| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | ... |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Cristian Fara                 |  |   
            |  | Vom merge într-o zi sã punem capcane
 pe malurile abrupte
 ale visului nostru
 despre iubire
 
 cuvintele ne vor dojeni
 risipite printre scoici
 ºi algele ne vor împiedica
 gândurile
 sã alerge desculþe
 
 doar digul ca o mânã împietritã
 dupã ce s-a întins sã fure
 razele de argint ale Lunii
 ne va aminti
 de întrebãrile noastre -
 
 nu le vom mai ºlefui cuminþi,
 ºcolãreºte
 ca pe niºte versuri de vacanþã
 vom lãsa valurile sã moarã
 în ochii umezi ai brizei
 
 noaptea va veni singurã
 pe urmele noastre
 ca o îmbrãþiºare fireascã
 între cele douã lumi
 din care am fugit
 
 dar ºi clipa aceea
 se va rostogoli repede
 trecând pe lângã noi
 dincolo de malurile abrupte
 ale visului nostru
 despre iubire
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | ps: "stangaci, ridicoli, patetici..." nu se refereau, doamne fereste, la tine. Vorbeam absolut in principiu. Daca se refereau la cineva concret, atunci aceea nu as fi decat eu. cu stima, din nou.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              teea mirescu               la data de  
              2005-06-03 13:34:25 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Cristian, eu ma intreb de 5 ori pe zi daca sa mai scriu sau nu, de fiecare data imi raspund ca nu, fiindca nu gasesc nici un motiv temeinic sa continui sa o fac, iar apoi ma asez la computer (ca masa si pana sunt perimate (!):) ) si scriu mai departe. Ma mir ca un scriitor de anvergura ta trece prin asa indoieli! Dar ma si bucur in acelasi timp...Asa trebuie sa si fie, cred eu (!):)
 (Si ma mai bucur si ca nu sunt deci singura care trece prin asta! :)) Eu mai aplic si metoda margaretei cu smulsul de petale "mai scriu, nu mai scriu, mai scriu, nu mai scriu...". Ti-o  recomand :))
 Scrie, suntem multi cei care te citim cu placere si gasim mereu ceva in randurile tale.
 Cu stima
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              teea mirescu               la data de  
              2005-06-03 04:57:59 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | pe alocuri postmodern, stereotip si uzual ( negarea metaforei, obsesia perimarii, marcarea realitatii), pe alocuri sentimental ( bun(!), slabiciune, parem celorlalti, eu cred, nobil ), cu toate la un loc comentariul tau ma bucura... acum, cand ma intreb de ce continui sa scriu dupa atatea cuvinte care mi s-au spus impotriva in ultima vreme si nu pot adauga la lista cu stangaci, patetic, ridicol dacat "catar", uneori ironic siii... fara nici un dumnezeu. 
 sau poate am iar o zi proasta... mai vorbim si inca o data multumesc.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristian Fara               la data de  
              2005-06-02 22:53:56 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | pe alocuri e de un clasicism foarte desuet (razele de argint  ale lunii,ochii umezi, noaptea care imbratiseaza, cuvintele care dojenesc etc) pe alocuri e spontana, fireasca, interesanta (sa punem capcane, digul ca o mana impietrita,scolareste, versuri de vacanta)insa cand le aduni pe toate la un loc, tu reusesti sa il faci sa devina un poem bun, fermecator, as zice desuet de fermecator. intre realitatile iubirii si ceea ce imaginam este un mal abrubt, pe care uneori incercam sa il trecem, dar valtoarea este intotdeauna mai puternica decat noi, stim, si nu putem decat sa ramanem undeva la granita dintre ambele lumi, uneori cazand in ape, alteori catarandu-ne inapoi pe uscat.
 de cate ori patrundem insa in "visul despre iubire" parem celorlalti dar si noua insine stangaci, ridicoli, patetici uneori, insa eu cred ca nu este nimic mai nobil decat sa ai acest curaj...
 ori poate ca am eu o slabiciune pentru oamenii patetici, stangaci, ridicoli ca si pentru cauzele pierdute sau imposibile?!...:)
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              teea mirescu               la data de  
              2005-06-02 16:42:45 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | multumesc pentru comentariu, ma bucur mereu cand gasesc un semn langa textele mele. Cu atat mai mult cand textul e o foaie draga dintr-un jurnal care nu s-a scris inca... cu toate ca timpul s-a rostogolit "dincolo de malurile abrupte ale visului..." |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristian Fara               la data de  
              2005-06-02 13:20:01 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | rumos, nu m-am putut abtine sa nu spun ca imi place cum scrii. Succes!
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Marinela Preoteasa               la data de  
              2005-06-01 00:59:21 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |