|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet (CCCXLI) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Sonet (CCCXLI)
Sunt unii ce cu pieptul întâmpină furtuna
Și alții ce se pleacă, de parcă îi cerșesc,
Pân` la pământ cu fruntea, dar eu nu fac nici una
Nici alta, ci pe caii ei negrii călăresc.
Nici forța nemișcată, nici viclenia lașă
Nu luminează calea spre Raiul ceresc;
Izbânda e a celor cu inima trufașă
Ce-nconjurați de demoni prin Iaduri, îndrăznesc.
Doar astfel Timpul nu e călăul ce ucide
Orice ființă trează, în fiecare zi
Și astfel doar Iubirea-n grădinile-i splendide
Ca pe-un erou din umbre întors te va primi.
...Căci sufletul e darul pe care Dumnezeu
Îl dă acelor care și-l caută în hău! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În opinia mea, în versurile 4 și 6 se simt niște sincope. Cred că ar mai trebui lucrate. Altfel sonetul este în regulă. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2021-11-02 20:22:39 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|