FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Clopoțelul
Text postat de Florentin Sorescu
Clopoțelul

În prima mea zi de școală s-a întâmplat așa:
Toată clasa s-a umplut cu ai mei.
Adică!
Au venit mama, tata,
bunicul, bunica,
mătușelul, mătușica
etcetera, etcetera.
Clasa, plină!
Dintre toți tata era cel mai firav,
stătea puțin mai retras, cu un aer grav.
În plus, părea rușinat,
tot își ascundea încălțările
pe sub bancă
să nu vedem că sunt găurite
în talpă.
- Elevul Gheorghe Alexandru, prezent?
a întrebat domnul învățător.
- Prezent, răspunse tata
în timp ce mama trăgea cu ochiul
la pantofii lui ponosiți.
- Mai tare, mă, băiatule, că nu te mănâncă nimeni.
Uite, zice, o să te pun în banca a doua
cu fata aia care se uită pe sub sprâncene
la tine. Bine?
- Bine!
- Aș vrea să stau cu altcineva în bancă, domn' învățător,
spuse mama roșind ușor.
- Lasă gura, Cornelia Sorescu, și rămâi unde te-am pus!
Nu mai sta așa cu nasul pe sus.
- Și pe mine cu cine mă mutați?
întrebă bunică-mea, Maria, cu frica în sân.
- Cu tata mare, cu cine să te pun?
Mie mi se părea aproape nebun
domnul învățător.
Mă gândeam cu cine m-o pune
să stau și pe mine.
Dar a sunat clopoțelul
și toți ai mei s-au dus.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Radule, am ciulit urechile cât am putut, nu-mi aduce cu ilustrul poet. Dar - dracu‘ știe - poate nu mi s-o părea mie, altora, da. Cu toate că ești singurul care a spus lucrul ăsta până acum, pare-se că și Recheșan. Snoava, întorsătura din final este în genere caractrristică poeziei, acesta nu este un argument. Ironia/autoironia și biografismul, de asemenea. În orice caz, mulțam! Ție și celorlalți preopinenți.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-03-02 16:09:48
         
 
  am zis că revin, uite alte chestii comune:

- de-sacralizarea

(Dintre toți tata era cel mai firav,
stătea puțin mai retras, cu un aer grav.
În plus, părea rușinat,
tot își ascundea încălțările
pe sub bancă
să nu vedem că sunt găurite
în talpă.)

- ludicul

(Mai tare, mă, băiatule, că nu te mănâncă nimeni.
Uite, zice, o să te pun în banca a doua
cu fata aia care se uită pe sub sprâncene
la tine.)

- tonul ușor autoironic-autoconfesiv

(Mie mi se părea aproape nebun
domnul învățător.
Mă gândeam cu cine m-o pune
să stau și pe mine.)

- intenția de depoetizare (clar exprimată,nu tocmai reușită)

(Toată clasa s-a umplut cu ai mei.
Adică!
Au venit mama, tata,
bunicul, bunica,
mătușelul, mătușica
etcetera, etcetera.
Clasa, plină!)

în fine, caracterul unitar,coerent, al construcției (acea așa zisă - recunosc, nefericit - curgere a frazei, ceea ce e cu totul altceva), toate elementele astea, care toate țin de modernism, altoite pe un fir narativ de snoavă al cărei tâlc stă într-un calambur destul de reușit - posibil, cheia poemului ( Dar a sunat clopoțelul și toți ai mei s-au dus.)

p.s. tot recitind, m-am gândit că merită stea.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-03-02 10:56:40
         
 
  Adică nu-i citadină, florescule, dacă mă-nțelegi. Nu are inflexiuni dăștepte d-ale lor, de astfalt. Ție-ți curge țărâna din buletin, nu mucii pe asfalt, ca lor!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-02 09:01:41
         
 
  sorescian pe alocuri prin unele puncte, asa, neesentiale :) am eu una buca pastisa de pe agonia, suna cam asa:

Meștere
dăltuiește mai adînc literele alea
zise jupînul
să le pot citi de la distanță fără ochelari
meșterul îl ascultă
și ciopli literele cît Dunărea de cuprinzătoare
meștere
porunci jupînul
toarnă niște aur în literele alea
să se mire toți cînd le citesc
meșterul se supuse
și turnă în litere tot aurul
din văgăunile și din munții Daciei
meștere
tună jupînul
lustruiește mai bine literele mele de aur
să sclipească și peste veacuri
du-te dracului jupîne
bombăni meșterul
strîngîndu-și sculele într-o boccea
lustruiește-ți-le și singur
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-02 08:47:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  e doar o părere, Florentine. poate ar fi bine să auzi și alte opinii, la ora asta sunt prea ostenit să argumentez pe text. sau cu o lectură paralelă. posibil, mâine am să încerc.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-03-02 00:18:09
         
 
  Curgerea frazei? De unde si până unde?!...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-03-01 23:57:31
         
 
  Or fi, dar eu nu le văd. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut această asociere. Caracteristicile de care spui mai jos le găsești la o grămadă de poeți. Spre exemplu, Ion Es Pop. Făra a însemna neapărat că între unul sau/și altul există vreo legătură.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-03-01 23:56:28
         
 
  stilul narativ, snoava, parabola. biografismul, exprimarea colocviala, curgerea frazei, și mai sunt.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-03-01 23:43:48
         
 
  Zău dacă o văd soresciană... Poate florentină.
P.S. Distribuția în versuri este alta, nu știu de ce a ieșit așa.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-03-01 23:33:44
         
 
  soresciană rău, domnule Sorescu, dar mi-a plăcut...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-03-01 23:21:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE