FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Rechizitoriul democrației
Text postat de Cristian Vasiliu

Partea I-a. Intro. Din nou premizele. O recapitulare a istoriei postdecembriste. Epoca Johannis. Primii pași.

Intro
Abia acum, în anul Centenarului, forțele politice (și prin forțe politice nu înțeleg partide politice, ci grupări mai mult sau mai putin absconse ce se lupta pentru putere) au ajus la momentul final al încleștării, într-o luptă deschisă și disperată, din care nu se mai poate ieși prin armistitiu. (Este încă un semn că spiritul liberalismului și al democatiei – respectul pentru opinia contrară și îngăduința față de minoritate – agonizează în acest început de secol XXI). Toate evenimentele de până acum nu au fost decât diversiuni și tatonări, toți “pasii” de până acum nu au fost altceva decât o schemă de dribling, toate declarațiile de până acum nu au fost decât jocuri de cuvinte oscilând între pamflet și invectivă. S-a ajuns într-un impas și taberele s-au separat și s-au așezat față în față: Presedințele, procurorii și o facțiune penibilă a Parlamentului (formată din USR și PNL) – de-o parte, PSD (aripa Dragnea) și Legislativul și Executivul cu “penalii” lor – de cealaltă. Nu este foarte clar – desi voi face speculații mai jos în articol: (1) jocul pe care îl fac în tot acest timp instituțiile de forță (SRI, SIE, SPP) și trusturile de presă, în subteran (unele) și în văzul lumii (celelalte) și (2) dacă sunt aliate ale vreuneia din parti aflate în conflict sau dimpotrivă au propria lor agendă. Nimic normal – cel puțin din punct de vedere democratic – în această aliniere de forțe, însă cel mai grav lucru este faptul că Socialul (nu în totalitatea lui!) nu este folosit drept spectator sau - cel mult - arbitru, ci drept armă. O armă inocentă și totuși mortală; o armă încărcată cu ură și manevrată cu o înspăimântătoare usurință.

Din nou premizele. O recapitulare a istoriei postdecembriste.

Este necesar, pentru a descifra înțelesurile zilelor de foc pe care le trăim, să folosim o lupă temporală și să privim prin ea înapoi către ce s-a întâmplat după Revoluție. Simplificând lucrurile (și urmărind doar liniile mari ce rămân după micșorarea dimensiunii temporale), putem afirma că în toți acești ani (aproape 30) am asistat de fapt la o luptă acerbă între două dintre cele trei capete ale hidrei fostului regim comunist. Revoluția nu a înlăturat decât structurile administrative; partidul comunist și securitatea (rivale încă demult) au supraviețuit și au continuat un război fraticid. Balanța s-a înclinat pe rând când în favoarea Fostului Partid (transformat din FSN-ul iliesian în PSD-ul dragnist), când în favoarea Fostei Securități (adunată în jurul lui Băsescu și apoi în jurul lui Johannis). Tot ce nu a fost pe una dintre aceste mari baricade, fie nu a fost relevant din punct de vedere politic, fie a fost înlăturat. Când s-a sfârșit ultimul mandat al lui Băsescu, s-a crezut – în mod eronat – că Epoca Securității a apus și – cel mult – urma să ne întoarcem în Epoca Partidului. Din păcate Johannis – o ciudată emanație a Partidului Național Liberal – a preluat frâiele (sau a fost înglobat în roțile) unui sistem eficient și eficace, capabil să controleze Socialul și Politicul după bunul plac (prin instituții de forța și Justiție). Partidul și Securitatea și-au găsit noi nume de scenă: “Penalii” (cunoscuți intr-o epoca băsescu sub numele de “Moguli”) și, respectiv, “Statul Paralel”.

Epoca Johannis. Primii pași.

Dacă ne concentrăm asupra unui trecut mai apropiat, constatăm că au trecut (1) mai bine de 3 ani de la alegerea presedintelui Johannis, (2) 2 ani de la tragedia Colectiv și ridicarea din cenușa Colectiv a guvernului technocrat și (3) un an de la căștigarea alegerilor de către PDS și de la nașterea mișcării #rezist.. Au fost “pasii” președintelui Johannis (fără ca neapărat Johannis să fi fost și capul care a îndrumat pașii) prin care acesta a încercat să concentreze în mâna sa o putere tot mai mare. (Termenul mai exact: să își legitimizeze puterea ascunsă pe care deja o avea prin moștenire, prin controlul Parlamentului și Guvernului). (1) Fie că a adus “propriul” său Guvern (cu complicitatea unui Parlament slab, ținut ostatic de mișcări de stradă), (2) fie că s-a declarat fățiș de partea contestatarilor Guvernului (minoritatea care a protestat în 2017), (3) fie a girat și a sustinut de fiecare dată ieșirile procurorilor (în special ale D.N.A.-ului) din matca constituțională, legală și morală. A fost o veritabilă încercare de instaurare a unui Republici Justițiare (sau, mai exact, a unei Republici a Procurorilor) în care puterea statului (în totalitate) ar fi urmat să fie controlată și exercitată de (sau prin) Justiție. (Notă: Nu este un abuz de limbaj. Mijloacele la care s-a recurs în această intreprindere sunt de sorginte nazistă (vezi presiunea unui Social electizat de ură, ieșit în stradă) și bolsevică (vezi “lovitura legală de stat” ce ne-a adus epoca Cioloș). În martie 1933, Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz) prin care Cancelarului Hitler i se ofereau puteri depline a fost votată de un Parlament asediat de popor, iar în 1917 (25 octombrie/7 noiembrie) mensevicii erau înlăturați din guvern printr-o insurecție. Constatam însă într-un alt articol că ne aflăm la sfârșitul istoriei, nu pentru că Istoria nu mai are relevantă, ci pentru că nu mai este cunoscută.). Din fericire a existat suficientă opoziție încât să nu se ajungă la o compromitere totală a democrației (și a încrederii populare în democrație).

Înainte de a merge mai departe trebuie înțeleasă foarte bine miza Justiției în contextul prezentat mai sus. Care sunt legăturile Justiției (una dintre puterile statului) cu instituția Presedenției? De ce această alianță? Care sunt interesele ce animă părțile din alianța (vizibilă) Președinție – Procurori? Există o a treia entitate instituțională ce are legături atât cu Președintele, cât și cu Justiția, și poate chiar le pune în mișcare, ca o mare gaură neagră, invizibilă și totuși capabilă să atragă în ea sau în jurul ei mari cantități de materie?

Partea a II-a Justiția ca forță politică. Procurori și Judecători. Procurorii și Politicul. Procurorii și corupția de putere. Procurorii și corupția de putere.

Justiția ca forță politică.

Tocqueville – în prima jumatate a secolului XIX – constata că există o tendință a Justitiei în Europa de a acționa în anumite circumstanțe eminamente politic. Tocqueville căuta puncte antitetice de comparație cu sistemul democratic american. Două sunt cauzele (posibile și probabile) ale acestui fapt. În primul rând puterea Judecătorească (puterea de a face dreptate) este construită pe un imaginar mai arhaic decât puterea politică. Jean-Jeaques Wunenburger susține c㠓a guverna este, […], o activitate posterioară celei de a judeca și de a sancționa, pentru că nu putem dirija o societate, […], decât dacă i-a fost asigurată anterior supraviețuirea”, iar supraviețuirea – adaugăm noi – se realizează prin asanarea corpului Social. Și în al doilea rând, Puterea judecătorească fost ultima putere care s-a eliberat de sub tutela unei autoritați centrale, derivată dintr-o putere divină. (Notă: Multă vreme Justiția s-a înfăptuit “în numele regelui”). De remarcat că niciuna dintre aceste cauze nu se aplică Americii, imaginarul politic – democrația - fiind acolo cel care a dat naștere națiunii.).

Astfel Justiția (cel puțin în Europa) nu numai ca nu s-a lăsat pătrunsă de spiritul democrației (voinței populare), dar a dat semne că îl consideră subsidiar principiului dreptății. Nu este neaparat ceva rău, câtă vreme “tirania majorității” poate fi la fel de nocivă și de capricioasă ca orice altă tiranie. Există însă și reversul medaliei: negarea dreptului majorității de a decide în materia justitiei (cu orice fel de argumente, cele mai multe corecte) lasă portița prin care Justiția poate ataca oricare altă putere a statutului. Adevarul este că Justiția constituie o forță colosală tocmai pentru că acționează ca un arbitru atât în cadrul Politicului, cât și între Politic și Social. (Din nou apelul la Istorie ajută la demonstrația acestei afirmații: infiltrarea structurilor statului după cel de-al doilea război de către comuniști s-a făcut prin intermediul Justiției). În secolul XX s-a ajuns la un compromis recunoscându-se faptul că Justiția necesită independență sporită în funcționare (Notă: de la un anumit moment acuzatia nu s-a mai facut “in numele statului”, ci “in numele legii”), dar și un control sporit la formare (si desfiintare) pentru a preveni abuzurile (tocmai pentru ca formarea Justitiei nu se face conform unui principiu democratic).În acest fel trebuie înțelese rolurile ce revin Presedintele, Executivului (prin ministrul Justiției) și Curtii Constituționale. Justiția trebuie protejată și de ea însăși, iar acest lucru nu se poate face decât din exterior. Arhitectura constituțională actuala a statului, dacă ar fi respectată în spiritul ei (și daca nu ar exista tentințe de egocentrism ale Justiției, dar și temeri că se urmărește nu un control, ci o subordonare a Justiției de catre Legislativ) ar fi suficientă pentru a garanta existența unei democrații stabile.
Personal, nu sunt de acord cu excluderea Presedintelui din procedura de numire a capilor Justiției (procurori șefi, membrii CSM, membrii ICCJ). Am mai spus-o și cu alte ocazii. Presedinția este o putere extraordinară ce intervine doar în cazuri de criză (de exemplu: conflicte între puterille principale ale statului, blocaje interne ale puterilor statului, etc…). Astfel se traduce în intermeni constituționali rolul de arbitru/mediator ce îi revine președintelui. El trebuie să aibă la dipoziție căi de a repune în funcțiune Puterile Statului sau de a le împăca (prin acțiune, nu numai prin tratative), însă în mod normal Președintele nu trebuie să decidă în vreun fel, ci doar să ia act de deciziile puterilor principale (pentru a nu se afla în situația unui abuz de drept constituțional). Legislativul nu ar trebui la rândul său – dar aici este “o chestiune de oportunitate”! – să îi revoce privilegiile Presedintelui legate de numirea capilor Justiției (după cum nu ar trebui să îi revoce nici atribuțiile de numire a capului Executivului), doar pentru că Președintele – acest mic și vremelnic presedinte – nu își înțelege (sau nu vrea să își înțeleagă) rolul și se abate de la Spiritul Condtitutiei, profitând de slăbiciunea Literei ei.
Iată însă că există numeroase semnale îngrijorătoare privind intervenția procurorilor (mai ales a DNA-ului) în Politic (si nu dau exemplu decat cele 2 decizii CCR din 2017 prin care se constata existența unui conflict constituțional între Justiție și Executiv). Invers: presupusele “atacuri” ale Politicului asupra “Justiției” (posibile atât în teorie cât și în practică) nu trebuie confundate cu necesitatea îngrădirii forței politice a Justiției. Dacă singurele dovezi ale “atacului asupra Justiției” sunt legile ce urmează să fie votate în Parlament se poate demonstra ușor că în ele nu există nicio prevedere care să atenteze la independența Justiției sau care s㠓favorizeze infractori” (cu nume și prenume). Desigur dezbaterile din spațial public pe marginea acestui subiect nu mai au la baza argumente, ci emotii (și de aceea nici nu mă voi obosi să iau în discuție prevederile acelor legi), însă nu pot să nu constat și o vină a Justiției însăși, câtă vreme și ea este cea care a permis ca lucrurile să ajungă atât de departe, fără să ia atitudine. În fond Justiția nu este un monolit și nu pot să cred că există o infestare morală a întregii Justiții. (Notă: Exista desigur reacții ce vin din cadrul Justitiei, însă prea puțin energice și prea puțin mediatizate).

Procurori și Judecători.

Actul de justiție are 3 actori (Acuzatul (reprezentat sau nu de Avocat), Procurorul și Judecătorul) și se realizează în mai mulți pași. Mai întâi Procuroul acuză și aduce în sprijinul acuzelor martori și probe, iar Acuzatul (prin vocea Avocatului) se apără aducând și el la rândul său martori și probe. Din punct de vedere al ierarhiei în justiție Avocatul și Procurorul se află pe aceeași treaptă. Abia apoi revine în sarcina Judecătorului să împartă dreptatea. Judecătorul stabilește (1) care sunt legile relevante pentru caz, (2) care sunt faptele relevante pentru caz și care este adevărul celor sustinute de Avocat și Procuror, (3) cum se aplică legea în cazul faptelor și (4) ce trebuie să se întâmple cu părțile implicate (pedepsele și nivelul lor sau achitarea).
Câteodată am impresia că se uită că Procurorul nu este deținătorul adevărului și nici cel ce pedepsește, ci Judecătorul. (1) Poate la aceasta confuzie contribuie și faptul că termenul de magistrat îi include atât pe judecători, cât și pe procurori sau (2) poate am rămas pur și simplu cu un reflex comunisto-jacobin adânc înrădăcinat nu în creier, ci în vintre. Sau poate este o confuzie întreținută cu buna știință pentru a servi un scop politic (al Justiției însăși sau al celor ce controlează Justiția). Confuzia aceasta poate însă exista doar în cadrul Socialului. Daca ne trezim în situatia în care (1) Judecatorii devin partenerii “de nădejde” ai Procurorilor sau (2) Procurorii dețin (sau pot deține) pârghii cu care pot muta Judecătorii, este limpede că actul de justitie este viciat și încrederea în justiție este maculată. Cazuri concrete vin să confirme faptul că ne aflăm tocmai în situația de mai sus, din pricina (1) fie a unor lacune existente în organizarea Judiciară (posibilitatea ca relația Judecător – Procuror din sala de judecată să se transforme în relație Procuror – Acuzat), (2) fie a unor legi dinadins schioape, (3) fie a unor forțe exterioare care au polarizat Justiția într-o direcție imorală. Iar dacă primele două puncta pot fi rezolvate relativ ușor de către Legislativ și Executiv (adica de o zonă a Politicului), pentru a rezolva ultimul punct este necesară o conlucrare între Politic și Social, (care poate lua și forma unui miting)...

Putem avea încredere ca lumina va reapare de la sine în Justiție, dupa cum a apărut lumina în univers după Big-Bang? Are dreptul Politicul să atingă problema funcționării interne a Justitiei și sa repare legile pe care Justiția trebuie sa le aplice? Răspunsul este categoric: Da! Răspunsul pentru cei care acuză Politicul de rea-voița se află tocmai în textul noilor legi ale justiției. De curând i-am explicat ziaristului Mălin Bot că toate caracteristicile unei legi bune (asa cum le propune Lon L. Fuller: să fie general aplicabile, clare și inteligibile, consistente, etc…) nu sunt influențate (decât la nivel de imagine, dacă legile au nevoie de imagine) de calitățile oamenilor politici care o inițiază sau care o votează, (după cum un adevăr matematic nu își schimbă în niciun fel valoarea în funcție de calitatea celui ce l-a descoperit).

Procurorii și Politicul

Nu există loc de speculații în pivința relației Procurorilor cu Politicul, decât dacă alegem să privim situația creată (de declanșarea procedrii de revocare a șefei DNA, blocată de președinte) din perspectivă politică. Procurorii fac parte autoritatea Judecătorească (și la autoritatea judecătorească am făcut referire când am vorbit de Justiție), nu din puterea Judecătorească; ei – dupa cum scrie în constituție la articolul 132 alin. 1 – „își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Nici vorbă despre vreo altă independență în afară de independența în privința soluțiilor din dosare. Curtea Constituțională a explicat acest lucru în amănunt (pe mai multe zeci de pagini) și de altfel și dna Simona Tănăsescu – profesor de drept constituțional, cea care a sustinut opinia contrară a președinției – are (și susține) aceași opinie în cartea sa “Constituția României. Comentariu pe articole”. Încercarea de scoatere a procurorilor de sub autoritatea ministrului de Justitie (membru al Executivului, cu largă susținere parlamentară), nu este o formă de eliberarea a acestora și de depolitizare. Și în trecut procurorii – cel puțin în cazul funcțiilor de conducere – au fost cel puțin numiți de persoane politice, dacă nu controlați de persoane politice. Nu putem fi de acord cu crearea unei alte puteri în stat (diferită de cea Judecătorească), pentru care nu există nici prevederi, nici controale constituționale și cu atât mai mult nu putem fi de accord ca această putere să fie sub controlul unic direct al Presedentiei sau indirect sub controlul S.R.I. (vezi protocoalele pe care Justiția le-a semnat cu S.R.I.). Și mai ales nu putem accepta ca in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului.

Procurorii și corupția de putere.

Folosirea puterii – de către o persoană ce deține acestă putere (1) arbitrar, (2) cu neglijență sau (3) contrar scopului în care această puterea a fost instituită și încredințată acelei persoane, constituie un abuz. Și orice persoană căreia îi este oferită o putere este pândită de tentația și capcana abuzului. Nu puterea însăși este sursa abuzului, ci slăbiciunea umană o face posibilă. Dorința este ușor de sedus, voința este firavă, iar putința este limitată. Tocqueville scria ”Atotputernicia ca atare nu mi se pare în sine un lucru rău sau primejdios. Exercitarea ei depăsește forțele unui om, oricare ar fi acela”, iar Loadul Acton, pe urmele lui Montesquieu, afirma și el: “Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut”). Împărțirea puterii (fie aceeași putere între mai multi oameni – vezi de exemplu Parlamentul, fie o putere în mai multe puteri în echilibru și control reciproc – vezi împărțirea puterilor în Statul de drept) este o măsură menită să prevină abuzurile.
În cadrul Socialului se vorbește pe mii de voci (uneori în mod rațional, alteori – de cele mai multe ori! – în registrul emoției negative) despre corupție (adică despre abuzul de putere al Politicului). Acesta preocupare legitimă a Socialului este însă deturnată, exagerbată sau confiscată. Nu insist aici și acum asupra metodelor prin care se realizează aceste lucruri. Remarc doar că, urmare directă a lor, rămâne în periferia privirii critice a Socialului un alt tip de abuz, mult mai nociv pentru.că afectează însuși echilibrul democratiei și aduce atingere demnității și libertății umane: abuzul de putere. Folosirea puterii de dragul puterii, folosirea puterii din plictis, folosirea puterii din dorința de a face rău, folosirea puterii ca forma de refulare, etc.... Toate aceste forme de abuz de putere nu conțin niciun principiu limitativ și, prin comparație, atât de blamată corupție pare o năzbâtie copilărească. Corupția se poate opri în bariera omului și a instituțiilor, abuzul de putere caută să depășească tocmai aceaste bariere. Coruptia nu ucide decât accidental (scopul final al coruției fiind unul material); abuzul de putere torturează conștiinte și dezintegrează democrații, Dacă pentru politicienii corupți Dante a pregătit bolgia a cincea din al optulea cerc al Infernului, pentru cei care abuzează de putere ar fi trebuit să pregătească al nouălea cerc al Infernului; și dacă suntem de acord că cei care abuzează de putere îi trădeaza pe cei care le-o încredințează, poate că în acest al noulea cerc al infernului, aproape de Satan, este și locul lor. Noi – Socialul – am fost atât de mult timp victimele abuzului de putere – și în comunism, și epoca recent㠖 încât am dezvoltat diverse forme ale sindromului Stockholm; ne considerăm lipsiți de putere, însă avem nevoie să o simțim în mâna de fier a unei singure persoane providențiale indiferent de modul în care aceasta o foloseste. Desigur nu trebuie să uităm de puterea nivelatoare a manipulării...

Justitia poate opri – cel putin teoretic – corupția Politicului. Are la îndemână armele (legile și structurile) pentru a face acest lucru. Votul Socialului – atunci când Socialul deschide ochii și atunci cand votul este luat în considerare – poate amenda atât abuzul de putere, (cât și corupția) la nivelul Politicului. Dacă însă abuzul de putere infestează Justiția, rămân prea puține mijloace de control la îndemâna Socialului (și Politicului) pentru a restabili echilibrul (și aici se dovedește nocivă tocmai acea independență a Justiției înțeleasă greșit ca o libertate absolută). Din ce în ce mai des apar suspiciuni și dovezi ale unor abuzuri de putere (unele chiar strigătoare la cer) înfăptuite de procurori: martori preparați, dovezi falsificate, presiuni (chiar tortură) asupra martorilor, etc… Dacă în trecutul apropiat (epoca băsescu) toate aceste lucruri treceau drept bârfe sau manipulări, acum ele nu mai pot fi ignorate (sau minimizate) de către un Social onest. Nu poate exista nicio abatere de la principiile statului de drept, de la respectarea drepturilor omului; nu poate exista nicio încălcare a separației puterilor în stat; nu putem ceda niciunei morale ce propune răul ca mijloc pentru a ajunge la bine.

Totuși, dacă recunoaștem abuzurile din Justiție și nu ne mulțumește arătatul cu degetul într-o singură direcție: către Justiție – ne impiedicăm în următoarele întrebări: Care au fost circustanțele care (1) au permis procurorilor să comită abuzul de putere și (2) ce anume i-a îndemnat să facă acest lucru. Dacă pentru prima parte putem acuza (1) codurile penale (aberante, vagi și laxe pe alocuri) sau (2) dereglajul institutional: (2.1) lipsa răspunderii și a controlului, (2,2) modalitățile de presiune asupra judecătorilor (de care am vorbit și mai sus), (2.3) protocoale de colaborare/cooperare cu SRI-ul, etc…), motivația acțiunilor procurorilor – ce-a de-a doua parte – este încă neclară. Să fie Corupția un pericol atât de mare pentru Social (și pentru Politic) încât Justiția (prin procurori) să se considere îndreptățită să oprească acest flagel cu orice pret, chiar și acela al compromiterii instituțiilor ce o alcătuiesc și a ieșirii din matca constituțională? Greu de crezut. Corupția a fost în primul rând un subiect politic aruncat Socialului drept explicație (simplistă) pentru o stare de fapt și folosit ca motiv pentru a-l scoate din letargie; coruptia a devenit inamicul public (“care ucide”) și a căpătat chipul unor oameni politici; corupția a fost instrumentată politic. Într-un prim “pas” (la nivel imagistic) – printr-o campanie susținută online – a ajutat la marcarea unor ținte (pur politice), iar la un “al doilea pas” prin intermediul Justiției (și mai exact cu ajutorul procurorilor) s-a tras asupra acelor ținte. Iată de ce cred ca Justiția a făcut parte (de voie - de nevoie) dintr-un plan politic mai amplu, elaborat și coordonat din altă parte, fără însă ca acest fapt (aservirea) să o exonereze în vreun fel. S-a făcut abuz de putere în Justiție desigur, dar el a fost de mâna a doua; undeva mai sus a existat un abuz de putere de o magnitudine mult mai mare. Și știm unde să cautam: printre cei ce “apară Justitia” sau printre cei care au parghii cu care pot influenta (chiar și indirect) Justiția: (1) Președinte, (2) instituțiile de forță (în special SRI cu care Justiția a încheiat protocoale secrete), (3) PNL (căzut pradă feliei provenite din PDL) sau (4) ONG-uri (cu sponzorizări dubiose). Fie că este vorba de o singură persoană cu tendințe autoritariste, fie de un grup cu interese obscure și mijloace ce exced regulile democratice sau regulile economiei de piață, prin îngenuncherea în fața lor, în ultima perioadă (începând din epoca băsescu) Justiția și –a pierdut din independența și din respectul pe care ar trebui să le aibă în orice țară în care “domnește legea”.

Partea a III-a Justiția ca scut și arma. Istoria epocii Băsescu. “Pașii” lui Băsescu. Justiția trinomului. In loc de concluzie. Cine are puterea?

Justiția ca scut și arma.

Istoria recentă este plină de exemple de eșecuri ale democrației prin mijloace democratice: Hugo Chavez (în Venezuela), Ferdinand Marcos (Filipine), Alberto Fujimori (Peru), Juan Peron (Argentina), Recep Tayyip Erdogan (Turcia), Vladimir Putin (Rusia). (Unii îl trec pe lista și pe președintele Trump). Ne-am obișnuit să credem – prin prisma scrierilor gânditorilor moderni (precum Toqueville) – că democrația este punctul de maxim progres al organizării umane de la care – odată atins – nu ne putem întoarce. Din păcate democrația se erodează: oamenii uită să o cultive pentru că s-au născut în mijlocul ei și nu îi mai înțeleg principiul de justificare, iar unele instituții – compuse din acești oameni – fie se clatină și se prăbusesc, fie cresc nepermis de mult și umbresc alte instituții. De obicei aceste lucruri se întâmplă când apare în peisajul Politic un personaj cu porniri autoritariste, cu carismă și priză la public, ce declară război unoi elite politice și economice, pe care o etichetează ca fiind profund coruptă și trădătoare.
Steven Levitsky și Daniel Ziblatt au creat o listă de caracteristici ale unor astfel de personaje ce pun în primejdie democrația, listă cu ajutorul careia acestea pot fi detectate încă de la primele manifestări pe scena politică: (1) respingerea regulilor jocului democratic; (2) negarea legitimității adversarilor politici, (3) toleranța sau chiar încurajarea violenței, (4) disponibilitatea de a reduce libertățile civile ale oponenților, inclusiv ale presei. Scenariul – ce urmează dupa câstigarea prin populism și demagogie a unor alegeri libere – este simplu: fie profitând de o criză reală (de obicei economică), fie creând inamici interni sau externi, fie propunând ameliorarea democrației, eradicarea corupței sau creșterea securității, un astfel de personaj începe să adune puterea în mâna sa, cu pași mici și prin mijloace legale. În subteran puterea reală este asigurata de forțe militare, de intelligence sau de poliție. Însă cheia pentru distrugerea (sau slăbirea) democrației cu ajutorul democrației o constituie tocmai păstrarea aparenței de legitimitate (prin manipularea Socialului) și de legalitate a acțiunilor întreprinse în detrimentul democrației (prin ocolirea, subjugarea sau înlăturarea Justiției). De obicei nicio tendință autoritaristă nu trece neobservată și uneori întâmpină reacții de respingere puternică din partea opoziției (și poate și a unei părti a Socialului). În acest caz Justiția devine o arm㠖 ajutând la înlăturarea adversarilor politici și totodata un scut – fortând trecerea unor legi (prin exploatarea unor vicii sau ambiguități ale Literei Constituției și prin violarea Spiritului Constituției). Cu un Social orbit sau temător și cu o Justiție nu doar înlăturată din cale, ci chiar atrasă de partea sa, drumul de la democrație la autoritarism este deschis și curățat.

Istoria epocii Băsescu. “Pașii” lui Băsescu. Justiția trinomului.

Plecând de la lista de caracteristici autoritariste și analizand ceea s-a întâmplat după Revoluție în Romania putem recunoaște că și prin politica noastră au trecut fulgurant sau catastrofal personaje de acest fel. Poate cel mai vocal din ele a fost “tribunul” Vadim, (un om cult și charismatic, poate animat de intenții bune, însa cu un discurs violent nationalist) ce a candidat pentru presedinție în 2000. Doar o coalizarea a forțelor politice și a presei din acea perioadă a făcut posibilă evitarea în ultimul moment (Vadim ajunsese până în turul al doilea al alegerilor prezidențiale) al unui dezastru democratic. A funcționat atunci un bun-simț democratic (poate și pentru că Vadim a fost prea puțin grijuliu în ascunderea intențiilor sale și a mijloacelor pe care le-ar fi folosit odată ajus la putere), semn că democrația românească avea (în 2000) un anumit grad de maturitate. (Este poate examenul cel mai importat pe care democrația l-a dat după Revoluție și în același timp dovada că ne aflăm pe drumul cel bun). În 2004 însă același bun-simț politic al Socialului (și al partidelor politice ce s-au confruntat în alegeri) din pacate nu a mai funcționat, permițând ascensiunea spre vârfurile puterii a celui mai cunoscut personaj autoritarist al Romaniei: Traian Băsescu. El poartă vina că după 10 ani în interiorul țării s-a răspândit până la metastaza cancerul abuzului de putere și – desigur – cancerul corupției.
În aceeași măsură în care trecutul este necesar pentru a înțelege prezentul și prezentul este necesar pentru a înțelege trecutul. Faptele se înlănțuiesc, produc efecte și își dezvăluie astfel cauzele materiale, formale, eficiente sau finale. Odată cu Traian Basescu, “establishmentul” politic (de sorginte socialistă, alcătuit în mare parte din cadrele fortul Partid Unic) a fost răsturnat și înlocuit cu unul securistoid. Abia acum, dupa ce am început să deschidem ochii putem vedea și putem înțelege pârghiile și lanturile cumplitului mecanism pe care acesta l-a pus în funcțiune. Ca oricare alt personaj din galeria de conducători cu tendințe autoritariste, Băsescu s-a folosit de puterea prezidențială la limita constituționalității (și chiar dincolo de ea). Și-a spus “presedinte jucător” sugerând prin aceasta ca rolul de “arbitru” (prevăzut de Constituție) nu îi este deajuns. A căutat (și a obținut) printr-o retorică brutală și frustă o susținere largă a Socialului și a intrat de nenumărate ori (mai ales în cel de-al doilea mandat) cu bocancii murdari în grădina Legistativului și a Executivului. (Notă: Să nu uităm că Băsescu a ținut mult timp în laț prim-ministrul, luând și comunicând decizii executive în locul acestuia fără niciun fel de jenă democratică). Adevărata putere însă și-a extras-o și și-a exercitat-o împotriva adversarilor politici cu ajutorul Justiției și al Serviciilor Secrete. După cum am mai precizat, în încercarea de a menține departe de jocul politic aceste puteri (și pentru a asigura o continuitate și stabilitate în condiții de criză), Constituția acordă presedinte o serie de prerogative în numirea magistraților, a unor judecători constituționali și a capilor Serviciilor Secrete. Se prezumă însă (1) o bună-credință și o bună-creștere, (2) o detașare de meschinăria politicului și (3) o punere în slujba interesului national a persoanei ce ocupă postul de președinte. Băsescu nu a avut niciuna dintre calitatile de mai sus și a întâmpinat o mult prea slabă opoziție în acțiunile – legale! – pe care le-a întreprins pentru a-și consolida puterea. Înainte de “pașii” lui Johannis au fost “pașii” lui Băsescu…
Primul pas (după venirea la putere) a fost schimbarea legilor justiției (cu ajutorul direct al Monicăi Macovei și al lui Cristian Predoiu, astăzi metamorfozați amândoi în gardienii și bocitoarele Justiției). Trebuie amintit (măcar pentru a puncta ironia istoriei și ipocrizia celor ce o înfăptuiesc) că aceste legi au fost adoptate fără dezbare publică și parlamentară, fără isterizarea Socialului, prin asumare. Actul în sine a trecut neobservat printre alte acte similare întreptate în aceeași direcție antidemocratică, semn că normalitatea a fost foarte repede confiscată și întoarsă pe dos.
Al doilea pas a fost numirea procurorilor și judecătorilor loiali care să foloseasca noile Coduri în direcțiile trasate de la Cotroceni. La inceput inamicii au fost “comuniștii”, “baronii PDS” (2004-2009), apoi “mogulii” (2009-2012) și în final “corupții” (2012 – 2014). Întâmplător sau nu, tocmai adversarii politici (și economici) ai PDL-ului (și a lui Băsescu personal, ce se identifica fără nicio reținere cu partidul chiar și după ce a devenit presedinte) s-au încadrat în categoria “inamicilor”. S-a deschis astfel în Romania un lung și rușinos sezon al vânătorii de vrăjitoare.
Numirile de magistrați și modificarile aduse legilor justiției au fost urmate de al treilea pas: întărirea, restructurarea și chiar crearea unor instituții noii în înteriorul Justiției/Ministrului Public care să servească mai bine scopurilor autoritariste ale președintelui. Voința nu era suficientă; era necesară și o disciplină și un control ierarhic pentru ca deciziile să fie implementate cât mai eficient. Mecanismul trebuia specializat, uns și urmărit îndeaproape. Desigur exemplul cel mai bun și mai cunoascut este Direcția Națională Anticorupție, astăzi miza și parte implicată într-un enorm scandal politic. Deși – sub o altă forma (Parchetul Național Anticorupție) și cu rezultate submediocre – instituția exista și înainte de venirea la putere a lui Băsescu, în mandatul Monicăi Macovei, după 2005, DNA – mai întâi Departamentul Național Anticorupție și abia apoi Direcția Națională Anticoruptie – a fost reînventată, a trecut în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ) și a (re)dobândit dreptul de a investiga – foarte convenabil – parlamentari. (Notă: Foarte convenabil, deoarece majoritatea inamicilor politici erau – sau fusesera – parlamentari). Mai întâi sub conducerea lui Daniel Morar și apoi sub conducerea Laurei Codruța Koveși, DNA a dat cu prisosință dovada loialității față de zona portocalie (PDL) a spectrului politic, (cel puțin) până la sfrâșitul celui de-al doilea mandat al lui Băsescu. În malaxorul ei au căzut exclusiv persoane ce au antagonizat Presedinția și grupul de interese economice și politice din jurul președintelui. Socialul a fost însă mulțumit de “spectacolul cătușelor” (cum a fost numit) și a aplaudat chiar și în lipsa pâinii.
Totuși, nici cel de-al treilea pas nu a fost deajuns. Prin plasa Justiției (fie datorită probatoriului insuficient, fie datorită nealinierii politice a unor judecători) scăpau în continuare “comuniști”, “moguli” și “corupți”. Băsescu trebuia să supraliciteze; să forțeze prapeții democrației, rămânând în același timp în litera ei. Pasul al patrulea nu putea fi însă făcut fără un context propice și o justificare pe măsură; iar contextul și justificarea au apărut în 2008: criza economică. Nu este sigur că fără criza economică din 2008, lucrurile ar fi arătat altfel, dar cu siguranță ea a ușurat mult drumul spre putere (nelimitată) a lui Băsescu. De obicei o criza (fie că este provocată, fie că este lucrarea hazardului, fie că este creata în totalitate prin manipulare și iluzie) constituie un prilej excelent pentru ca un autoritarist să se scuture de chingile constituționale și să asalteze democrația în numele salvarii tarii. Teama este cea mai buna metoda pentru expolierea de libertăți, dupa cum umilința este cea mai bună metoda de a destabiliza balanța justiției. Socialul – o buna parte dintre el – a crezut în imaginea de conducător aspru, dar drept, chemat să ia măsuri drastice pentru a salva “nava” din furtună și chiar să se razbune pe cei care (prin “comunismul” și/sau prin “corupția” lor) o distruseseră (sau cel puțin o găuriseră). (Mai grav este că și o parte a intelectualilor romani s-au alinit în spatele lui, precum sobolanii în spatele cântărețului din fluier).
Dupa 2008 și mai ales după realegerea din 2009, pe fondul instabilității economice și sociale, câtă vreme atenția Socialului, dar și a altor instituții era canalizată în alte direcții, Băsescu a introdus în Justiție calul troian: SRI-ul. În mod oficial și în același timp pe ascuns a obținut în cadrul CSAT-ului o decizie ce declara “corupția” o problema de siguranța națională, o “vulnerabilitate”. S-a putut astfel justifica intervenția SRI-ului în (1) constituirea probatoriului și în (2) judecarea cazurilor de corupție. Spre rușinea Justiției (dar mai ales a celor care o reprezentau la acel moment), o serie de protocoale au fost semnate între SRI și alte părți din corpul Justiției, protocoale ce trasau foarte exact cadrul operativ al intervenției (sub numele de “cooperare” sau “colaborare”) SRI-ului: în general prin restrângeri ale liberarilor și drepturilor persoanelor, dar care prevedeau și responsabilități ce excedau – cel putin din punct de vedere etic – statutul de magistrat, din partea procurorilor și a judectorilor. Problema majora nu este însă existența acestor protocoale, (de care Socialul a aflat de curând), ci faptul că au deschis calea legală pentru abuz. Nu ele în sine sunt (sau au fost) neconstituționale, ci acțiunile care au decurs din punerea lor în aplicare. (Nota: Aceast[ situație este similară cu modul în care sunt judecate legile în America. Încă din secolul trecut Tocqueville remarca faptul că în America nu legile sunt declarate neconstituționale, ci aplicarea lor în anumite cazuri particulare, lucru care desigur în final poate conduce la retragerea respectivei legi).
Al patrulea pas, cu consecințe nu numai imediate și punctuale (ele în sine de o gravitate extremă: vieți sfărâmate pe nedrept, încălcărea drepturilor omului, etc…), ci și de lungă durată și de profunzime (la nivelul mentalitățitor și instituțiilor) este moștenirea “glorioas㔠a regimului Băsescu. Sistemul diabolic creat la acel moment (SRI-Justiție), menit să dea o putere sporită unei singure persoane și să inhibe puterea Executivului și a Legislativului, s-a dovedit atât de viabil, încât a continuat să functioneze și după ce Băsescu a eșuat în încercarea de a ajunge cu un alt vehicol politic (PMP) la putere în 2014. Ceea ce era înainte un trinom s-a transformat în binom...

În loc de concluzie. Cine are puterea?

Înțelegând rolul jucat de Justiție (de o anumită parte a ei) în epoca Băsescu (rol păstrat și în epoca ce a urmat: epoca Johannis), dar și pericolul general valabil al deviației constituționale a Justitiei (de care am vorbit mai sus), devine mai limpede ce anume motiveaza în zilele noastre Justiția. Pe de-o parte abuzul de putere în sine este ofertant pentru orgolii, pe de altă parte nu mai poate crede nimeni (cel puțin până acum) în independența Justiției, câtă vreme umbra SRI-ul se întinde pe cotloanele instituțiilor sale. Pe de altă parte devine la fel de limpede interesul pe care îl trezețte Justiția.Temerea este ca manetele Justitiei (construite de SRI) pentru fostrul presedinte au ajuns prin moștenire indirectă la Johannis. Dar nici varianta în care SRI-ul a devenit autonom și a ajuns chiar să controleze noul președinte nu poate fi exclusă. În orice caz trinomul (Președinte-Servicii Secrete-Justiție) s-a reîntregit și punând întrebarea precum Cicero “Cui bono?” descoperim interesul acestuia de (1) a nu fi modificate legile justitiei, de (2) a ascunde protocoalele secrete, de (3) a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire și revocare a unor magistrați, dar și (4) de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului și (5) de slăbire (prin intimidare) a Legislativului. De altfel toți pașii făcuți de președintele Johannis (în continuarea pașilor lui Băsescu) confirmă încă o dată alinierea de forțe nedemocratice împotriva Parlamentului (și împotriva Socialului). Și nu sunt singurii pași; urmează și alții, poate mai periculoși decât cei de până acum. Ne apropiem de un dezdodământ....


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  1.atunci mercenar neplătit.chiar nu mă interesează poziția de acolo.important e că ți-ai găsit un spațiu, chit că apariția periodică pe europeea mă face să cred că nu prea ai parte de aprecieri și comentarii acolo.
2.lasă-l pe Komartin în pace, ce te freacă grija pt ceea ce cred sau citesc eu, nu mai da sfaturi că nu ești în măsură să o faci și, mai ales, nu-mi mai atribui afirmații pe care nu le-am făcut.
3. l-am frunzărit, fiindcă, sincer,nu prea merită citit cu atenție.
4. eiii și?dă-te jignit!
5. nepermis,tasta T e depărtișor de tasta D, mai ales că te pretinzi literat, absolvent de univeristate, nu ești țața primninistresa!
6. recomandă, cine te oprește?!cu limbajul ăsta de polistiren expandat "democratia a fost sugrumata de personaje autoritariene" (termen care-i , probabil,o invenție lexicală a la vio-vasi dăncilă)nu prea ai priză la public, în opinia mea.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 15:11:39
         
 
  țângheșan e haștagistul tipic: cu creierul blocat în formule presetate. legăturile lui cu secureii nici nu trebuie dovedite: sunt evidente.
Deci la ce să ne așteptăm de la un trompețel conectat la priză?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-15 13:38:39
         
 
 
1. "mercenar media in slujba extremistilor"... Nu primesc bani pentru articole. Sunt tolerat pe o platforma unde directia oficiala este contrara opiniilor mele.

2. Constat ca pe dl Komartin nu il faceti "mercenar". Macar cititi ce scrie el, daca ce scriu eu vi se pare aberant, mistificator, mincinos, etc...

3. Sincer, nu cred ca ati citit integral articolul meu. Emit intr-adevar si supozitii, pentru ca trebuie sa completez un tablou, insa concluziile mi le extrag din fapte.

Va rog insa sa cititi urmatoarele:

"Procurorii și Politicul
Nu există loc de speculații în pivința relației Procurorilor cu Politicul, decât dacă alegem să privim situația creată (de declanșarea procedrii de revocare a șefei DNA, blocată de președinte) din perspectivă politică. Procurorii fac parte autoritatea Judecătorească (și la autoritatea judecătorească am făcut referire când am vorbit de Justiție), nu din puterea Judecătorească; ei – dupa cum scrie în constituție la articolul 132 alin. 1 – „își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Nici vorbă despre vreo altă independență în afară de independența în privința soluțiilor din dosare. Curtea Constituțională a explicat acest lucru în amănunt (pe mai multe zeci de pagini) și de altfel și dna Simona Tănăsescu – profesor de drept constituțional, cea care a sustinut opinia contrară a președinției – are (și susține) aceași opinie în cartea sa “Constituția României. Comentariu pe articole”. Încercarea de scoatere a procurorilor de sub autoritatea ministrului de Justitie (membru al Executivului, cu largă susținere parlamentară), nu este o formă de eliberarea a acestora și de depolitizare. Și în trecut procurorii – cel puțin în cazul funcțiilor de conducere – au fost cel puțin numiți de persoane politice, dacă nu controlați de persoane politice. Nu putem fi de acord cu crearea unei alte puteri în stat (diferită de cea Judecătorească), pentru care nu există nici prevederi, nici controale constituționale și cu atât mai mult nu putem fi de accord ca această putere să fie sub controlul unic direct al Presedentiei sau indirect sub controlul S.R.I. (vezi protocoalele pe care Justiția le-a semnat cu S.R.I.). Și mai ales nu putem accepta ca in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului."

4. La 40 de ani, nu pot sa iau diminutiv folosit de "baietel" decat in sens peiorativ...

5. erata (pentru comentariul anterior) badjocorirea => batjocorirea

6. Recomand lecturarea cartii "How democracies die". O sa gasiti in ea o serie ingrijoratoare de similaritati intre situatia creata prin nerespectarea intocmai si la timp a dipozitiilor Curtii Constitutionale si alte situatii din tari in care democratia a fost sugrumata de personaje autoritariene...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-15 12:47:56
         
 
  observ că tot se trăncănește despre respectarea Constituției și C.R. Trebuie să admiteți că C.R. nu e nici pe departe un organism obiectiv și imparțial, format din specialiști în drept constituțional, o treime dintre membri fiind pesedisti, iar restul fosti colegi ai doctului tudorel-buboșel, ex-tufă în comisia venețiană.și uite așa, ajungem la precedentul periculos și paradoxal că ditamai curtea supremă poate da, la comanda politică, o decizie anticonstituțională, restrîngînd puterile executive și decizionale ale președintelui...oricare ar fi numele său!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 10:57:49
         
 
  bravo, domle, măcar dumneata recunoști că ești mercenar media în slujba extremiștilor..c-or fi de stînga, c-or fi de dreapta? ce mai contează...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 09:25:31
         
 
  http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/06/15/rechizitoriul-democratiei-1/  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-15 09:09:46
         
 
  dle Cristi, băiațelule(îmi permit diminutivul comparînd diferența de ani care ne desparte)supozițiile tale sunt hilare și par scoase din alfabetarul primăresei firea(oameni plin de venin)Ce să mai dezbatem în aceste circumstanțe:lipsa ta de obiectivitate, mercenariatul media?"bad-jocorirea constituției? e ciudat cum prozeliții infractorilor vopsesc realitatea lor în alb și o spoiesc pe a celor care le rîd în nas în negru.Nu înțeleg care ar fi problema celor pe care-i "analizezi" atît de strîmb dacă dl Komartin sau alt scriitor reprezentativ ar apărea în piața Victoriei cu un tricou pe care ar scrie EU#?în mod sigur nu ar debarca dintr-un autocar ca turma de mitingiști psd!

p.s. bade peia, constat că umbli la surse!da, mă, ai ghicit: îs plătit și încă cu meleone de sri, cia, fbi, SIS, MI6, mossad!!!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-15 08:19:39
         
 
  Ura lui țîngheșan are o sursă foarte certă: SRI!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 23:56:11
         
 
  dle Gheorghe Rechesan, daca nu v-ar imboldi o ura monstruoasa, ati vedea ca putem dezbate si putem avea opinii contrare cu privire la orice, mai putin la fapte si la realitate. E de rau si de PSD in articolul meu, dar nu putem sa toleram raul mai mare ce se arata dispus sa dea foc la tara, de dragul distrugerii raului mai mic.

Ura lasa deschisa poarta manipularii si a automanipularii.

Iar badjocorirea Constitutiei este un precedent periculos... Lupta politica trebuie dusa doar in terenul pe care il traseaza Constitutia...

Daca si pe dl Komartin ati ajuns sa il cititi cu diez la cheie e grav...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-14 22:13:19
         
 
  Aaaooooleu! Aoooleuuu!
Trăii s-o văd și p-asta!
Țângheșan recuperatoru făcându-și autocritica: cică e "hăbăuc, neinformat și pauper".
Și-acu, după ce o luași în bot, țângheșane, cu șforțările tale haștagiste, începi, încet-încet s-o cotești, da' nu pe unde trebuie ci prin curtea altora. Desigur, pesedeii sunt vinovați că pătărânghia baschetbalistă și majordomu' ei, werner, jucară sârba pe Constituție și își făcură de cap în pădurea haștagistă.
Băi țângheșane, ești de tot râsul!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 16:17:29
         
 
  Vasiliu Cristiane,
L-ai lovit la suflețel pe pretenaru tău rădulescu!
Tocmai ce îl lăuda pe komartin că e anti, că e haștag, adică de aceeași parte a bricadei, și dădea cu poezeaua de gardu' nu'ș cărei publicații online, bicoz rezomnau la prințipuri.
Acu ce făcuși?
Îi străpunseși inimioara haștagistă cu așa citat?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-14 16:01:06
         
 
  Dl Komartin nu are taman o opinie asemănătoare, e mult mai obiectiv și nu folosește termeni ca: "facțiune penibilă a Parlamentului (formată din USR și PNL)", " in numele „eliberării” procurorilor de Politic să batjocorim constituția și autoritatea C.C.R.-ului." și alte opinii partizane( a se citi pesediste en blanc)...dar, fiind pe aceiași temă se poate accepta alăturarea...deh! sindromul firea-Halep lovește din nou!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 15:36:26
         
 
  dlui Komartin are o opinie asemanatoare cu a mea...

Citez:
"Deși demersurile inițiale de „asanare” au fost binevenite (pentru că au băgat cât de cât frica în politicieni & afaceriști prăduitori), acțiunile justițiarilor de conjunctură au cam luat-o razna. Și, cu cât încearcă mai tare să se sustragă de sub orice control (după emanciparea față de Băsescu, președintele Iohannis este un bun și util colaborator, nicidecum un stăpân), centaurul la taior e, din păcate, tot mai imprevizibil și mai lipsit de scrupule. Cu cât se simte mai încolțit, cu atât va fi mai haotic și mai pregătit să folosească orice îi e la-ndemână. Obligați să-i luăm partea pentru că a apărut dintr-o necesitate, trebuie acum să-i privim acțiunile cu entuziasm moderat și cu ceva mai puțină îngăduință. Ceea ce am aflat recent în legătură cu F. Coldea și cu L.C. Kövesi trebuie să le dea de gândit până și celor mai mari susținători ai „salubrizării” pe care instituțiile conduse de aceștia au pornit-o."

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-14 13:52:49
         
 
  uite o opinie asemănătoare:
http://www.lapunkt.ro/2017/02/centaurul/
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 08:51:23
         
 
  noroc cu vighilența ta, baștane, că altfel s-ar duce țara de tot în rîpă! (nu că pesedeii ar face vreun efort să facă ceva folositor, ba din contră îi dau brînci cu toată puterea)Da' ce reflexe de anchetator ai, bibicule, parcă ești asesor în tribunalul popular!Uite, deși e nerozie ce-ntrebi și mi-e scîrbă să mă conversez cu unu ca tine îți răspund fix punctual:statul perpendicular(adică a celor aterizați la naștere în ocipital)e format din drăgniști, lingăi și securei bătrîni reșapați și se luptă din răsputeri să scoată țara din UE atenți și grijulii să-și spele dosărelele.Liderul lor e infractor dovedit, primministresa, o marionetă în mîna lui, e o tută semianalfabetă, incapabilă să emită vreo idee cît de măruntă.restul partidului-stat e asemenea comandantului suprem.Susținut mediatic de lătrăii unui tv ce aparține altui infractor(ăsta și-a executat barem pedeapsa pt hoții)De partea cealaltă niște fraieri care sunt intimidați de tupeul lor, încercînd să țină pasul cu oarba cu paloșu și balanța-n brîncă.La mijloc, masa de votanți, hăbăucă, neinformată, pauperă în care se amestecă și cei de bună credință ca mine și exaltați naționaliști, xenofobi și nostalgici după binefacerile dictaturii comuniste, ca tine.Cam asta e-n linii mari situația, trăiască nația!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-14 08:23:42
         
 
  Când ți se pun întrebări fățișe, la care trebuie să răspunzi punctual, o dai cotită.
Tehnică securistă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 21:21:49
         
 
  bade, iarăși ai uitat să-ți iei neurolepticele! singurul pe care-l monitorizez ești matale, fiindcă posezi o mică avere nedeclarată în bitcoini, faci trafic cu carne de curcă și deții ilegal 5 metri steri de volume cu dalde veronica porumbacu, ion brad și marcel breslașu.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 19:36:29
         
 
  Ba tu, ghiolbane, că l-ai monitorizat! Ești, deci, direct interesat!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 15:53:29
         
 
  peio, io n-am acces la dosare,ca tine, securist acoperit ce ești și nu pot să-ți spun decît ce se știe:werner pierdu o casă prin proces(l-a tras în piept un notar cu nu știu ce acte neclare privind moștenitorii proprietarului și a ieșit basma curată din chestia cu conflict de interese de pe cînd era primar. dragnea al tău are o condamnare definitivă cu suspendare pt frauda electoralăși, se pare încă trei dosare nasoale pe rol.să vedem dacă va fi achitat...oricum cred că va recidiva și iarăși va organiza marșuri a la benito, asalturi asupra Romei dîmbovițene, marș în care te-ai implicat și tu, atît de plenar...de altfel,ca orice lingător de dos care se-nchină unui infractor!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 15:09:55
         
 
  Iată ce aflu și am rămas perplex:

DOI PROCURORI CSM AU DOSARE LA DNA – Procurorii CSM Cristian Ban si Nicolae Solomon care vor da aviz pe revocarea Laurei Kovesi au plangeri penale in lucru la DNA. Cerem abtinerea lui Ban si Solomon pana la clarificarea situatiei. Prezentam acuzatiile aduse celor doi: "Constituire/aderare la grup infractional organizat, cercetare abuziva, instigare la marturie mincinoasa, fals intelectual si uz de fals, abuz in serviciu si represiune nedreapta"

În aceste condiții să ne așteptăm la obictivitate din partea ăstora?! Până la obiecitvitate, cum de se acceptă povestea asta? Și mai vorbește plăvanul de la Poltrocenii de infractori, alții decât el și ai lui?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 13:45:51
         
 
  să ți-l pupe alea pe care le miroși și tu la fofoloancă:vasilica ot videle și firea a firoscoasă și tîrziu acasă!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 13:14:22
         
 
  Iar după ce faci asta, recuperatorule (ca să mă bucur și eu de viață!), să zici aici cum e cu călcarea în picioare a Constituție de către nemțălău tău! Negru pe alb să ne zici, ca să-ți dai arama de acoperit pe față! Sau faci și tu pe mortu-n păpușoi ca infractorul penal werner, taman el, care are tupeul să-i facă infractori pe cei ce nu sunt, în timp ce el stă la adăpostul kioveșismului și rânjește ca un fanfaron de lux!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 12:49:59
         
 
  Să-mi pupi penianul, recuperatorule!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-13 11:12:46
         
 
  mitingistule, tu nu ești penal, ești pur și simplu penian!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-13 10:50:16
         
 
  Țîngheșane, bă, realitaea nu are nimic de-a face cu imaginația ta de parodist minor!...

"clivajul dintre mitingiști și restul României...tăcute,", zici tu.

Păi, taman România aia tăcută, care a tot asistat la porcăielile voastre securisto-kioveșiste, și-a ieșit din țâțâni și a venit să vă arate cam ce gândește. Da' tu de unde să știi, că stai la cutiuța ta de recuperator și mesteci vorbe goale. Iar dacă e scârbită de ceva, apăi acel ceva e tocmai veșnica voastră fojgăială, de gândaci ronțăitori, care stați tot timpul de-a curmezișul și faceți orice ca să iasă lucrurile pe dos. Chiar crezi că majoritatea oamenilor sănătoși la cap nu au observat asta? Ba da, și de-aia abia au așteptat să vină să vă arate deștetul ăla mijlociu, în direct și la o oră de vârf!

"amenințările fățișe la adresa magistraților"

Vai, vai, sărrraci magistrați porcorori, fac pe ei, în pempărși, de frică! De-aia umblară ei cu cătușele-n mânuțe, ca să se apere de atacatorii care le ameninațau independența de a face ce-i taie capul, fără a da socoteală nimănui!

"indiferența celor din piață care n-au răspuns "corespunzător" și nici grămezile de gunoaie lăsate în urmă de manifestanți."

De unde știi tu cum au răspuns, mă, manifestanții? Ai intrat în rezonanță telepatică cu piața? Ți-au povestit tefeliștii tăi? Eu am fost acolo. De câte ori apăreau kioveși și majordomul ei, werner, în discurs sau pe ecran, se fluiera-n draci! Au răspuns cu huiduieli de se cutremurau blocurile din jur. Că a fost sonorizarea insuficientă pentru a acoperi totul, asta-i chestie de natură tehnică. Apoi, să vii atâta drum până la București și să stai atâtea ore-n șir, ca o momâie, nu ți se pare că întrece logica elementară? Mă rog, despre logica haștagiștilor nu e cazul să vorbim.
Mi-a plăcut, însă, marele vostru miting, de a doua zi, care a ras totul în jur! S-au zguduit gardurile de protecție, că le tot clătinați voi cu disperare, văzând că stați în stradă ca boschetarii la paradă gay!

"Grămezi de gunoaie"

Bă, sunteți atât de idioți, încât repetați, ca papagalii castrați, niște tâmpenii incredibile, răspândite de propagandă. Derizoriu! Nici nu se merită să mai încerci a da replica.
Sunteți mărunți, mărunți, mărunți, adică mici, mici, mici ca și sexul de furnici!



 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 20:15:21
         
 
  Țângheșane, în locul tău mi-aș vârî capu-n pământ și aș pupa cârtițele pe gură!
Ca să vă alinați după upercutul încsata drept în figură, în piața aia, pe care v-o adjudecaserăți voi, ca și cum o moșteniserăți de la mămicile voastre, de-acasă!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 18:39:00
         
 
  ține-o tot așa, peia, pînă-n 21 iunie,poate obțineți achitarea hamsterului!!!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-12 11:49:34
         
 
  ceea ce era important,dle Vasiliu, nu ai observat:clivajul dintre mitingiști și restul României...tăcute, înconvoiate de sărăcie, scîrbită de politicianism, deprimată de toate.n-ai observat nici violența discursului celor de la tribună,demagogia adesea stupidă,rizibilă, amenințările fățișe la adresa magistraților,indiferența celor din piață care n-au răspuns "corespunzător" și nici grămezile de gunoaie lăsate în urmă de manifestanți.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-12 08:42:15
         
 
  Dom'le și sunt atât proști haștagiștii, că umflă gogoașa pînă dincolo de orice limită și credibilitate!
I-auzi ce bazaconii îndrugă răspândacul țângheșan:

"75% dintre mitingiști au fost urcați în autocare ca niște oi, 50% dintre ei nu știau pt ce sunt duși dar nu s-au împotrivit.dacăă faci un calcul sumar la 150.000 de participanți suma medie pt deplasare, apă, ceva de haleală ar veni minim 40 euroi de mitingist,"

Deci are el, așa, un fel de filing statistic și știe sigur, sigur, dar sigur că fix 75% din mitingiști" (ai lui nu sunt "mitingiști”, ci... protestatari – o formulare serioasă, nu-i așa?), că 50% nu știau încotro o apuc㠖 alt filing statistic infailibil! – iar, desigur, acolo-șea nește 150.000 (ce generozitate, totuși, în evaluare!) au primit stimulente de 40 dolari de căciulă?
Om între la cap, nu-ți mai pui problema procentelor, că, de, dacă omul visează procente, lasă-l să aiureze, dacă-i place, nu-l trezi din reverie că pică de pe casă!
Dar când ajungi la banii rezervați pe cap de participant, nu poți să te mai oprești din râs!

Băi țângheșane, tu te uiți în creierul tău când rostești astfel de enormități? Ce-au făcut, mă, pesediștii, i-au servit cu friptane și băuturi fine, de aproape doo meleoane?
Vă spun eu ce-am văzut că le-au dat oamenilor cu care am călătorit: o sticlă de o juma de litru de apă minerală (1,5 lei, cred) și un sendviș de 4 lei. Atât, țângheșane. Restul e-n bucătăria creierului tău turmentat!
Că nu puteai să-i lași să moară de sete și de foame, după o călătorie de ore bune și stat în picioare, de la 16 la 24! Că nu erau martiri ai rivoluției?
Deci idioțeniile patente pe care le învârți, țângheșane, distribuite pe rețeaua voastră de rahaturi internautice, sunt gesturi de prost-esență. Înseamnă că cei cărora te adresezi sunt niște inmbecili irecuperabili, dispuși să creadă tot ce li se toarnă-n trompa lu eustaș!

Țângheșane, ești mai penibil ca țoapa de cartier, care umblă cu bârfa de colo-colo, sperând că dă peste cineva care s-o ia-n seamă. Și dă, până la urmă: peste alta, asemeni ei șli vorbesc în același timp, fără săs e asculte, știind că spun tâmpenii. Tu crezi, țângheșane, că scrii paradelile alea ale tale, de mare scribaci, de care râzi doar tu singur, în baie.Și, ăv cors, în mod fals, mica ciurdă de pe aici, satisfăcută de faptul că scuipi înspre adversarii lor.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 01:13:09
         
 
  Totuși, cât de derizorie și distractivă este încercare acelor care vor să pară domni stilați, relaxați, seniorali, pacienți etc, în relația cu descreierații haștagiști! E ca și cum, nimerit într-o hoardă de maimuțe-nfuriate, care aruncă-n tine cu pietre, ai încerca să le ții un spici savant, sedativ despre evoluția omenirii din maimuță și nivelul de civilizație la care a ajuns, sperând că astfel le domolești pornirile instinctive! Chiar sunt siguri acești domni că scapă întregi din balamuc?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-12 00:06:23
         
 
  DEMENȚA HAȘTAGISTĂ, DIRIJATĂ DIN UMBRĂ DE SECURIȘTI, A ATINS LIMITE INIMAGINABILE!
EPISODUL CU SIMONA HALEP, SPURCAT DE OTRAVA HAȘTAGISTĂ, PUNE SERIOS PROBLEMA SĂNĂTĂȚII MINTALE A ACESTOR DESCREIERAȚI!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 23:19:15
         
 
  Țângheșane, măi bandă de magnetofon reșapat, măi propagandist ieftin – mă rog, nu știu cât primești pentru asta, da', în ordine morală, ești mai ieftin ca braga țigănească! – eu am participat direct la operațiune, și am apelat la găzduirea unui partid pentru asta, pentru că mi s-a stricat hârbul de mașină. Iar eu sunt un tip care spune lucrurilor pe nume, nu-mi pasă pe cine am în față: nimeni nu a venit împins de la spate, gigione. Și am circulat pe jos, de la Romană în Victoriei, bașca faptul că am luat-o pe de-a dreptul, prin mulțime, de la marginea pieții până lângă tribună. Am vrut să mă lămuresc singur, fără impresiile și părerile nimănui. Chiar dacă aveam altă treabă de făcut. Eram convins că vor apărea pițigoi ca voi, care vor denatura evenimentul, ofticați până în măduvă de puterea de reacție a poporului cel adevărat, al cărui vot perfect legitim îl negați cu disperare de naziști feroci.

Ei bine, am întâlnit în drum numai oameni cu scaun la cap, așezați la minte, disciplinați, între 25 și 60 de ani, în medie, 40, din toate categoriile sociale. Se citea pe figurile lor bunul simț , inteligența și dreapta judecată. Mulți, foarte mulți oameni cu fason, nu bezmetici exoftalmici, ca haștagiștii voștri. Încât m-am întrebat, la un moment dat : unde dracului sunt „știrbii” lu licheleanu și „pegra” răspopitului baconsky, taică? În creierii lor, deformați până la scolioză cogitativă, desigur!

Apoi, trebuie să ai judecata deraiată complet de la normal, să crezi că sute de mii de oameni pot fi luați cu arcanul, urcați în autobuze și trimiși, pachet, la miting. Numai DNAiștii voștru sunt capabili de asta, bă țângheșane, ca pe vremea stalinismului.
Asta e ultima voastră caterincă? La atâta ați rămas, bolnavilor?
Și că acolo au fost numai proști și drojdieri? Vai vouă, rău ați ajuns, în demența voastră paranoică!
Băi deraiaților, băi nemernicilor, băi hahalere de pripas, băi nerușinaților, vouă nu vă e, mă, clar că sunteți doar o trupă de descreiereați, incitați din off de altă adunătură de decerebrați cu epoleți – toți, avizi de putere?
Bă, voi credeți că nu veți da socoteală odată și odată pnetru mizeria din creierele voastre deformate?
În istoria aia, de care nu ai tu habar, țângheșane – ți-o completezi, la moment, de pe net, dar asta nu-ți oferă o viziune deșteaptă asupra evenimentelor și consecințelor care le-au urmat – în istoria aia, zic, s-au văzut multe ticăloșii și mulți ticăloși ca voi, făcându-și de cap, și care, finalmente, au sfârșit prost.
Bă, mai treceți, dracului, pe al doftorii de cap, din când în când, poate vă trece fierbințeala asta paranoică.

Cum ai fost racolat, măi țângheșane, cum ai trecut tu de la antibăsism, la pro?
Cum altfel decât intrând în trupă, poate și șantajat cu vreun dosărel – metode specifice – și ai acum sarcini precise, raliindu-te cu cine știe câți alți suferinzi la bibilică, unii dintre ei mișunând și pe aici.
Pe contul meu de feizbuk v-am trimis la mama dracu pe toți, dar aici n-o pot face, că cică e zonă sanitară!
Cum zonă sanitară, când mișună șobolani ca voi, care răspândesc ciuma brună?
Ai sikti, muhaiele de cârpă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 23:09:34
         
 
  pesedeii se învîrt lingușitori pe lîngă Halep de parcă victoria acesteia de la Roland Garros ar fi fost prevăzută în programul lor de guvernare! însă, să vezi a dracu chichițele ceremonioase, pe arena națională Firea a primit ce-a meritat:huiduieli, a naibii de spontane...auzi la analfabeta:„ne bucurăm c-ai venit în țara noastră!”  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 22:24:24
         
 
  Dle Rechesan, eu am fost in piata, eu am interactionat cu oamenii de acolo. Am ajuns cu greu pana in mijlocul pietei. Nu cred ca trebuie sa vina nimeni sa imi spuna ce am vazut si ce am auzit. In general mai am incredere in proprii ochi si in propriul creier. Acolo, in strada, am vazut Romania. Romania adevarata. Romania normala. Tot spectrul uman, pe care nu avem voie sa il badjocorim si sa il disconsideram. Nu semi-docti cu ifose si hipsteri pentru care libertatea inseamna sa faca pipi din picioare si sa isi lase barba. Am vazut tineri, multi tineri. Am vazut batrani si am vazut oameni maturi. Am vazut oameni simpli. Am vazut oameni agitati. AM vazut oameni seriosi, incruntati si am vazut si oameni veseli. Am stat cateva minute langa o mini-fanfara. Doar daca iti alegeai tintele puteai sa nimeresti oameni care sa nu se poata exprima coerent. Cum de oare la Antene apar alte exemple? Oare de ce mie nu mi-au luat nimeni interviu?  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-11 22:21:33
         
 
  Ciocălău, atenței mărită!
Presupunând că viitorul președinte - căci nimic nu e imposibil - ar fi Dragnea, ai mai pleda cu atâta foc pentru drepturile lui constiuționale?
Și n-o mai lua pe ocolite, ca așchia lu Bulă, că riști să ajungi în focăraia de sub pirostrii!

PS: Pregătit, pregătit pentru propagandă, securistule! Te credeam prost, da'-nvârți politichia, ca suina dovleacul! Nu degeaba fusăși detașat în America, sub umbrela lu pacepa!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:55:07
         
 
  Tipic securistic: duci vorba-n altă parte, te faci că plouă cu broscuțe. Te-am întrebat ceva, răspunzi în dodii.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:39:39
         
 
  ciocălău,
Propaganda ta ieftină e apă de ploaie!
Ți-am mai spus: juvăț!
Fugi la mormântu lu pacepa și spune-i poveștile astea răsufle...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 20:38:11
         
 
  Demnule Peia,
De ce va place dumneavoastra sa intrati in discutie precum musca trzetze in anusul cabalin? Eu incerc sa discut aici probleme serioase de drept sau ne-drept cu domnul Cristian Vasiliu si dumneavoastra bâz-bâz dupa delicatesuri!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 20:34:33
         
 
  peia, nu fă pe orbu, toate televiziunile (cu excepția antenelor) au dat imagini semnificative cu „mitingul contra abuzurilor!” 75% dintre mitingiști au fost urcați în autocare ca niște oi, 50% dintre ei nu știau pt ce sunt duși dar nu s-au împotrivit.dacăă faci un calcul sumar la 150.000 de participanți suma medie pt deplasare, apă, ceva de haleală ar veni minim 40 euroi de mitingist, așa, angros cam 6 milioane de euroi.nu te întreb de unde vin banii ăștia dar un lucru e sigur:cuvîntul de ordine a șnapanului maxim, musiu dracnea a fost:fiecare organizație județeană se descurcă!deci îs bani negri-negri de tot!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 19:39:56
         
 
  Cioacă, bă neam al lui Pacepa,
Până acum se schimbară legile pe șustache, de către cioloșii voștri, uite-așa, plesnind din deștete, ca saltimbancii! Sau te aci că nu știi?
Anume, kakaveika și pruna pe colac făcură asta, cu entuziasm nestăvilit! N-au întrebat pe nimeni, nu tu discuții în parlament, nu tu dexpuneri publice. Au dat de gard cu ordonanța și pa!
Asta, în avantajul securiștilor, dirijați de bășilă al tău, pupa-l-ai în băs fără-ntrerupere, și al porcororilor kioveșiști, care s-au transformat în dumnezei.
Așa că, repet: pune-ți juvăț la papagal, că pledezi în van pentru ceata ta de securiști!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 18:08:53
         
 
  În orice caz trinomul (Președinte-Servicii Secrete-Justiție) s-a reîntregit și punând întrebarea precum Cicero “Cui bono?” descoperim interesul acestuia de (1) a nu fi modificate legile justitiei, de (2) a ascunde protocoalele secrete, de (3) a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire și revocare a unor magistrați, dar și (4) de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului și (5) de slăbire (prin intimidare) a Legislativului. De altfel toți pașii făcuți de președintele Johannis (în continuarea pașilor lui Băsescu) confirmă încă o dată alinierea de forțe nedemocratice împotriva Parlamentului (și împotriva Socialului). Și nu sunt singurii pași; urmează și alții, poate mai periculoși decât cei de până acum. Ne apropiem de un dezdodământ....
(Cristian Vasiliu)

Domnule Vasiliu,
Deci presedintii, care au fost pana acuma trei, nu au avut si nu au nici un interes in schimbarea legilor, dupa parerea dumneavoastra. Si eu sunt de acord cu aceasta concluzie, deoarece nici varul Iliescu, care tot presedinte a fost si inca ce presedinte (vezi Mineriada) nu a avut nici un interes in schimbarea legilor in spatele carora se afla chiar el. Pe cand legislativul are interes in schimbarea legilor. Si acum intrebarea lui Cicero adresata legislativului "Cui bono"? Ca doar legile pe care vrea sa le schimbe tot de un Legislativ au fost facute. Da, imi va raspunte marele tribun Ioan Peia, dara ala a fost alt legislativ. Pai ce facem noi aicea, cum se scimba legislativul se scimba si legislatia? In Franta Codul Napoleaon nu s-a scimbat de 200 de ani, si tara nu s-a dus de rapa. Sa fie legislativul francez mult mai
nepriceput sau mai plin de lene decat legislativul romanesc?
Cat despre protocoale secrete dintre procuratura si serviciile insarcinate cu strangerea probelor impotriva pungasilor: ele exista in fiecare tara,
si sunt secrete tocmai pentru a nu da pungasilor posibilitatea de a distruge probe sau de intimida martorii. Ce e rau cu asta, daca probele stranse de aceste servicii (politie, securitate) sunt adevarate?
Si acum despre despre interesul presedintelui "a păstra Președintele ca factor decident în procedurile de numire și revocare a unor magistrați" asa cum spuneti dumneavoastra: nu cumva acesta este nu numai interesul presedintelui ci si al tuturor romanilor? Sau credeti ca ar fi mai bine ca toti magistratii sa fie numiti numai de legislativ, pe motiv ca legislativul a fost ales? Dar din cate imi amintesc eu si presedintele este ales. Deci de ce n-ar avea si el dreptul sa aleaga niste magistrati asa cum prevede Constitutia?
Si acum puctul patru in care presedintele este acuzat
de "de discreditare (prin campanii de presă) a Executivului"; nu credeti ca si Executivul duce campanii de presa pentru discreditarea Presedintelui?
De ce o parte ar avea dreptul la astfel de campanii de presa iar cealalta parte nu ar avea?
Si acum punctul final, interesul presedintelui de a slabi legislativul prin intimidare prin alinierea unor forte nedemocratice: care ar fi aceste forte nedemocratice? SRI-ul? Eu stiu ca in orice tara in care domneste democratia serviciile secrete nu sunt considerate forte nedemocratice ci tocmai forte care sunt platite sa apere democratia. Justitia sa fie forta nedemocratica? Ma indoiesc. Sau insasi presedintele sa fie ne-democratul principal? Este posibil, dar daca Poporul Roman a hotarat de doua ori la rand sa aleaga prin vot democratic niste ne-democrati ca Basescu si Johannis (se pare ca singura data cand a votat cum trebuie a fost cand democratul Ilici Iliescu a fost ales presedinte), ce putem face noi domnule Vasiliu? Fiindca unul dintre proverbele favorite ale marelui Cicero era: "vox populi vox dei"
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 17:36:33
         
 
  Valabil și pentru tine, țângheșane, aceleași evaluări legate de kioveșism, iohanism, portocaliam și protocolism, adică, per total: neo-stalinismul porcurăsesc, al cărui militant jalnic ești și tu, alături de papagalul ciocolatiu de peste gârlă!
Sunteți implicați în sistem până-n cioc și n-aveți niciun pic de rușine în a-l susține pe față!
Văzuși ieri miting adevărat, nu aranjat de către șioroșiștii jegoși, finanțați de punga escrocului ăla speculant?
Pînă la urmă, dacă nu vă vine mintea la cap, o să fim nevoiți să v-o așezăm noi. Mai insistați cu mizeriile voastre propagandistice, dacă nu sunteți convinși încă, paradiților!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 14:57:41
         
 
  cînd jonglezi cu bilele albe și cele negre, nu poți avea obiectivitatea analitică a unui observator nealiniat. titlul, pompos și inadecvat...eu i-aș fi zis eseului, achizitorul democrației, oricare ar fi acea persoană."ne apropiem de un deznodămînt!"...așșș, pronunțarea sentinței lui dracnea se apropie dar va fi achitat, că doar n-a făcut softmineriada fără rezultat,așa cum este convins dl Corbu.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-06-11 13:01:51
         
 
  Măi cioacă,
Tot o bălmăjești p-acilea de-tâta vreme, ba cu glumițele tale răsuflate, pline de aluzii licențioase, deseri; ba făcând comentarii de natură politică și dându-ți tu cu părerile-n șanț - ca să nu pomenesc de materia mucilaginoasă, în fasole!
E cam greu de priceput ce te doare pe tine grija de țara asta, în care habar n-ai ce se petrece, cu adevărat. Tooot o lălăi cum îți vine ție la socoteală (aiurea, socoteală!... o părere, acolo-șa!), emițând cele mai tâmpite concluzii. Și agramat, pe deasupra.
De fapt, nu vrei să ne spui și nouă ce treabă ai tu cu România?
Că de sentimentalisme etnice nu te putem bănui, dat fiind faptul că arboretul tău... ginecologic nu are, în structura-i ancestrală, niciun fel de rădăcini.
Nici de țintă istorică predilectă nu puten vorbi, întrucât tu ești un biet băgător de zeamă și nu istoric de seamă.

Bă, nu cumva, potrivit obiceiului țigănesc de a-și vârâ nasul în locuri dosnice, îți adaugi la pensie niște boabe de linte, cu același efect putrid ca al celor de fasole?
Că, altfel, e greu de priceput de ce emani așa, un aer puturos, de securist reciclat, din categoria Pacepa, care moare, dar nu se predă, smulgându-și epoleții din creier!

Auzi, dacă îți tragem noi, românii din țara asta. iar nu transfugii de aiurea, niște înjurături neaoșe, ca unui neavenit în treburile noastre, nu crezi că ți s-ar potrivi de minune?

Măi paraditule portocaliu, în afara faptului că ești și tu obsedat de comunism, ca unii idioți cu creier de muscă, de pe aici - deși comunism nu mai e de vreun sfert de secol, dacă o fi fost vreodată - în afară de asta, ai putea, așa, să ne explici și nouă ce-ai înțeles tu din faza: kioveșism, portocalism, iohanism?

Despre dovezile mizere ale intervenționismului securisto-kioveșist în justiție, ai putea să ne explici? Despre achitări cu ghiotura, în intanțele eliberate de presiuni securiste, ai putea să ne lămurești?
Despre hotărârile CCR, pe care-o apărai de mama-focului, pe vremea când măsluia, cu erate, strecurate-n motivare după miezul nopții, ca hoții hoților, pentru rămânerea chiroipanului docker în jilțul Poltrocenilor. Despre același CCR, pe a care acum o blamezi cu vehemență, ai putea să agrăiești?

Că, altfel, te văd foarte informat, după buletinul de știri al neo/securismului stalinist...
Asta, ca să-ți dai arama pe față, anume aia din care confecționai cazane de țuică p-acilea. După care, te-ai reprofilat și-ai trecut la achiziții de arginți, din cipurile IPRSului. Când ai fost prins cu mâța-n sac, fapt pentru care ai tulit-o-n patagonii, după iubitul tău Pacepa!
Ia zi, Nae din odaie, să ne lămurim și noi!
Da' asta, fără bancurile tale șchioape, că suntem sătui de ele ca de mere acre și de șatre arhaice.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-06-11 09:56:41
         
 
  Citatul complet si corect este: Coruptia nu ucide decat accidental (cam cacofonic enuntul dar asta e!). Mafia ucide pentru ca este, asa cum remarcati chiar dvoastra, o organizatie criminala. Ma gandesc ca poate si cititorul este partininc, nu numai scriitura! Cred ca aveti ancore puternice (acesta este termenul tehnic din manualele de manipulare), daca din intreg textul acesta este singurul lucrul care v-a trezit o reactie! (Pe langa subiectul cu Ponta, Ponta...) .

Si o intrebare: De ce imi cereti comentarii Contrafactuale? Pana una-alta Johannis este presedintele....

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2018-06-11 08:24:06
         
 
  Domnule Cristian Vasiliu,
Un asa articol partinic nu am mai citit de mult, sau ca sa fiu mai precis, de pe timpul celui mai iubit fiu al poporului. Si bineinteles ca sunt de acord cu dumneavoastra: acum lupta pentru putere se da intre PCR reprezentat de Dragnea si Securitate reintrupata in fascistul Johannis. Dar nu-i asa ca daca in locul fascistului Johannis ar fi fost ales Victoras Ponta, intre securitate si partid ar fi fost cea mai deplina armonie, asa cum a fost pe timpul impuscatului si pe timpul lui Ilici Iliescu? Va rog sa-mi spuneti daca gresecsc cu ceva in artionamentul meu, fiindca, din cate observ eu securitatea se aliaza, din spusele dumneavoastra numai cu presedintii, indiferent carui partid ii apartin, pe cand fostul partid comunis se aliaza numai cu PSD-ul.
p.s.
Sunt extrem de incantat de marea dumneavoastra descoperire: coruptia nu omoara. Fericita tara trebuie sa fie Romnaia, din moment ce in ea draguta de coruptie nu omoara. In SUA ea omopara pe capete prin cea mai corupta organizatie criminala, Mafia, la fel in Rusia unde Mafia corupta a lui Putin omoara oponentii politici si ziaristi pe capete, la fel in Belorusia si la fel in Turcia. Dar coruptia a ucis nu numai oameni dar si imperii, fiindca se pare ca unul din motivele principale ale disparitiei Imperiului Roman, Imperiului Bizantin, Imperiului Otoman si al Imperiului Rus si Sovietic a fost gradul extrem de ridicat de coruptie la care ajunsesera aceste imperii. Eu cred ca descoperirea dumneavoastra ar necesita un studiu mai aprofundat: de ce in oricare alt loc din lume coruptia omoara pe cand in Romania
coruptia refuza cu incapatanare sa faca acest lucru?
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-06-11 07:57:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE