PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Socializare şi exhibiţionism Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Încerc să cred că mai există ceea ce se numeşte viaţă intimă, privată în opoziţie cu cea publică. Pornesc de la ideea că un site, mai cu seamă literar, este un loc, chiar dacă numai virtual, public. Şi asta pentru că este în văzul oricui: e afişat şi poate fi accesat. Bănuiesc că există pe undeva consemnat, prin constituţie sau prin anumite legi, faptul că oamenii au dreptul la o viaţă privată şi că aceasta le este protejată. Există de asemenea o pornire firească a fiecărui individ uman să-şi ţină ascunsă viaţa sa intimă, să o păstreze ca pe o taină care nu trebuie să fie la îndemîna oricui. E o chestiune de bun gust, dar şi un fel regulă etică nescrisă. Pe de altă parte, oamenii civilizaţi sînt mai reţinuţi şi mai discreţi cînd se află în locuri publice. De obicei tac sau socializează discutînd despre vreme sau alte subiecte codificate care nu-i angajează, nu-şi expun nici părerile despte subiectele fierbinţi, nici nu-şi etalează în pripă viaţa personală. Cînd cineva, de-abia urcat în troleibuz îţi spune revoltat că a lucrat 30 de ani la cazane şi se vaită de una şi alta, înjurînd politicienii, cam ştii cu cine ai de-a face. De fapt, nici nu spune cuiva anume, ci se bate cu cărămida în piept victimizîndu-se. Impresia mea, contrară aşteptărilor iniţiale, este că în acest vehicul, în care călătorim împreună şi care nu se ştie dacă are vreun traseu, se socializează pînă la exhibiţionism. Nevinovatelor commuri de salutări, urări, asigurări de amiciţie şi bunăvoinţă, li se adaugă, fel şi fel de indiscreţii cu privire la viaţa personală, comise şi în texte şi în comentarii. Se ştie că literatura biografică nu este nici cea mai cotată, nici cea mai izbutită pe piaţa literară. Biografia trebuie topită înainte de a o folosi ca materia primă. Jurnalul, memoriile, reportajele abia de se îndepărtează de rapoarte şi procese-verbale. Există în ele, măcar ca pornire, doar o dorinţă rudimentară, nu literară, ci psihologică, de a lăsa urme. Şi asta din credinţa, destul de îndoielnică, a valorii incontestabile a vieţii tale. Afirmarea prin texte care să aibă proprietatea literară este însă mai greoaie, cere timp şi efort. Şi pare de înţeles că aceia care sînt prea pripiţi şi dau pe dinafară de eul lor incontinent să se producă altfel. Direct, fără vreun filtru literar. Pînă să aibă cărţi, texte, convingerea că ştiu cît de cît să scrie şi că se pot apleca cu răbdare şi migală pe ceea ce încearcă, nu-i rabdă inima să nu se umfle-n pene cu ceea ce deja trăiesc. De aceea, îşi etalează viaţa intimă pe taraba site-ului, ce e-n mînă nu-i minciună. Graba asta este însă simptomatică şi arată un gust suspect şi de-a dreptul morbid pentru dorinţa de a fi privit şi admirat. Dar şi credinţa, neverificată, că ceea ce etalezi cu ostentaţie şi merită să fie preţuit. Unii îşi expun astfel, diplomele, titlurile, medaliile, alţii faptul că sînt buni familişti, au copii, nepoţi etc. Pentru ei astea sînt un motiv de fală, iar etalarea lor pare să fie doar un fel de a se arăta nu doar titraţi, ci şi umani. Totuşi, avînd în vedere că aici textele ar trebui să fie cele expuse în faţa celorlalţi şi apreciate, toate aceste amănunte pot avea un efect contrar celor dorite şi pot fi folosite ca recuzită pentru a fi luat în tărbacă şi beştelit. Mi s-a întîmplat să scap un amănunt despre o preocupare intimă, am oferit ca premiu rolele mele vechi celui ce dădea cel mai bun răspuns unui comm infect. Evident că m-am ales cu etichetă ruşinoasă. Chiar dacă eu sînt mereu dispus (aşijderea celor ce folosesc pentru asta berea) să învit pe oricine la o partidă sau lecţie de role (meditaţii nu dau). Dar exhibarea poate merge de-a dreptul pînă la exhibiţionism. Dacă n-ai ce arăta, atunci îţi etalezi cu ostentaţie viciile. Dacă nu te poţi impune altfel, atunci faci gesturi indecente, te lauzi cu prestaţia ta intimă (fără măcar să-ţi consulţi partenera). Şi toate astea le condimentezi din belşug cu un vocabular pe măsură. Mă mir oarecum că hermeneuţii site-ului n-au sesizat pînă acum acest fenomen extraliterar, parazitar, care ar merita un editorial. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Hermeneutul sef ar intelege el cate ceva, dar e ocupat sa admire neconditionat, iar extazul nu este deloc propice observatiei, deductiei si altor metode de cunoastere. Extazul in fata giumbuslukarilor pare sa fi denaturat in mod tragic perceptia Marelui Hermeneut. Asadar, tot la mana editorilor ramaseram, iar ei sunt "dupa chipul si asemanarea...", asa incat ne intoarcem in punctul initial. Ce ar fi de facut? O infuzie de bun simt si de moralitate, dar acestea au ramas in cantitate infima, taman pe varful Everest, deci... n-avem nici o sansa. Cu dezamagire, K   Postat de catre sters sters la data de 2008-04-14 15:17:25 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE