PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
aici ar fi trebuit să se termine povestea mea dar mai urmează și o altă poveste Text postat de Florentin Sorescu Prima confruntare mai serioasă cu viața am avut-o în clasa 1-a poate a 2-a nu rețin exact dacă înainte sau după sinucidere l-am luat pe Nicolau deoparte și i-am spus că vreau să plec la Veneția cu barca pe Argeș Nicolau era prietenul meu bun printre puținii care vorbeau cu mine îl invidiam pentru că lui toate îi mergeau bine avea o grămadă de prieteni iar învățătoarea îl aprecia motiv pentru care m-am mirat când mi-a spus că vrea să vină și el în călătorie ideea cu Veneția îmi venise de la tata pleca adesea în interes de serviciu prin toată lumea odată s-a întors cu niște fotografii care pe mine m-au lăsat mut și ne-a spus că orașul ăla străbătut de ape ca niște vinișoare este Veneția mi s-a părut nemaipomenit de frumos să trăiești acolo îmi imaginam cum e să te urci într-o barcă și să te duci încotro vezi cu ochii fără să te constrângă nimic dar poate că nu apele erau cele care mă atrăgeau ci orașul acela putred părând că reușește să se țină deasupra apelor în ciuda greutății lui cert este că de câte ori lucrurile se împotmoleau visam să ajung la Veneția ăsta era locul meu de refugiu un fel de cimitir al tristeților pe care le îmbrăcam sub forma unei aventuri o zi întreagă am petrecut pe Argeș ne făcusem sediul general sub un pod care tocmai se construia arcuindu-se peste ape visam să trăim hrănindu-ne cu peștii pe care îi prindem și să facem călătoria vieții către seară însă am plecat pe calea ferată ca să bem apă dintr-un izvor întrucât n-am reușit cu niciun chip să-l conving pe Nicolau să bem apă din Argeș pe drum ne-am întâlnit cu tata și cu frati-meu care ne căutaseră toată ziua am luat o bătaie zdravănă semn că nu toate călătoriile sfârșesc bine sinuciderea a venit mai târziu cred că prin clasa a 4-a când, spre uimirea mea, am scăpat fără să fiu bătut deși în halucinațiile mele bâiguiam tot ceva despre călătorii și orașe plutitoare acum realizez că nu putea fi înainte ci numai după prima confruntare întotdeauna sinuciderea vine după ce ai eșuat în călătoriile pe care le-ai pregătit la un moment dat te saturi de atâtea încercări și cauți varianta scurtă modul cel mai facil de a ajunge unde visezi pentru mine locul acela era așa cum v-am spus Veneția acolo unde apele duc cu ele tot soiuri de lucruri ambarcațiuni mici și mari cât un oraș tristeți lemne putrede rădăcini vise, aici ar fi trebuit să se termine povestea mea dar mai există și o altă poveste întrucât pe Nicolau l-am lăsat în momentul acela în care ne-am întâlnit cu tatăl meu și l-am reîntâlnit după mulți ani ajunși ditamai oamenii trecuți prin multe am rememorat călătoria noastră spre Veneția evident am făcut haz între timp el s-a mutat chiar acolo îmi povestește că părinții lui divorțaseră de mic copil drept care se simțea abandonat (trăia cu sentimentul că spre deosebire de el eu am o grămadă de prieteni iar doamna învățătoare mă apreciază) călătoria pentru el fusese la fel de importantă ca și pentru mine singurul lucru care ne diferenția era că inițiativa îmi aparținuse mie în orice caz eu aveam un loc al meu în care să mă refugiez în timp ce el nu-și găsise încă o ascunzătoare pe potrivă încercările lui au început mai târziu și s-au terminat tot printr-o halucinație el caută femeia care să-l înțeleagă se visează plimbându-se cu ea braț la braț în orașul ăla vechi și putred unde toate lucrurile par că plutesc iar pânzele corăbiilor se înalță la cer curajoase ca niște zmeie Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE