FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet (CCCXLIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Nu las nimic în urmă, nimic nu mă așteaptă;
Duc tot ce am cu mine, pe umeri și în piept;
Nu mă ascund de umbre, ci merg pe calea dreaptă,
Chiar dacă spre trădare și moarte mă îndrept.
Nu-s sclav al fericirii; prin viață călăuză
Îmi este suferința și-s propriul meu dușman;
Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză,
Căci lumea e terenul de joacă-al lui Satan.
Am învățat lumina să n-o adun din soare,
Din semeni sau din vise, ci fără milă, surd
La blestematul cântec al cărnii muritoare,
Să trec arzând prin haos, prin tragic și absurd.
Degeaba spre morală mă-mbie lumea! Nu!...
Nu-s laș și în revoltă morala mea ești tu!

07.02.2022



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ”D-zeu”  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2022-02-14 06:00:46
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE