FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Rugăm nu trageți!
Text postat de Florentin Sorescu
"Sunt fiu de țăran. M-am născut la 21 septembrie 1895 în gubernia Reazanskaia, județul Reazansk, plasa Kuzminskaia.
La vârsta de doi ani, din cauză că tatăl meu era lipsit de mijloace și familia noastră numeroasă, am fost dat spre creștere bunicului meu dinspre mamă. Om destul de înstărit, bunicul avea trei feciori holtei alături de care mi-am petrecut copilăria. Unchii mei erau niște flăcăi zvăpăiați și în stare de orice. Aveam trei ani și jumătate când m-au suit pe un cal neînșeuat, după care i-au dat drumul în galop. Îmi aduc aminte că mă pierdusem cu totul și că mă țineam foarte tare de coamă.
Apoi m-au învățat să înot. Unul dintre unchii mei (Sașa) m-a luat cu el într-o luntre, s-a desprins de țărm și mi-a făcut vânt în apă ca un cățel. Dădeam din mâini înspăimântat și bicisnic, în timp ce el îmi striga : „Hei, mortăciune! Acum să te văd ce mai faci!” „Mortăciune” la el însemna un cuvânt de alintare. Mai târziu, pe la opta ani, altui unchi al meu îi țineam loc de câine de vânătoare : traversam bălțile înot după rațele împușcate. Foarte bine învățasem să mă urc în copaci. Nici unul din copii nu se putea lua la întrecere cu mine. Am scăpat destui gospodari de ciorile care nu-i lăsau să-și doarmă somnul de amiază după ce se întorceau de la plug: le distrugeam cuiburile din mesteceni pentru o grivnă bucata. O dată am căzut, dar am avut mare noroc: m-am ales cu niște zgârieturi pe față și pe burtă și o oală de lapte spartă, pe care o duceam bunicului la coasă.
Veșnic plin de vânătăi, eram mare bătăuș și capul răutăților printre copii. Certat pentru poznele mele eram numai de bunica ; bunicul mă încuraja el însuși la bătaie uneori și îi spunea adesea bunicii : “Nu te atinge de el, proastă ! Așa se face voinic”.
Bunica mă iubea din tot sufletul și afecțiunea ei față de mine nu cunoștea margini. Sâmbăta mă spăla, îmi tăia unghiile și mă dădea cu petrol pe cap, pentru că nu era pieptene să-mi biruie părul cârlionțat. E drept că nici petrolul nu ajuta mare lucru. Zbieram ca din gură de șarpe de fiecare dată și până astăzi ziua de sâmbătă îmi provoacă un soi de silă.
Dumineca mă trimiteau la liturghie și, ca să se încredințeze că merg, îmi dădeau patru copeici: două pentru prescură și două preotului pentru incizarea ei. Prescura o cumpăram, dar în locul preotului îi făceam eu trei semne cu briceagul, iar cele două copeici rămase le puneam la bătaie în cimitir, unde jucam arșice cu băieții.
Așa mi-am petrecut copilăria. Crescând mare, ai mei țineau mult să mă facă învățător; de aceea m-au dat la o școală confesională cu internat, după absolvirea căreia, la vârsta de șaisprezece ani, urma să intru la institutul pedagogic din Moscova. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. De metodică și didactică nici nu voiam să aud, așa de mult mi se urâse de ele.
Versuri am început să compun timpuriu, de pe la nouă ani, dar exercițiul conștient al scrisului îl leg de vârsta de 16-17 ani. Câteva poezii din această perioadă cu intrat în Radunița.
La vârsta de optsprezece ani, mirat de faptul că nu mi se publicau versurile trimise la reviste, am picat pe nepusă masă la Petersburg. Am fost primit acolo cu mare amabilitate. L-am vizitat întâi pe Blok, apoi pe Gorodețki. Mă uitam la Blok și eram lac de transpirație : vedeam pentru prima oară un poet în viață. Gorodețki mi-a făcut cunoștință cu Kliuev, de existența căruia n-aveam habar până atunci. De Kliuev m-a legat, în ciuda unor radicale disensiuni, o mare prietenie care continuă să persiste și acum, cu toate că nu ne-am văzut de șase ani.
El stă acum la Vîtegra și-mi scrie că trăiește cu pâine amestecată cu pleavă și bea zeamă goală rugându-se lui Dumnezeu să-i dea o moarte de care să nu-i fie rușine.
În anii războiului și ai revoluției soarta m-a azvârlit dintr-o parte în alta. Am străbătut Rusia în cruciș și-n curmeziș, de la Oceanul Înghețat de Nord la Marea Neagră și la Caspica, din vest până spre China, Persia și India.
Etapa cea mai prielnică a vieții mele consider că a fost anul 1919. Temperatura locuințelor noastre nu depășea în iarna acelui an cinci grade sub zero. Nu era nici urmă de lemne de foc.
Din P.C.R. n-am făcut parte nici odată fiindcă mă consider a fi situat mult mai la stânga.
Autorul preferat : Gogol.
Am publicat următoarele volume de versuri : Radunița, Albastru, Schimbarea la față, Ceaslovul satelor, Armonică în trei rânduri de bumbi, Spovedania unui huligan și Pugaciov.
În prezent scriu o lucrare de mari proporții întitulată Țară de canalii.
În Rusia, când lipsea hârtia, îmi publicam versurile împreună cu Kusikov și Mariengof pe zidurile mănăstirii Strastnaia sau le recitam pur și simplu pe bulevarde. Cei mai fervenți admiratori ai noștri erau prostituatele și borfașii. Cu ei păstrăm în continuare relații amicale. Comuniștii nu ne iubesc dintr-o neînțelegere.
În încheiere, o adâncă plecăciune tuturor cititorilor mei și un apel: puțină atenție la inscripția „Rugăm nu trageți!”

Traducere din rusește de Ioanichie Olteanu; autobiografia precede „Ceaslovul Satelor, poezii 1911-1920”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca-1981"
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Brava, mitocane!
Arăți bine-n poză!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-29 20:28:11
         
 
  Și da, are dreptate dl Kosta: simplu fapt că te-am băgat în seamă, înseamnă că te-am lăudat.  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-29 19:46:43
         
 
  Avocățele, dacă pledezi așa și pentru clienții tăi, cum o faci pentru tine, e vai de mama lor, ți-am mai zis. Ce câștigi e doar ceea ce e pe felie cu sistemul. Nici nu mă mai obosesc să dau exemple din vituperările tale chițcăite împotrivă-mi, că-mi cheltui energia de pomană. Repet: ești mai mic decât sexul de furnic!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-29 19:45:20
         
 
  Kosta Vianu, eu nu urăsc pe nimrni. Nici nu am făcut-o. Mi s-a părut (cred și în continuare acest lucru) că a făcut o aluzie la adresa lui Recheșan, ținând cont că nu ratează nici măcar un moment să i se adreseze cu acel apelativ. Dar poate ne lămurește chiar Ioan Peia care i-a fost itenția, te pomeni că eu îl suspectez de-asemenea mizerii și el, săracul, curat ca lacrima...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-12-29 19:34:29
         
 
  Sorescule, Peia chiar te lauda, neica! Pentru postarea acestei traduceri sau ce pana corbului o fi. DFar tu esti vanat de ura si negru-n cerul gurii ca magaru-n capul...stii tu! Sa fii iubit, dar cine dracu...daca se intelege ce vreau sa exprim! Daca nu, nu si gata, ramai asa, nu te schimba.  
Postat de catre sters sters la data de 2018-12-29 18:39:14
         
 
  Cioaca,
Tu nu existi! Esti, in cel mai bun caz o gluma proasta a naturii, o eroare umana. Cand m-ai laudat tu pe mine? Tu nici de mistocar nu esti bun, fiindca scrii asa de prost romaneste ca nu intelegi decat tu ce vrei sa scrii. Hai, sa fii sanatos, dar sa nu-ti mai incurci pasii prin curtea mea ca esti urat si nepotrivit, ca nuca in perete si ca musca in dosul iepei.
 
Postat de catre sters sters la data de 2018-12-29 18:37:14
         
 
  Domnule tribun Peia,
De ce ne obligati dumneavoastra sa tragem si in subsolul unui articol intitulat "Rugam nu trageti!" Sunteti cumva masochist?
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-12-28 20:38:37
         
 
  Băi lătrăilor, voi știți că eu știu ce podoabe sunteți și, desigur, săriți la manșetă când vă pun oglinda-n față. E, asta-i bine, că vă dați în fapt.  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-28 19:53:49
         
 
  Uite un comentariu pozitiv: sunt unii angajați ai multinaționalelor - pardon, slugi! - multinaționale care subtilizează - citește: șmenuiește! - banii făcuți în România, mulți, și, ca atare, când li s-a arătat pisica, și-au scos slugile-n stradă.
O fi și cazul lu telefonistu, pe care-l doare-n poponeață de situația asta, deoarece din castronul ăsta roade linte?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-28 19:51:22
         
 
  Domnilor,
Marea problema a domnului tribun Ioan Peia nu este ca sare mereu la bataie, findca un tribun adevarat asa trebuie sa fie: certaretz si coltzos! Problema dumnealui este ca ia mereu bataie!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-12-28 18:34:51
         
 
  Kosta Vianu, commuri pozitive ca și mintea ta, bag seamă. Iar de așa laudă să te bucuri tu, la tine în ogradă.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-12-28 18:26:56
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  sunt alții și mai proști, care cred că peia e în stare să lase comentarii pozitive...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-12-28 18:25:48
         
 
  "Uite un postac obsedat care nu poate scapa de ideea de a-l jigni pe Peia, nici cand face comm-uri pozitive. Mi-am adus aminte de o zicala de la mine din sat: prostul se supara si cand il lauzi..."
(Kosta Vianu)

Domnule Kosta Vianu,
Zicala dumneavoastra cu prostul care se supara si cand il lauzi nu are valabilitate decat in satul dumneavoastra de bastina. Cine m-a facut sa ajung la concluzia asat? Dumneavoastra si domnul tribun Peia, doua personalitati extrem de destepte, care, de fiecare data cand le-am laudat sau suparat pe mine! Ba una din ele m-a si dracuit, numai la gandul ca as putea sa o laud. Dar dumneavoastra stiti toata tarasenia chiar mai bine decat mine.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-12-28 18:23:57
         
 
  Uite un postac obsedat care nu poate scapa de ideea de a-l jigni pe Peia, nici cand face comm-uri pozitive. Mi-am adus aminte de o zicala de la mine din sat: prostul se supara si cand il lauzi...  
Postat de catre sters sters la data de 2018-12-28 16:47:00
         
 
  Și mie mi-a plăcut, Ioane, ba chiar m-am gândit că ți se potrivește, însă nu cred că vei putea scâpa de propriile-ți croncănituri.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-12-28 16:25:11
         
 
  ”Am scăpat destui gospodari de ciorile care nu-i lăsau să-și doarmă somnul de amiază”

Asta mi-a plăcut!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-12-28 14:15:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE