, de veselia ochilor atunci cand recita sau de vocea de tenor al povestirilor lui. Felicitari Adina pentru cronica lansarii de la Brasov, cronica pe care serviciul si timpul liber ce nu l-am avut m-au oprit sa particip si eu la acest frumos eveniment.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-22 09:39:58               Felicitari inca o data lui Adrian, cu toate ca el stie ce stie despre ce stiu eu despre el si ce cred, insa merita amintit aici ca, mai important decat sonetul lui - unul excelent, dupa umila parere a celui ce va vorbeste - este omul Adrian, un om bun, dar bun, dom'ne, se vede pe fata lui de cand il cunosti, un om care traieste prin ceea ce scrie si nu minte cand spune asta, un om pe care eu il respect si il iubesc. Adina, multumim de prilej si de informare, iar despre faptul ca romanul nu mai merge nici macar la lansari, stiu, am patit-o pe pielea mea, daca nu erau prietenii... Ce e mai rau, e ca nici nu se mai citeste, aproape deloc! Drag, Daniel   Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2005-12-22 01:47:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE