|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Era sa incep cu alt "nu", din obisnuinta. De data asta, insa, reusesc sa iti zambesc doar, si sa ma simt bine langa tine, ca marea framantata de vanturi si vreme, pe care soarele o schimba la culoare si curentii o descriu, insa nu poate fi confundata cu un anotimp. Ramane undeva pe-afara timpului, o apa sarata care nu asculta de nimic si pare fara rost, in furiile ei dese. Pe marginea albastrului tau perlat, te arat cu degetul, zi de august, si-ti spun ca iarna nu e sfarsitul anotimpurilor, ca sunt mereu alte schimbari, alti ani, iar tu nu te vei ofili. Noiembrie nu e pentru tine.
Am avut o revelatie. Cand voi avea timp, o voi descrie. Acum, tot ce trebuie este sa stiu ca nu te-nnorezi. Esti o zi desavarsita... In vaporii ce incetoseaza vederea peste smoala rasfiarta zace energia orei 5 dintr-un pepene injunghiat. Peste noi cade masura trudei unei ciocanitori, rasfirata in ecouri prin salcami. Cainele-mi latra cu gandul la ploaie si la cina. Eu vars cerneala peste ciorna ce tocmai se umplea cu folos, dupa cateva bune incercari proaste. Ma resemnez, chemandu-te pe numele nostalgiei unei parti de lume nevazute, plina de comori. Umarul inramat de surasul naiv pe care-l sigilezi acum in plic, pletele tale, balsam vederii ciuruite de topire, tu - ma chemi sa ma sprijin de tampla ta si sa ma uit.
Batand vine ciocanitoarea prin salcami...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|