FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Socializare și exhibiționism
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu


Încerc să cred că mai există ceea ce se numește viață intimă, privată în opoziție cu cea publică. Pornesc de la ideea că un site, mai cu seamă literar, este un loc, chiar dacă numai virtual, public. Și asta pentru că este în văzul oricui: e afișat și poate fi accesat.

Bănuiesc că există pe undeva consemnat, prin constituție sau prin anumite legi, faptul că oamenii au dreptul la o viață privată și că aceasta le este protejată. Există de asemenea o pornire firească a fiecărui individ uman să-și țină ascunsă viața sa intimă, să o păstreze ca pe o taină care nu trebuie să fie la îndemîna oricui. E o chestiune de bun gust, dar și un fel regulă etică nescrisă.

Pe de altă parte, oamenii civilizați sînt mai reținuți și mai discreți cînd se află în locuri publice. De obicei tac sau socializează discutînd despre vreme sau alte subiecte codificate care nu-i angajează, nu-și expun nici părerile despte subiectele fierbinți, nici nu-și etalează în pripă viața personală. Cînd cineva, de-abia urcat în troleibuz îți spune revoltat că a lucrat 30 de ani la cazane și se vaită de una și alta, înjurînd politicienii, cam știi cu cine ai de-a face. De fapt, nici nu spune cuiva anume, ci se bate cu cărămida în piept victimizîndu-se.

Impresia mea, contrară așteptărilor inițiale, este că în acest vehicul, în care călătorim împreună și care nu se știe dacă are vreun traseu, se socializează pînă la exhibiționism. Nevinovatelor commuri de salutări, urări, asigurări de amiciție și bunăvoință, li se adaugă, fel și fel de indiscreții cu privire la viața personală, comise și în texte și în comentarii.

Se știe că literatura biografică nu este nici cea mai cotată, nici cea mai izbutită pe piața literară. Biografia trebuie topită înainte de a o folosi ca materia primă. Jurnalul, memoriile, reportajele abia de se îndepărtează de rapoarte și procese-verbale. Există în ele, măcar ca pornire, doar o dorință rudimentară, nu literară, ci psihologică, de a lăsa urme. Și asta din credința, destul de îndoielnică, a valorii incontestabile a vieții tale.

Afirmarea prin texte care să aibă proprietatea literară este însă mai greoaie, cere timp și efort. Și pare de înțeles că aceia care sînt prea pripiți și dau pe dinafară de eul lor incontinent să se producă altfel. Direct, fără vreun filtru literar.

Pînă să aibă cărți, texte, convingerea că știu cît de cît să scrie și că se pot apleca cu răbdare și migală pe ceea ce încearcă, nu-i rabdă inima să nu se umfle-n pene cu ceea ce deja trăiesc. De aceea, își etalează viața intimă pe taraba site-ului, ce e-n mînă nu-i minciună.

Graba asta este însă simptomatică și arată un gust suspect și de-a dreptul morbid pentru dorința de a fi privit și admirat. Dar și credința, neverificată, că ceea ce etalezi cu ostentație și merită să fie prețuit. Unii își expun astfel, diplomele, titlurile, medaliile, alții faptul că sînt buni familiști, au copii, nepoți etc. Pentru ei astea sînt un motiv de fală, iar etalarea lor pare să fie doar un fel de a se arăta nu doar titrați, ci și umani. Totuși, avînd în vedere că aici textele ar trebui să fie cele expuse în fața celorlalți și apreciate, toate aceste amănunte pot avea un efect contrar celor dorite și pot fi folosite ca recuzită pentru a fi luat în tărbacă și beștelit.

Mi s-a întîmplat să scap un amănunt despre o preocupare intimă, am oferit ca premiu rolele mele vechi celui ce dădea cel mai bun răspuns unui comm infect. Evident că m-am ales cu etichetă rușinoasă. Chiar dacă eu sînt mereu dispus (așijderea celor ce folosesc pentru asta berea) să învit pe oricine la o partidă sau lecție de role (meditații nu dau).

Dar exhibarea poate merge de-a dreptul pînă la exhibiționism. Dacă n-ai ce arăta, atunci îți etalezi cu ostentație viciile. Dacă nu te poți impune altfel, atunci faci gesturi indecente, te lauzi cu prestația ta intimă (fără măcar să-ți consulți partenera). Și toate astea le condimentezi din belșug cu un vocabular pe măsură.

Mă mir oarecum că hermeneuții site-ului n-au sesizat pînă acum acest fenomen extraliterar, parazitar, care ar merita un editorial.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Hermeneutul sef ar intelege el cate ceva, dar e ocupat sa admire neconditionat, iar extazul nu este deloc propice observatiei, deductiei si altor metode de cunoastere. Extazul in fata giumbuslukarilor pare sa fi denaturat in mod tragic perceptia Marelui Hermeneut. Asadar, tot la mana editorilor ramaseram, iar ei sunt "dupa chipul si asemanarea...", asa incat ne intoarcem in punctul initial. Ce ar fi de facut? O infuzie de bun simt si de moralitate, dar acestea au ramas in cantitate infima, taman pe varful Everest, deci... n-avem nici o sansa. Cu dezamagire, K
 
Postat de catre sters sters la data de 2008-04-14 15:17:25
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE