FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ștanță nu...
Corneliu Traian Atanasiu

Răspunsul tău îmi aduce în minte o replică din filmul Dacii (sau Columna?):

Apeducte nu!...Vin!...

Ce lene poate fi mai dulce decît cea însoțită de un pahar cu licoare rubinie...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-03-16 10:44:17
         
 
  “Dar tot în lene mi-e speranța”
Corneliu Traian Atanasiu

De of și de amar...

„Lenea-i cocoană!”, am și exclamat,
Din pom, când coboram cu pasul lent,
Iar ea, drept mulțumire, a intrat,
Să-și ducă veacul, chiar în parlament.


 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2006-03-16 10:37:41
         
 
 
O noapte și o dimineață,
Cu Luchi și Adim de față,
Din versuri a ieșit alene
Mireasmă crudă de catrene.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 10:33:07
         
 
 
Ștanță nu, pentru că așa vorbesc și eu și așa zice și DEX:

ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s.f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s.f.] – Din germ. Stanze.

Pentru rest, mulțumesc. Ai dreptate.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 10:23:50
         
 
  Nea Cornele,
Ca să fii pe gustul meu aș repara versurile 2 și 4 cam așa: Muncii o noapte ca să-mi iasă ștanța, Dar tot în lene mi-a rămas speranța. La mai mare!
 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2006-03-16 10:18:12
         
 
 
Așa voi face. Nu am fost atent. Sînt novice în versificație.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-16 09:41:57
         
 
  Pentru necesitățile ritmului, aș spune " Muncii o noapte să îmi iasă stanța". La ultimul vers, care este conclusiv, merge reducerea de silabe, dar în interior e de preferat să menții sistemul de accente pe carte ți l-ai impus.  
Postat de catre Adrian Munteanu la data de 2006-03-16 09:27:19
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE