| 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
           
           
             | 
             
              Întâlnirea fețelor               | 
             | 
           
           
             | 
                        Text 
                postat de  
                Florentin Sorescu                  | 
             | 
           
           
             | 
             
              "Măi, frate-miu, ce se întâmplă 
cu fața ta?" 
îl întreb  într-o bună zi 
pe frate-meu. 
"Nu știu, mă", îmi spune el, "Dar te rog frumos 
nu-i spune mamei, s-ar putea să se supere 
și acum a îmbătrânit, îi va veni greu să înțeleagă 
că mi-am dat-o la o parte 
de când m-am îmbolnăvit". 
"Bine, mă, nu-i spun, dar s-ar putea să observe, 
deși nu o prea mai ajută vederea 
imposibil să nu vadă 
că fața ta nu mai este la locul ei, 
dar eu zic că mai bine ar fi 
măcar să-ți pui alta în loc 
dacă a ta nu-ți mai place, 
tot ar fi ceva. Uite, cu a mea s-a obișnuit 
în cele din urmă,  
chiar dacă nu i-a fost ușor. 
Cât pe ce să nu mă mai recunoască 
după ce am avut accidentul, 
nu mai puteam zâmbi deloc". 
"Am încercat, îmi spune frate-miu, 
dar de fiecare dată s-a întâmplat ceva 
și până la urmă nu mi-a ieșit 
fața pe care mi-o doream. Tristețile 
cauzează cel mai mult și în ultima vreme 
numai de ele am avut parte". 
"Știu, mă, știu! De la tristețe începe totul 
și-apoi mai sunt și necazurile astea 
care ne macină de la o vreme sufletul. 
Dar mie mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea 
că tu nu mai ai față. Drept să spun, 
nici nu mai știu cum să te iau". 
"Nici eu nu mai știu, îmi spune el, 
cred că de-aia am și pierdut-o 
în cele din urmă. Nu mă mai recunosc". 
"Așa este la început" îi zic, "dar cu timpul 
lucrurile astea trec. Mai devreme sau  
mai târziu 
tot trebuie să te întâlnești cu fața ta. Altfel 
nu se poate." 
"O să am una, sigur că o să am. Dar deocamdată 
lasă-mă așa. Am obosit să mă văd  
și să nu mă mai recunosc. Am nevoie 
de puțină odihnă.". 
"Bine, frate-miu, te las. Doar și Dumnezeu 
s-a odihnit când n-a mai putut. Darămite 
noi." 
"Drept să spun, nici Fața Lui nu am mai văzut-o  
în ultimul timp. Nu Îl mai recunosc. 
Pesemne că și-a pierdut-o 
la rândul Lui 
și-acum umblă printre noi 
bâjbâind ca un orb". 
 
 
 
                | 
             | 
           
		   
             | 
             
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                  | 
             | 
           
		   
             | 
             
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
				                 | 
             | 
           
		             
             | 
             
              Nu puteti adauga comentarii acestui text  DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! | 
             | 
           
                     
             | 
            
  | 
             | 
           
           
            |   | 
            Comentariile 
              userilor | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
           
                     
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
           
           
            |   | 
            
  | 
             | 
           
           
            |   | 
             
              Mesajul e bun, actual. Sunt convins că l-ați fi putut transmite în mult mai puține explicitări. Subscriu, într-un fel la cea spus și dl. Gheorghe. 
Vot               | 
              | 
             | 
           
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Andrei Ghejan               la data de  
              2018-02-24 15:28:13               | 
             | 
             | 
           
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
           
           
            |   | 
            
  | 
             | 
           
           
            |   | 
             
              ideea mi-a plăcut, dar felul în care o pui în pagină, c-o fi un prozopoem sau ceva similar suferă pe la părțile esențiale, se diluează mesajul prin prea mult verbialism și explicitare.               | 
              | 
             | 
           
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Gheorghe Rechesan               la data de  
              2018-02-24 14:58:23               | 
             | 
             | 
           
		           
               | 
       
                
                  
                     
             | 
              | 
             | 
           
           
             | 
            Texte: 
              23983               | 
             | 
           
           
             | 
            Comentarii: 
              120107               | 
             | 
           
           
             | 
            Useri: 
              1426               | 
             | 
           
           
             | 
              | 
             | 
           
          | 
        |