FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Eșecul global al democrației…
Text postat de Cristian Vasiliu
Articol din 2016 (in care scriam de Cambridge Analytica - subiectul zile in 2018)

I. Calea spre anarhie

Pornind de un criteriu cantitativ – numărul celor ce dețin și exercită puterea – Aristotel identifica (în Politica) șase tipuri de organizare și guvernare politică, dintre care trei corecte și drepte: monarhia (regalitatea), aristocrația și republica (democratică), iar celelalte trei – deviații ale primelor: tirania (ca deviație a monarhiei), oligarhia (ca deviație a aristocrației) și anarhia (ca deviație a democrației). Mai mult, el afirma că aceste șase tipuri de organizare politică se succed într-un ciclu infinit: (1) monarhia deviază spre tiranie, (2) tirania este înlocuită de aristocrație, (3) aristocrația deviază spre oligarhie, (4) oligarhia este înlocuită cu republica, (5) republica este înlocuită cu anarhia și, în sfârșit, ciclul de încheie prin înlocuirea (6) anarhiei cu monarhia.

Dacă diagnosticul meu este corect ne aflăm în pragul anarhiei (și chiar dincolo de el)… Nu însă în pragul anarhiei ce destructurează instituții, ci – al celei care destructurează conștiințe. Nu al celei ce conduce la exces aberant și distructiv de libertate, ci al celei ce otrăvește discernământul. Al celei ce împinge la nesupunere (în cele din urmă chiar împotriva democrației însăși) și la refuzul consensului pozitiv (ceea ce creează premizele consensului negativ, furibund, al urii).

Oligarhia și Monarhia – adică elitele dornice de putere – au înțeles prea bine că (1) pentru a reveni nu trebuie să schimbe formula democrației, ci doar să se folosească de ea și că (2) pentru a-și sporii controlul nu este nevoie să îngrădească libertatea de bază, ci să o amăgească pe cea de discernământ.

II. Despre câteva semne ale eșecului democrației în prezent

Iată trei semne:

(1) Primul semn a apărut în Turcia, unde, cu larga participație a populației, regimul Erdogan (inventând, după un scenariu de manual, un inamic extern: Gulen) a deviat spre totalitarism (1) concentrând puterea în mâna sa, (2) secerând opoziția prin încarcerări și (3) anulând libertăți (presă, internet, etc…), în ciuda protestelor firave ale Occidentului. H. L. Mencken scria: „Întregul scop al politicii practice este de a menține populația în stare de alertă […] prin amenințări cu o serie nesfârșită de creaturi urâte și păroase, toate imaginare”, iar președintele Erdogan și-a însușit foarte bine lecția politicii practice.

(2) Al doilea semn a fost: Brexitul. Puși în fața variantei de a părăsi sau nu UE, englezii, împinși de politicieni cu interese meschine și discursuri populiste (pe tema (1) imigrației și pe cea (2) a contribuțiilor UE), au decis pentru Brexit, fără să înțeleagă (în totalitate) implicațiile acestei decizii. Și pentru a sintetiza situația Brexitului se poate găsi un citat din H. L. Mencken: „Democrația este teoria că oamenii obișnuiți știu ce vor și primesc cu vârf și îndesat”.

(3) Al treilea semn a fost alegerea– surprinzătoare și îngrijorătoare pentru întreagă planet㠖 a miliardarului Donald Trump ca președinte al Americii. Tot H. L. Mencken scria premonitoriu: „Deoarece democrația este perfectă, funcția de președinte reflectă, din ce in ce mai mult, sufletul interior al oamenilor; într-o zi mare și glorioasă, dorința oamenii simpli ai țării va fi satisfăcută în cele din urmă și Casa Albă va fi împodobită cu un cretin”. Cu tot sprijinul presei și al internetului, al celor mai cunoscute personalități ale Americii (din toate domeniile), al diverselor paturi etnice și sociale (atacate de Trump în campanie) și al mișcării feministe, Hillary Clinton a fost învinsă. (Aproape că te întrebi cine altcineva în afara bărbaților albi de peste 25 de ani l-a votat pe Trump!).

Aceste trei semne (chiar dacă ele singure susțin teza), pot fi completate cu alte trei ce scot la iveală interconexiunile profunde dintre ele:

(1) Și Donald Trump și organizatorii (și susținătorii) votului pentru Brexit și-au construit campaniile apelând la firma Cambridge Analytica, o firmă ce are la dispoziție o masă imensă de informații (big data) și poate livra mesaje către votanți în funcție (nu de judecata, ci) de prejudecățile, psihologia și sensibilitățile acestora.

(2) Președintele Erdogan s-a numărat printre primii șefi de stat ce l-au felicitat pe Donald Trump pentru victoria în alegeri și există semnale că Donald Trump ia în considerare extrădarea lui Gulen (opozantul lui Erdogan, ce are azil politic în America).

(3) Același Erdogan s-a declarant încântat de rezultatul referendumului din Marea Britanie, declarând că Brexitul este „o victorie a poporului împotriva unei elite pe care o urăște”. Desigur a uitat să precizeze că ura poate fi indusă și exploatată (de o altă elită) și mai ales că o Uniune Europeană slăbită va negocia altfel cu Turcia.

III. Lecția istoriei

A cunoaște faptele istorice este o cunoaștere fadă și inutilă, dacă ele nu sunt interpretate în mod corect, dacă nu aduc un plus de înțelepciune și dacă nu contribuie de modificarea în bine a prezentului. Dar poate că există un blestem sau o lege de neclintit a istoriei ce împiedică prezentul să își citească viitorul prin ochii trecutului…

Fenomenele cu care ne confruntăm astăzi s-au mai repetat în trecutul recent (în secolul XX) și iată că acum suntem în pericol să ne repetăm greșelile. Și comunismul (din Rusia) și nazismul (în Germania) au pornit de la aceleași premise (nemulțumirea față de elite și de starea de fapt), au mobilizat aceleași forțe (poporul) și au înlocuit democrația în mod democratic.

Lenin s-a bucurat de un sprijin minoritar în cadrul Partidului și totuși (prin propagandă abilă, prin politică agresivă și prin influențarea votului) facțiunea sa (bolșevic㠖 adică minoritară) a reușit să se impună în față menșevicilor (majoritari) prin vot.

La fel și ascensiunea la putere a lui Hitler s-a făcut prin vot popular și cu susținere populară. După ce la alegerile pentru Președinție din ’32 a obținut 36,68 la sutădin voturi, un an mai târziu – din postura de Cancelar – a trecut prin parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), prin care se asigura transferul puterii depline cancelarului și guvernului său. În momentul votului, în față Parlamentului și pe străzi se strânsese o mulțime imensă de oameni ce îi scandau numele…

IV. Cazul României: Între apoliticii (sau anti-politicii) inocenți și cei incompetenți

Nici România nu este ferită de tendințele anti-democrație… Două sunt partidele care în România de astăzi practică cu succes un (nou) tip de politic㠖 paradoxală și demagogică în același timp – împotriva politicii și a politicienilor. Aceste partide nu fac însă altceva decât să confiște în nume propriu atât (1) o tendința generală (a democrației naționale împotriva liberalismului globalizator) resimțită a nivel planetar, cât și (2) o frustrare (până la violență) și o confuzie (până la vomă) autohtone, (provocate de luptele pentru putere ce se dau pe deasupra capetelor cetățenilor și pustiesc țara). (1) Unul – USR-ul (un partid postmodern) – își propune (sau ne propune) să înlocuiască politicienii (prezentați că fiind corupți și demagogi prin definiție) cu oameni noi și puri (puritatea derivând în cazul lor din noutate – principiu postmodern), (2) celălalt – PNL-ul – să înlocuim (sau să înlocuiască) aceeași politicieni cu tehnocrați.

Și în trecut a fost loc pe arena politică de Cruciade ale Inocenților sau ale Marilor (sau Mulților) Specialiști. De data asta însă amploarea mișcării ce își propune primenirea Politicului „corupt” este înspăimântătoare, fiindcă discursul uzitat cel mai des este unul profund negativ și emoțional, ce polarizează foarte ușor populația. Dacă ne-am uita în jur (II) și în urmă (III) poate ca am recunoaște tiparul…

Din păcate nici cei „inocenți” nu sunt suficient de inocenți încât să renunțe la atacuri denigratoare și la jocuri de culise și nici cei pricepuți” nu sunt destul de pricepuți încât să prezinte cu exces de detalii proiectele pe care vor să le implementeze, (fără a apela la dictoane goale, minunate ca viziune, însă vecine cu utopia)…

Toate acestea mă conduc la ideea că democrația eșuează în momentul în care nu mai are ca principiu de funcționare propria supraviețuire, iar din momentul în care se pierde respectul pentru democrație nu mai există cale de întoarcere. În fond, oile ca să sară de pe faleză nu au nevoie de cineva care să le forțeze, ci de cineva care să le arate drumul…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, suntem animale inzestrate cu mai multa emotie decat ratiune! Dar asta nu da dreptul nimanui, ca, dintr-un calcul cinic, sa utilizeze acest lucru in scop politic... Amintesc aici si episodul Colectiv!...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-03-23 12:06:44
         
 
  Poți fi...  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-22 18:37:25
         
 
  Totu-i manipulare emoțioanlă, Cristi Vasiliu! De la reclamele cele mai idioate, până la marile malversațiuni politice. Depinde de finalitatea și intenția vertijului emoțional. Poți extrem de emoționat, de pildă, de actul unirii principatelor și probabil că o și mai mare intensitate emoțională a fost atunci. Și la fel de emoționat, în sens negativ, sunt de ticăloșia boicotării referendumului antibăsist. Sau de buluceala cretină a haștagiștilor, cu un miligram de creier la purtător. Și ăla setat.
Oare e ceva ce nu are amprentă emoțională? Poate cineva acționa ca un robot?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-22 18:37:05
         
 
  erata : bolșevic㠖 adică minoritară. de fapt Bolsevic - majoritar. revin cu explicatii mai amanuntite...  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-03-22 16:55:53
         
 
  :) explic: Nu am emis vreo judecata de valoare in privinta Brexitului in sine (nu ca nu as avea, dar prefer sa o emit atunci cand o pot si am timp sa o argumentez). In cazul de fata parerea mea era irelevanta pentru subiectul abordat. Doar ca nu consider ca este moral si legitim sa manipulezi populatia intr-o directie (sau alta) cu ajutorul unor mesaje emotionale, campanii target-ate, etc... lucru care se intampla de altfel si in cazul Romaniei. Este pervetita notiunea de democratie, oamenilor li se fura discernamantul si in final libertatea. Si am aratat ce inseamna democratie fara libertate...

Cu stima,
Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-03-22 16:50:44
         
 
  Domnule Vasiliu,
Stima dumitale e rahat pe langa respectul ce ti-l port, vorba vecinului Sandu!
Sa nu crezi ca sunt asa de cretin ca sa nu inteleg ce citesc! Sa spui ca Brexit-ul ar fi o eroare, sau, ma rog, ca n-ar fi in interesul poporului englez, exact asta mi se pare ca este, o tragere de spuza pe turta globalismului. Stergerea indentitatii nationale este o crima, indiferent cum ai privi lucrurile! Caci, pana la urma, cedarea celei mai mici parti din suveranitate (noi am cedat-o toata, da-o dreac") e tradare impotriva propriei natii, oricum ai suci-o si oricate argumente fanteziste contrare ai gasi. Da, de acord democratia reala e un vis, dar numai pentru ca in realitate vointa poporului nu dureaza decat atata cat dureaza scrutinul, si nici asta nu mai e asa de sigur, mai ales dupa ce s-a intamplat la noi cu referendumul de suspendare a lui Base sau la alegerea joianului. Va salut, dar nu mai sunt asa de sigur ca va si admir, mai ales ca nu inteleg de ce ati fi partizanul UE.
 
Postat de catre sters sters la data de 2018-03-22 16:29:11
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "un ins aparent onest, face apologia globalismului prin texte care aparent discuta despre democratie. Rusine, domnule Vasiliu!"
Dle Kosta, nu am facut apologia globalismului... Am vrut doar sa arat ca democratia este o arma cu doua taisuri ce se poate indrepta impotriva democratiei insasi. Si ca democratia nu este nici pe picior de egalitate cu monarhia sau conducerea prin aristocratie (dupa cum credeau vechii greci), nici implacabila (dupa cum sugera Tocqueville). Am vorbit de trecut si de prezent...

Cu stima,
Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-03-22 13:58:25
         
 
  "reprezinta un alt motiv" in loc de "e un alt motiv". Fuga condeiului.  
Postat de catre sters sters la data de 2018-03-22 12:21:31
         
 
  Uniunea Europeana are propriile seturi de interese, tragic diferite de ale popoarelor inglobate. Asa cum Romania a avut impresia ca dupa alungarea/uciderea lui Ceausescu va avea o evolutie satisfacatoare, tot astfel popoare mici, precum Polonia sau Ungaria isi vad amenintate la propriu interesele si optiunile. Romania a fost acaparata sub pretextul privatizarii, de o gasca de profitori extrem de verosi, care nu se sfiesc sa o goleasca de bogatiile solului si subsolului, pe fatza, cu cinism infiorator, exact ca in cele mai inapoiate colonii. Daca un furnizor de gaze ca Engie, de exemplu, isi permite sa masoare in metri cubi dar sa factureze in putere calorica, un parametru pe care beneficiarul nu are cum sa-l masoare, tot asa si UE furnizeaza un set comun de valori, dar judeca pe criterii individuale fiecare stat. Valoarea contributiilor statelor e uriasa in raport cu asa zisele fonduri de dezvoltare primite de terte tari. Iar redeventele infime platite dar, mai ales, neplatite de firmele care ne spoliaza la maximum e un alt motiv de eventuala opozitie la UE pe care, din pacate, nu o v edem, atata timp cat, iata, un ins aparent onest, face apologia globalismului prin texte care aparent discuta despre democratie. Rusine, domnule Vasiliu!
 
Postat de catre sters sters la data de 2018-03-22 12:18:11
         
 
  "in insusi", desigur, ca sa nu jubileze detractorii de pomana.
 
Postat de catre sters sters la data de 2018-03-22 12:04:40
         
 
  Brexit-ul nu a fost decat o alegere corecta. Europa natiunilor e singura varianta capabila sa asigure progresul individual al popoarelor ei. Toate constructiile artificiale gen URSS si UE sunt facaturi fortzate, sinistre in intentiile lor nivelatoare, ca si comunismul. Ele vor sfarsi exact ca Turnul Babel din Biblie, adica se vor sfarama cu zgomot, mai mult sau mai putin. Democratia nu exista. Puterea poporului e falsa. Ea sfarseste din momentul in care s-a consumat singurul ei simbol, alegerea. Din acel moment, practic, votantul nu mai are niciun instrument de control al vointei celor votati iar termenul de patru sau cinci ani e destul de lung ca sa i se lungeasca si lui urechile de asteptare. Falsitatea democratiei e inclusa in insasi numele ei. Comunistii clamau si ei puterea intregului popor. Cat de adevarat era acest fapt, ne-am convins pe pielea noastra. Textul e bun, dar intentiile sale globaliste il fac sa fie unul ticalos in intentii.  
Postat de catre sters sters la data de 2018-03-22 12:03:08
         
 
  Felicitări domnule Vasiliu.

Democrația eșuează prin...abaterea de la democrație. Adică prin pseudodemocrație. Care este o ”democrație” care nu respectă standardele democratice. Prin urmare, simularea democrației și manipularea electoratului pot avea rezultate cu totul surprinzătoare.

lupta-anticoruptie-din-romania-tinta-unui-contract-de-consultanta-strategica-comandat-de-cea-cea-mai-puternica-si-influenta-masinarie-de-psy-ops-date-si-profiling-din-lum

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-03-22 11:41:47
         
 
  rechesane, nu poti trai pana nu musti si dintr-un scriitor autentic ?  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-22 11:18:21
         
 
  iaca și prima oiță!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-22 11:15:44
         
 
  O analiza cu concluzii pertinente, felicitari !
Vot si instelare !
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-22 11:13:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE