FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Asta pentru că și eu cred în el cu toate că a trecut de două ori neobservat. Dar și pentru a recupera o dedicație făcută-n răspăr cînd n-ar fi trebuit. Toate puștile ruginesc. Nostalgiile sînt însă inoxidabile.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 18:34:09
         
 
  Offf, Corneliu, Corneliu ... ce-mi faci tu mie cu textulețul ăsta, măi omule...:)

Știu că l-am citit prima dată în preajma datei de 15 iulie 2005. Adică atunci cînd sora mea aducea pe lume o viață. Poate de aceea m-a atins așa tare. Poate că în momentul în care scriam atunci, chiar în acele minute de chin ale sorei mele, o poezie, poate că simțeam durerea aducerii pe lume a unui copil. Doar... imaginam.

Nu am crezut că o să păstrezi și commurile. Mă bucură asta. Și mă bucură că nu ai uitat...:)

"Cu capul pe aceeași pușcă ruginită, în somn ne-alină totuși nostalgii."


Mulțumesc.
 
Postat de catre Name Old la data de 2006-03-17 15:18:03
         
 
 
Magda, nu fii modestă, la întîlnirea cu un text pe care-l pătrunde și îl admiră oricine devine mîntuitorul lui. Este miracolul singurătăților care celebrează impenitent însoțirea. Pentru că nu s-au resemnat și o caută dincolo de simptomatica superficială. În profunzime.

"Ce e adînc nu strălucește" e a lui Blaga, eu l-am ales doar ca titlu al unui text.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:48:19
         
 
  "Cel care e singur în el însuși este însoțit."
Nichita Stănescu

Uneori îmbrac cu plăcere haina singurătății ca pe un modus vivendi pentru că așa cum spune Giovanni Papini: „Numai în singurătate trăim cu egalii noștri: cu acei care au găsit, singuri, nobilele gânduri care ne mângâie azi pentru oricare alt bun lăsat.”
Mi-am făcut mea culpa pentru că nu am citit textul la vremea lui, dar mi-am amintit că luna iulie a fost luna în care am fost plecată în concediu!
Cum spuneai tu într-un eseu „ Ce e adânc nu strălucește” , așa și singurătatea stă umilă la poarta existenței, dar cine are curajul să o poftească în casa sufletului său va descoperi că este poate singura cale prin care se poate remodela în ceea ce i-a fost sortit să fie!
Felicitări pentru text și Eliei pentru că l-a „înviat”!
 
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-03-17 14:41:12
         
 
 
Convingerea mea este că atunci cînd am fost expulzați din grădinița vieții, trebuie să abandonăm împărțirea în gigea și caca. Adică să începem să asumăm lucrurile, să facem experiența lor autentică și nu doar pe aceea a etichetelor aplicate pe ele. Și atunci noi le vom răs-făța, întorcîndu-le pe toatea fețele, ca să ne răsfețe și ele. Ca să întoarcă spre noi și fața ascunsă (de etichetă).

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:31:07
         
 
  Nu suntem singuri, cu adevarat, niciodata!
Singuratatea, da, ne purifica Corneliu, dar sa nu uitam ca totusi este o stare asumata. Atingand-o, ne atingem doar pe noi insine. Este insa o experienta ce merita traita.

Felicitari pentru frumusetea si profunzimea textului!
 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2006-03-17 14:24:43
         
 
 
Elia, singurătatea are rostul ei, ne purifică pentru alte înîlniri, ne lămurește pentru alte rosturi.

Lory, nici eu nu aveam ocazia să pot aduce sub ochii celor care pot să se bucure rînduri scrise în singurătate și rămase la fel. Așa aflu că singurătățile se pot atinge. Scăpărător.


 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 14:08:51
         
 
  ,,Indiferent cu cine luptam ( cea mai grea lupta e cu tine insuti, si acum cred asta - si tind sa cred mai tare pe zi ce trece) in transee, in linia intii, important e sa nu uitam motivatia pentru care o facem. Poate Dumnezeul-echilibru pe care il nastem in fiecare clipa...?!``

Dacă n-aș fi intrat pe siturile acestea de pe internet, nu aveam ocazia (poate) să citesc asemenea lucruri, ca cel enunțat mai sus și care face parte din acumularea aceea de puțin câte puțin a omului care se formează.
Felicitări încă odată, pentru încă un text! Atât Eliei cât și dvs.
Lory

 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-03-17 12:48:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Tot textul merita atentie, dar aceste cuvinte m-au lasat fara comentariu.:)

"Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătății cînd fără moașă îl naști pe Dumnezeu."
 
Postat de catre elia david la data de 2006-03-17 10:49:46
         
 
  D-le Atanasiu,
Nu am facut de cat sa remarc un text superb. Nu este vorba de niciun armistitiu intrucat eu nu am fost intr-un razboi cu dvs.Site-ul acesta il consider unul literar si in nici un caz ca pe altceva si in consecinta cred ca textele noastre trebuie sa-si merite locul pe site si nu noi ca persoane. Iar locul textelor pe site este dat de valoarea, logica si expresivitatea lor.
Repet astazi am citit un text superb si am reactionat ca atare.
la buna vedere...
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-03-17 09:55:11
         
 
 
Esintescule, ți-aș mulțumi dacă n-aș fi încă suspicios. Dar dacă ești de acord cu armitițiul, cuvintele tale par adevărate. Te rog să mă crezi e loc destul pe site pentru amîndoi.

Cît sîntem încă pe pace, eu îți zic bine-ai venit. Nu mă îndoiesc de calitățile tale, știu însă că sîntem cu toții în stare să regresăm către comportamentele noastre rudimentare în situați pe care nu le mai stăpînim. Îți promit că voi fi mai exigent și mă voi conține.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-17 09:46:23
         
 
  este un text superb, si remarc o licenta poetica sugestiva ,,Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătății cînd fără moașă îl naști pe Dumnezeu.
votez acest text deplin constient de valoarea textului.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-03-17 09:38:55
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE