FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Veleități, ambiții, impostură, nebunie
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu




Orice om are dorințe, pretenții, ambiții (mai mult sau mai puțin nevinovate). Ele sînt cele care îi dau energia și impulsul de a făptui. Sînt vectorii care îi direcționează acțiunile.

Prin intermediul lor se confruntă cu realitatea și își verifică înzestrarea. Și, cînd apare un conflict și un dezechilibru între dorințele și resursele sale (adesea insuficiente), este obligat să-și reevalueze proiectele. Să renunțe, să se resemneze, să-și schimbe sau să-și ajusteze proiectele, să-și amelioreze condiția și competențele.

Omul este, în sensul bun, dezirabil, de ființă flexibilă și perfectibilă, o făptură care se învoiește cu ceea ce este (el și lumea) pentru ca acțiunea lui să nu fie în van. Greșește și învață din greșeală. Află că socoteala din tîrg e alta decît cea de acasă și înțelege că asta impune exigențe suplimentare pe care vrînd, nevrînd, ușor, ușor le interiorizează.

Veleitarul are probleme de resurse. Capacitatea, dotarea, talentul său nu sînt pe măsura pretențiilor pe care le emite. El revendică drepturi, merite, privilegii fără să-și evalueze corect resursele. Mai precis, fără să vrea să știe cu adevărat cine și ce este, ce dovedește clipă de clipă și ce ar putea să facă în caz că s-ar strădui cît de cît pentru asta. În cele mai multe cazuri este evident vorba doar de afișare: aere de superioritate, ifose.

Veleitarul este caracterizat deci de o opinie exagerată în legătură cu meritele proprii, însoțită de dorința ambițioasă ca această opinie să fie adoptată și de alte persoane. Este un înfumurat, pretențiile lui sînt inconsistente ca fumul – nejustificate și deșarte. Nejustificate pentru că nu au un temei în înzestrarea lui și deșarte pentru că n-au cum să se împlinească. Și asta și pentru că veleitarul nu folosește pentru a se impune motorul, ci doar claxonul.

Veleitarul este doar un ambițios. Ambiția este o dorință mai intensă, mai puternică de a realiza ceva. Ea riscă însă mereu să fie deturnată de la o realizare autentică (fapte, producție, creație, împlinire umană) și deturnată către parvenire, către vînarea onorurilor și gloriei facile.

Veleitarul este suficient și satisfăcut. El nu ține să afle cine este, ci să-și ateste și să-și impună suficiența drept autoritate, merit, valoare. Ambiția lui nu este să fie cu adevărat (străduindu-se pentru asta), ci să se dea și să fie luat drept ceea ce de fapt nu este și nici nu poate fi vreodată.


*

Veleitarismul este rudă bună cu impostura. Impostorul uzeză de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor și caută să-i înșele. Este un șarlatan, un mincinos, un potlogar, un escroc. O persoană care caută să se substituie altcuiva, dîndu-se de-a dreptul altă persoană, substituind identitatea și calitățile acesteia.

Cazurile de impostori care au încercat și uneori au reușit să se substituie persoanelor dispărute sînt nenumărate în istorie. Unii au căutat să profite singuri de o altă identitate, alții n-au fost decît marionete în mîna altor farsori și mai abili, capabili ca în numele lor să producă răzmerițe și uzurpări. Multe cazuri au stîrnit pasiuni și producții literare și au fost ecranizate (cum e vestita Anastasia). Borges are o mică scriere, extrem de instructivă și abil contorsionată, intitulată: "Neadevăratul impostor Tom Castro".


*

În “Jurnalul fericirii”, Nicolae Steinhardt relatează discuția din pușcărie între doi medici (poate psihiatri) care ajung la concluzia că cei mai mulți nebuni nu au resursele de a-și realiza cu adevărat nici măcar nebunia.

Un nebun care spune (sau se crede) Napoleon nu are decît ambiția ca să-i vadă pe cei din preajmă recunoscîndu-i pretenția. E suficient să i se răspundă: - Da, Majestate! și se liniștește întorcîndu-se la condiția sa meschină, singura pentru care are realmente resurse. El știe, simte că nu este, că nu poate fi Napoleon și face doar pe nebunul.

Nebunia adevărată, autentică este să poți să fii Napoleon.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
A.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-13 23:01:17
         
 
  "0"  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-13 22:59:21
         
 
 
Pithya nu folosea ghilimele.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-13 22:57:53
         
 
  Ecce "arbiter elegantiarum".  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-13 22:38:12
         
 
 
Ador glumele, sigur că îmi plac mai mult cele care se împletesc abil cu lucrurile de la care pleacă. Și asta este una bine întrețesută. Asta arată respect pentru textul pe care l-au pătruns și oarecare emapatie acidulată.

Nu spuport porcărioarele și, cum am mai spus, eurolacii care te țin de-un nasture ca aă-ți sufle-n nas damful lor de ulii jerpeliți. Bătăile pe burtă, trasul de șireturi, adresarea cu o familiaritate interlopă. Alea-mi repugnă de cînd am intrat în sfînta lavră.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-13 12:13:16
         
 
  eu as fi scris asa: "Or, conform unei ipoteze..." No offense! K.  
Postat de catre sters sters la data de 2008-04-13 09:18:53
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Atît de mult v-am admirat și v-am invidiat pentru eseurile serioase și precise, încît de la o vreme am început să cred că sînt chiar domnia voastră. Mă întîlneam cu diverși prieteni și cunoscuți pe care îi întrebam: „Voi știți cine sînt eu!” – „Păi nu ești George Savu?” – Nu, sînt Corneliu Traian Atanasiu!” La început m-au privit circumspect apoi, sesizînd agresivitatea afirmației, nu m-au mai contrazis.Așa am fost eu foarte fericit; astăzi m-am „dezumflat”, am înțeles în sfîrșit că nu este suficient să afirm că sînt CTA, ci chiar trebuie să fiu.
Și tot în același ton, îmi voi permite a vă reproșa că luați totul prea în serios. Inclusiv viața. Ori conform unei ipoteze recente, s-ar părea că nu ieșim vii din ea.
Sper să acceptați și să "gustați" glumița mea. Cu stimă.
 
Postat de catre george savu la data de 2008-04-13 07:09:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE