FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Silviu Encica
-Buluc…
-Asaza trei scaune de-a valma peste noi.
-I-au gasit…
-La pranz, dimineata si seara.
-Le-au dezvelit asteptari peste toate etajele…
-Era uratel. Si cam insurat.
-Maxilare dislocate…
-Mai vrei cu mine? intreaba pupilele migdalate.
-Ce stii? Nici rude nu erau. Stau – ghemuiti – muscate pe piepturi, pe langa clavicule invarfuite… ca mirarile tale.
-Am o mie de probleme, stii?
-I-au ingropat… De sus, pasamite… Din scari. O porunca aspra, scurta. Index inmanusat, in exercitiu. Sudalmi. Trei copite si-un picior rasfrang cadenta legii, acompaniata de propriul ritm al fricii. Pintenul de pe urma si tarana cernandu-se… O zi ca alta.
-Ma gandesc tot mai adesea la tine, intre mese. La tine, la mine, niciodata nu-mi planuiesc, niciodata nu-mi promit. Nu-ti sper, nu-mi judec. Te vreau crud. Te-ncondeiez, si…
-…stateau… acolo. Pamantul lor, acum, sufera… de anoxie. Depigmentat, maruntindu-se incatusat, petrece in consternare tacerea.
-Cu frica nu se face casa. Venisera impreuna?
-Bine ca i-au gasit.
…
Ma deschei de ochiurile desirate. M-am rarefiat. Ma descosi suav pana la jumatatea drumurilor dintre vii. Ti-as arata ca sint agatat de tine, ingrat. Vorbim pe continente diferite si nici un efort nu poate indrepta.
…
-Eu nu cred ca evolueaza, nu neaparat.
-Imi parea ca te cunosc dintotdeauna.
-Si – asa – n-ai sa ma mai cauti.
-Si – nu.
-…venisera separat, oare?
-Da. Pe-un singur bilet.
-Da-ti poala peste cap. Priveste cu mine…
-Pe doua voci.
-Am sa te leg la-ntrerupator…
-Ai sa ma dezlegi.
-…da – asculta aici. Vrajitoarea i-a strigat leului: “Curaj!”
…
-Tu stii ca esti viu?
-De ce, ai aflat vreo noutate…
Nu-mi spune ca duhnesc. Ce-i pasa? Isi da silinta, meritoriu. Afectiune dezinteresata care ma-ndatoreaza.
-Mai intai ma iert si-apoi continui. Retine asta.
Ocolesc pupila migdalata, fraged, ranced, la rascrucea dintre vii.
Ma prabusesc decimat de tacerea consternata. Oricat ne-am descoase, lumea e mai mare decat El si Ea. Nu pot face nimic pentru tine. Imi scutur flanela din cenusi, vorbind fara noima incendii-vii pe du-te-vino, pana la jumatate, tot mai aproape de nonculori. Ma dezleg pe locul unde-au taiat nucul empatic.
-Imprastie-te…
Termen de expirare.
-Esti prea inteleapta. Prin mine ai sa gasesti doar un buchet de schelete roase de tortura. Neincapatoare groapa lor, cizelata cu raspundere… Le-au luat inelele… Lianele mor la cate-un an… De multe ori – sa stii – asa fac.
Ce-mi pasa?
Ti-as tine calea, pe la jumatate… dar am alt drum. Lumea e mai mare decat – tu, si eu – nu te-am tinut in brate, niciodata. Am plasmuit din tine o exagerare, ca de fiecare data.
Fa-ti numarul exuvial…
Trebuie.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE