PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ştanţă nu... Corneliu Traian Atanasiu Răspunsul tău îmi aduce în minte o replică din filmul Dacii (sau Columna?): Apeducte nu!...Vin!... Ce lene poate fi mai dulce decît cea însoţită de un pahar cu licoare rubinie...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-03-16 10:44:17               “Dar tot în lene mi-e speranţa” Corneliu Traian Atanasiu De of şi de amar... „Lenea-i cocoană!”, am şi exclamat, Din pom, când coboram cu pasul lent, Iar ea, drept mulţumire, a intrat, Să-şi ducă veacul, chiar în parlament.   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2006-03-16 10:37:41               O noapte şi o dimineaţă, Cu Luchi şi Adim de faţă, Din versuri a ieşit alene Mireasmă crudă de catrene.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 10:33:07               Ştanţă nu, pentru că aşa vorbesc şi eu şi aşa zice şi DEX: ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafaţa unei piese. [Var.: stánţă s.f.] – Din germ. Stanze. Pentru rest, mulţumesc. Ai dreptate.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 10:23:50               Nea Cornele, Ca să fii pe gustul meu aş repara versurile 2 şi 4 cam aşa: Muncii o noapte ca să-mi iasă ştanţa, Dar tot în lene mi-a rămas speranţa. La mai mare!   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2006-03-16 10:18:12               Aşa voi face. Nu am fost atent. Sînt novice în versificaţie.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 09:41:57               Pentru necesităţile ritmului, aş spune " Muncii o noapte să îmi iasă stanţa". La ultimul vers, care este conclusiv, merge reducerea de silabe, dar în interior e de preferat să menţii sistemul de accente pe carte ţi l-ai impus.   Postat de catre Adrian Munteanu la data de 2006-03-16 09:27:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE