FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Despre manipulare, pe înțelesul tuturor
Text postat de Liviu S. Bordas

Despre manipulare, pe înțelesul tuturor


CSM sesizează Curtea Constituțională cu privire la existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și CSM. Motivul? Guvernul ar fi adoptat OUG 13 fără a cere avizul CSM.

Să nu fi știut CSM că, în anul 2009, CCR mai fusese sesizată pe aceeași temă, de catre același CSM. Să nu fi știut CSM că onorata Curte a statuat, cu acea ocazie, că avizul CSM (consultativ, de altfel) este prevăzut de lege exclusiv pentru proiectele de lege sau OUG care privesc legile justiției și că legile privind politica penală sunt în competența exclusivă a Guvernului, respectiv Parlamentului, care nu terbuie să ceară, în această materie, niciun aviz de la CSM?

Nu cred că nu a știut. Nu puteau să nu știe. Nu aveau cum să nu știe. Și totuși, CSM a promovat acea cerere la CCR, în disprețul jurisprudenței Curții. Cerere respinsă, cum era de așteptat.

Care să fi fost motivul, altul decât obediența față de președintele care tocmai descălecase în plenul CSM, dându-i “prețioase indicații”?

A reprezentat cererea CSM (însuși CSM, apărătorul și garantul justiției) un motiv de escaladare a conflictului din stradă, un motiv de exacerbare a resentimentelor față de “gașca de penali”? Ba bine că nu.

A reprezentat poziția CSM o uriașă manipulare a opiniei celor din stradă? Indiscutabil.

Treaba însă nu se oprește aici.

Procurorul general (însuși procurorul general) introduce, cu surle și trâmbițe, o cerere la Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ, prin care solicita, nici mai mult, nici mai puțin, anularea OUG 13 din 2017, iar în prealabil, suspendarea aplicării ordonanței până la soluționarea pe fond a cererii de anulare.

Caz unic în analele dreptului românesc. Legea contenciosului administrativ reglementează posibilitatea anulării în instanță a actelor administrative – individuale sau cu caracter normativ – și nicidecum anularea unei legi sau ordonanțe de urgență.

Să nu fi știut domnul procuror general (însuși procurorlu general) acest lucru? Nu cred. Dacă un a știut-o el, avea o armată de subordonați care i-o puteau spune. Atunci, care să fi fost motivul pentru care, cu riscul de a se face de râs (lucru care de altfel s-a întâmplat, numeroși juriști de marcă semnalând aberația cererii procurorului general), care să fi fost motivul, întreb, pentru care domnul procuror general și-a călcat în picioare conștiința profesională, reputația? Altul decât obediența față de același președinte și de sistemul pe care îl patronează?

Procurorul general și-a retras cererea înainte ca instanța să fie nevoită să dea cu ea de pământ.

A reprezentat cererea procurorului general ( a procurorului general, șeful suprem al procurorilor din România) un motiv de escaladare a conflictului din stradă, un motiv de exacerbare a resentimentelor față de “gașca de penali”? Ba bine că nu.

A reprezentat poziția procurorului general o uriașă manipulare a opiniei celor din stradă? Indiscutabil.

Nici aici nu se oprește însă treaba. Ar mai fi presiunile președintelui asupra avocatului poporului, a cărui lege de funcționare interzice oricărei persoane, inclusiv președintelui, să dea dispoziții imperative avocatului poporului.

A fost desantul președintelui un motiv de escaladare a conflictului? Nu mai merită osteneală căutarea unui răspuns.

A fost poziția președintelui o manipulare a conștiințelor celor din stradă? Neîndoielnic: “gașca de penali” era apărată de însuși avocatul poporului, cel chemat să apere interesele celor mulți.


Ar fi obositor nu doar demersul de a înșira alte și alte manipulări vizibile din avion precum mărețul drapel uman din Piața Victoriei, ci și demersul cititorului de a urmări fapte și conexiuni pe care nu le înțelege, și nu pentru că nu ar fi de înțeles, ci pentru că materia presupune un minimum de cunoștințe de drept, fără de care logica raționamentului ar putea să le scape.


Nu sunt adeptul teoriei conspirațiilor, dar nici nu sunt orb și surd la ceea ce se întâmplă în jur.

Faptul că o insignifiantă, pînă la urmă, mișcare de protest într-un stat de la marginea Europei a găsit în presa europeană (și nu numai) un ecou similar Primăverii arabe de la Cairo, faptul că de săptămâni bune mari agenții de presă sunt prezente zilnic la noi, faptul că oficialii europeni (cărora ministerul de externe și ministerul pentru relații europene le-au pus pe masă toate datele problemei) se fac că plouă (cum au făcut și pe vremea referendumului de demitere a lui Băsescu) imi spun multe.

Lumina telefoanelor din piață, tricolorul uman, lozincile scrise sau scandate, prezența zilnică în piață, schimbarea de la o zi la alta a cererilor demonstranților, nimic nu a fost nici spontan, nici întâmplător.

Peste toate, vine Curtea de Apel Alba, care, într-o cerere (contestație la executare) constată că articolul din codul penal care incrimina abuzul în serviciu a fost abrogat din cauza nepunerii acestuia în acord cu Decizia CCR în termenul de 45 de zile de la publicarea Deciziei în monitorul oficial. În mod firesc, dispune eliberarea condamnatului. Vinovatul? Nici Dragnea, nici PSD, ci însuși guvernul imaculat ca lacrima și competent până în măduva oaselor. Guvernul Cioloș. Cel care, modificând prin OUG peste 100 de articole din codul penal (prin OUG deoarece Parlamentul era în vacanță), a omis tocmai articolul cu pricina.

Nu a fost OUG 13, adoptată de guvernul Grindeanu exact în spiritul Deciziei CCR, un motiv pentru o altă enormă manipulare? Ordonanța de la miezul nopții, noaptea ca hoții și atâtea alte lozinci au invadat, brusc și fără niciun temei, strada, piața, întreaga țară.

Rămâne, desigur, să judecați cu mințile domniilor voastre.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi, comunismul e o fantomă. Nu trăim în North Korea. A fi anricomunist nu mai înseamnă mare lucru. Aici nu vorbim de comunism, vilele și samba nu iubesc comunismul. Nici măcar Putin nu-l iubește. Aici vorbim despre legi, și nu în ultimul rând, despre etică. Din păcate, singuri.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-03 18:09:53
         
 
  via ytCropper  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 18:03:20
         
 
  @Radu: Daca prin a fi PDS-ist inseamna ca nu sunt zombie #rezist de facebook, ca ma informez inainte a emite pareri, ca imi fundamentez opiniile, ca nu reactionez emotional (pentru ca in emotie sta secretul manipularii), ca sunt critic si circumspect chiar si cu mine insumi, atunci - da! - sunt PSD-ist...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 17:50:31
         
 
  @Radu: Comentariile mele au avut intotdeauna logica si au facut trimitere nu la interpretari ci la fapte. Intr-o limita rezonabila. Am scris o gramada de articole de condamnare a comunismului, deci nu pot fi banuit de simpatii de stanga (nici macar de ordin cultural). Si in plus, ma cunosti. Am incercat la un moment dat o discutie pe fond, daca iti amintesti, despre Ordonanta 13 si mi-ai spus ca nici nu ai citit-o si nici nu te intereseaza o astfel de discutie pentru ca... Comunistii, noaptea ca hotii si alte clisee... Nu as fi scris aici sau in alta parte (vezi facebook) daca nu ai fi fost tu si prietenia care ne leaga, pentru ca imi este f clar ca orice discutie rationala in aceste vremuri este sortita esecului... Macar pentru atata lucru si puteai macar incerca sa citesti ceea ce am scris... (inclusiv pe facebook)...

Cu amaraciune,
Cristi

 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 17:46:25
         
 
  Cristi, de ce nu recunoști tu că ești pesedist până-n vârful unghiilor? Tu, Liviu, dl Cristescu, etc. Am putea avea un dialog... M-ați putea convinge, de exemplu, că Antena 3 e cel mai obiectiv canal de știri. Așa, nici nu știu ce-am pierdut.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-03 17:34:34
         
 
  Sincer, o stire mare mi se pare asta:

https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/lazar-si-kovesi-anchetati-inspectia-csm-a-deschis-dosarul-disciplinar-1704-ij-319-dip-2017-pe-numele-procurorului-general-si-al-sefei-dna-la-plangerea-lumea-justitiei-cititi-declaratiile-pentru-care-lazar-si-kovesi-risca-sanctionarea-decizia-ccr-63-2017-c

:)

@Radu: Am citit articolul! E distractiv!... De altfel jurnalistii de la Rise Project imi sunt cunoscuti de aici:

http://www.cristianvasiliu.ro/2016/08/operatiunea-swissleaks-de-gerard-davet.html

Cristi


 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-03-03 16:26:14
         
 
  fortaleza, mon amour...e o manipulare evidentă a gazetelor, o minciună în falș! domnu Liviu nu face așa ceva, dumnealui e patriot adevărat, drept dovadă că și c-o condamnare de doi ani cu neexecutare și-un dosar de abuz în derulare tot s-a sacrificat pentru țară și a fost ales (în unanimitate) președinte al camerei derutaților!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-03-03 12:56:45
         
 
  manipulează - scuze, domnule Cristescu - oamenii lui Soros sufletul meu simplu, din zori și până-n seară. mă întreb unde o să ajungem.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-01 22:28:32
         
 
  Sancta simplicitas...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-03-01 22:05:41
         
 
  Liviu, Cristi, sincer, ce e în sufletul vostru citind ancheta asta? Doamne, de ce atâta răutate?

https://www.riseproject.ro/articol/dragnea-fortareata-din-brazilia/
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-03-01 21:41:50
         
 
  Cristi Vasiliu, pozezi pt. statuia oracolului de la Dămăroaia? Fă, te rog, doi pași spre stînga să-ți vedem profilul mai bine...Minunat, ești leit Tiresias...dar ce zic eu, Tiresias ești leit mama Omidelor după cum îți tîrăști rînjetul virtual pe podeaua bleu, europeică!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-28 23:14:13
         
 
  V-am spus eu ca dl Daniel Petrescu nu are organ pentru ironie!:)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-28 21:22:17
         
 
  „ De ce nu se organizeaza mai bine un Tribunal al Poporului si un Minister al Adevarului ca sa stim o treaba!”-Cristian Vasiliu.

et voilà: le petit Robespierre!
tipic pt ideologii demokraturii de stînga-mprejur mai mari sau mai mici, să pună în gura oponenților sloganuri exagerate! Aveți grijă, C.V. ce vă doriți...poate o ghilotină pentru corporatiști?! hahaha...
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-28 19:47:59
         
 
  Avem un stat democratic, Cristi, din moment ce puterea de a sta aparține poporului... Unii stau acasă, alții la birou, alții stau într-o fâneață, într-o poiană, pe malul unei ape, la un grătar, alții într-o cârciumă, etc, fiecare după puterile lui, în deplină libertate, deci avem și separația puterilor în stat...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-28 08:30:56
         
 
  :) De ce nu se organizeaza mai bine un Tribunal al Poporului si un Minister al Adevarului ca sa stim o treaba? Democratia si principiile separarii puterilor in stat ne incurca...
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-28 01:24:48
         
 
  "nu, radu! kafka e cand justitia ancheteaza orice"

da, e revoltator. de bun simt ar fi sa fie anchetata doar pulimea.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-28 00:11:27
         
 
  "guvernul nu face legea, ci din cate stiu eu, proiecte de lege, pe care le inainteaza Parlamentului, ala face legea."

ordonanta de urgenta are putere de lege...

"daca guvernul poate sa faca tot ce-i bubuie mintea, fara sa raspunda penal,"

nu, radu! kafka e cand justitia ancheteaza orice...

o sa revin cand vine si motivatia...

dar pana atunci sa citim un pic ce spune V. Dorneanu:

"DNA s-a apucat sa verifice in ce masura au fost indeplinite conditiile de aprobare a unei OUG, deci in ce masura s-a intrunit conditia extraordinara, in ce masura acea stare nu putea fi rezolvata altminteri, daca s-a motivat sau nu urgenta. A mai verificat daca s-au primit toate avizele de la Consiliul Legislativ, de la CSM, lucruri care exced autoritatii DNA. Aceste verificari se fac de catre CCR, in cadrul controlului de constitutionalitate. Pe de alta parte, toate aceste lucruri s-au facut in timpul desfasurarii procesului legislativ. Ordonanta era trimisa Parlamentului, care putea sa o aprobe, sa o modifice, sa nu o aprobe. Prin aceasta, consideram ca s-a perturbat buna activitate a Guvernului si s-au perturbat si relatiile care trebuie sa existe intre cele trei autoritati: judecatoreasca, executiva si legislativa."

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-27 23:40:35
         
 
  Am avut odată o clientă care se tot judeca hăt... nu mai știa nici ea de când pentru o tarla. Țărancă, deh, din moși strămoși. Obișnuită cu plivitul, nu cu manglitul.
Motiv pentru care nu mică mi-a fost mirarea când o văd cum scoate din geanta mare, ponosită, un cod civil nou-nouț, încă mai mirosea a tipar.
- Ce faceți, doamnă? o întreb eu amuzat. V-ați apucat să citiți codul civil?
- De, maică! îmi răspunde. Vreau și eu să înțeleg cum îmi fură ăștia pământul...

Io zic că nu trebuie să fii neapărat specialist în drept ca să-ți dai seama când o lege este dată ca să fie dreaptă... pentru cui crede că i se cuvine.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-27 22:31:50
         
 
  și eu sunt un necunoscător în materie de drept constituțional dar un lucru mi se pare clar ca cleștarul:scandalul OUG 13-14, manifestațiile nu au fost manipulate, e vorba de scîrba și lehamitea adunată de 27 de ani, iar cei ieșiți în stradă sunt, în principal cei care nu au votat la ultimele alegeri din motivul că nu au găsit cui să-și dea votul;sigur, domnul Bordaș va argumenta că în această postură nu au dreptul să-și exprime o opțiune postalegeri dar fenomenul arată tocmai faptul că lumea din jurul nostru e-ntr-o perpetuă schimbare, că vechile formule nu dau rezultate și că acest fel de exprimare rămîne singurul care ne poate ține departe de „democratură”(ițită deja în Ungaria, Polonia și-n statele unite în jurul lui Trump).
de manipulat, cel mi eficient „manipuleaz㔠dragnea și pesedeii lui care au ațîțat în mod prostesc și inexplicabil pt. o minte politică limpede tot fenomenul. (lasă, că de cărat protestatarii la Ploiești și Tîrgoviște cu autocarul nu mai e manipulare, e organizare în stil populisto-stîngist al p.c.r.& f.s.n.&p.s.d.r. pe față!)
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-27 22:09:02
         
 
  Liviu, nu-mi explica, cu cat inteleg mai multe, cu atat bezna creste. sa nu strivim corola de minuni a lumii...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 20:50:44
         
 
  Radu, daca as avea convingerea ca iti doresti cu adevarat sa intelegi cum stau lucrurile strict sub aspect juridic - constitutional, mi-as rupe o zi din viata pentru a lamuri lucrurile.

Da-mi voie sa cred ca lecturile tale in materie se limiteaza la comentariile de presa/tv. Ceea ce nu e de condamnat, sa nu intelegi gresit.

Ai un mod extrem de simplist de a analiza si judeca niste chestiuni care cer precizie conceptuala, nu emotie conjuncturala.

Repet (desi cred ca nu ar fi nevoie): nu emit judecti de valoare decat in domenii in care ma pricep. Putine, e adevarat. Iar acesta, al dreptului, este unul dintre ele.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 20:45:16
         
 
  guvernul nu face legea, ci din cate stiu eu, proiecte de lege, pe care le inainteaza Parlamentului, ala face legea. sigur, guvernul mai da si ordonante de urgenta, dar asta e alta mancare de peste, uneori nu foarte proaspat. la urma urmei, chestiunea mi se pare kafkiana. daca guvernul poate sa faca tot ce-i bubuie mintea, fara sa raspunda penal, atunci nu vad de ce isi mai amintesc romanii de cazul eratei CCR din 2012, avand in vedere ca nici curtea n-ar trebui sa raspunda penal, din moment ce ea insasi aproba sau declara neconstitutionala ancheta declansata la o adica, impotriva ei insasi, Dumnezeule...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 20:17:56
         
 
  Pentru improspatarea memoriei: cea mai importanta decizie a CCR din 2012 a fost intoarsa printr-o erata, data la 5 dimineata de catre un judecator. Unul singur. Iar aspectul penal al acestei erate nu a mai fost niciodata cercetat.

Mircea Stefan Minea. El este autorul eratei si tot el este cel care a luat, individual, acordul a inca patru judecatori (fara a se convoca o sedinta a plenului CCR) pentru a trimite apoi decizia la Monitorul Oficial.

In 2016, parchetul general a clasat dosarul penal.

Romanii nu au, totusi, memoria atat de scurta pe cat s-ar crede. Sau macar o parte a lor.

Radu, ori nu ai inteles nimic (sub aspect juridic, constitutional), ori. Guvernul face legea, cu voie de la Constitutie.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 19:05:24
         
 
  http://adevarul.ro/news/eveniment/psd-operatiunea-umilire-propriului-electorat-partea-doua-8_58b23a255ab6550cb8d1cd39/index.html  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 18:24:11
         
 
  nu stiu ce gust amar le-au lasat unora deciziile CCR din 2012, dupa cum nu stiu ce suava dulceata le lasa astea de acum. de gustibus. ce stiu cu siguranta, si ar fi trebuit sa stie chiar distinsa curte (indiferent de culoarea tot mai corect orientata a robelor) e ca guvernul trebuie sa aplice legea si nu sa fie mai presus de ea.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-27 18:07:03
         
 
  În loc de încheiere.

Nu am obiceiul de a mă aventura în domenii pe care nu le stăpânesc și, cu atât mai puțin, de a da verdicte în astfel de domenii.

Am susținut teoria manipulării în articolul de mai sus întemeindu-mă, în primul rând, pe aspectele de natură juridică ale speței.

Am constatat, cu mâhnire, că aprecierile mele nu au fost infirmate. Am mai constatat, cu aceeași mâhnire, că manipularea a dat roade cu mult peste așteptări: a reușit să învrăjbească nu doar străinii, ci și vechii amici, ceea ce nu e de colea.

Mie, cel puțin, a reușit să-mi lase un gust amar.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 16:48:26
         
 
  CCR îmi confirmă spusele: procurorii nu pot verifica oportunitatea sau legalitatea emiterii OUG.

A fost sau nu acțiunea DNA o uriașă manipulare, având ca scop escaladarea unui conflict politizat de la chiar nașterea lui? Ba bine că nu, în condițiile în care era limpede, pentru orice persoană de bună credință, că DNA și-a depășit cu mult competența.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-27 16:22:05
         
 
  Si pentru cei ce aduceau drept argument plangerea CSM-ului la CCR:

https://www.luju.ro/institutii/csm/ce-rusine-ccr-a-dat-csm-o-lectie-de-stat-de-drept-si-democratie-parlamentul-si-guvernul-au-competenta-de-a-institui-modifica-si-abroga-norme-juridice-de-aplicare-generala-instantele-mp-si-csm-au-misiunea-de-a-realiza-justitia-nicidecum-un-rol-in-activitat

din care, pentru cei nu numai #rezistenti, dar si #necititori, citez:

„CSM, ca parte componenta a autoritatii judecatoresti, potrivit dispozitiilor Legii fundamentale, cu rol de garant al independentei justitiei, nu poate fi transformat intr-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primara, (sau Guvernului, autoritate legiuitoare delegata), fara a fi afectate valori constitutionale precum statul de drept sau principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale”

mai mult, CCR simte nevoia sa reaminteasca CSM-ului niste principii elementare ale democratiei:

"In mod traditional, doctrina constitutionala recunoaste cele trei puteri in stat: puterea legislativa, care creeaza si modifica legea, puterea executiva, care executa si impune legea, si puterea judecatoreasca, care interpreteaza si aplica legea. Preeminenta dreptului presupune ca aceste puteri sa-si exercite prerogativele independent una fata de cealalta, intrucat functiile lor trebuie sa fie distincte. Cu alte cuvinte, cei care creeaza legea nu trebuie sa se implice in aplicarea ei, cei care o executa nu trebuie sa se implice in crearea sau interpretarea ei, iar cei care interpreteaza si aplica legea nu trebuie sa se implice in crearea sau modificarea ei."
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-26 20:07:56
         
 
  Mai mult, conditionarea gratierii de acoperirea prejudiciului ar fi neconstitutionala.

Daca prejudiciul consta in pierderea suferita de stat in urma unui act de coruptie prin care condamnatul nu s-a imbogatit efectiv, iar averea condamnatului nu poate acoperi prejudiciul, atunci refuzul gratierii ar echivala cu o inchisoare a datornicilor, unde cei saraci ar ramane sa-si ispaseasca pedeapsa doar pentru ca-i departajeaza de cei bogati unicul criteriu al averii.

Dar, daca strada o cere, ce mai conteaza Constitutia. #rezist, si cu asta au spus tot.

Cine nu sare, nu vrea schimbare :))))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-26 19:52:59
         
 
  altă manipulare

http://romani-buni.info/2017/02/mai-clar-de-atat-psd-nu-vrea-recuperarea-prejudiciului-in-cazul-gratierii-este-exagerata-asa-voiiculescu-va-fi-eliberat-si-ramane-cu-banii/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-16 00:07:05

Incredibil cata prostie si rea-vointa exista printre jurnalisti. Am citit si m-am cutremurat...

"Mai mult, în cazul Ordonanței privind grațierea, în Parlament PSD nu mai vrea recuperarea prejudiciului, vrea să dea drumul pușcăriașilor și gata. Astfel, Dan Voiculescu, patronul Antenelor, va putea ieși din închisoare și va rămâne și cu banii."

Sa explicam:

Decizia in dosarul Voiculescu are 3 puncte:
- confiscarea terenului - realizat imediat dupa pronuntarea sentintei
- penalitati - prin care si sediul Antenei 3 - realizat
- inchisoare - realizat

Multumesc dlui Daniel Petrescu care mi-a dat acest exemplu de manipulare grosolana si care desi este un contestar al ordonantelor a deconspirat manipularea...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-26 18:29:24
         
 
  Cui protest?

(continuare)

2.2.3 Protestele

Socialul a fost implicat și în trecut în conflictul politic pe care l-am denunțat mai sus. Episodul Colectiv – mai exact acțiunile ce au urmat tragediei și au condus la căderea Guverunul Ponta – este binecunoscut. Deși mișcările de stradă au fost în esență pașnice și relativ reduse că prezență și durată (poate și din pricina demisiei rapide a Prim-Ministrului), ele au avut un element de noutate îngrijorătoare. A fost primul caz (serios) din țară noastră în care mobilizarea socialului s-a realizat aproape exclusiv folosind rețele de comunicare online (în special Facebook-ul), iar revolta – dacă o putem numi astfel - a căpătat și o dimensiune virtuală. Ceea ce până la un moment dat a acționat doar că o memorie externă și o modalitate de a păstra legături cu prieteni și cunoștințe – Facebook-ul – a devenit o monstruoase conștiința (http://www.cristianvasiliu.ro/2013/01/constiinta-colectiva-si-facebook-ul.html) - de sine stătătoare - și un generator și amplificator de emoții negative și pozitive, un perfect mecanism post-modern. În fond sintagma „tânăr și liber” emanată în acele zile descrie exact profilul unei persoane prinse (sau predate fără discernământ) mediului online, ale cărei valori sunt noul și anarhia (deghizată în democrație). Nu vreau să fiu înțeles greșit. Răul – dacă încercăm un diagnostic – nu este faptul că Socialul și-a găsit noi instrumente de expresie, ci faptul că aceste instrumente au fost invadate de forme maligne ale marxismului cultural și au ajuns să ofere viziuni distorsionate asupra realității și în final scopuri politice. Nimeni însă nu a învățat nimic și nu a reacționat în niciun fel. „Vox Populi, vox Dei” a devenit „Vox Facebook, vox Dei”.

Tema aleasă în campanie de (sau pentru) Johannis – malefică, eficace și verificată în istorie - nu a fost una întâmplătoare și a ținut seama (și) de evoluția culturală a societății spre (și prin) sălbaticul mediu online. Dacă pe vremuri poporul – Socialul - avea nevoie, pentru a fi calm și mulțumit, de pâine și circ, (pentru că războiul era regula), în modernitate, (unde pacea este regula), nimic nu unește mai trainic Socialul și nu îi stârnește reacții mai puternice decât prezența unui inamic. (Notă: Ca să fim corecți până la capăt, trebuie să recunoaștem că la circ romanii beneficiau uneori de spectacolul unor execuții exemplare ale diverșilor dușmani: barbari, sclavi răsculați, creștini, etc…, iar astăzi prezentarea – și lupta - cu inamicii ia deseori formă unui spectacol grotesc). Din România dispăruseră comuniștii (rușinați de „Condamnarea comunismului”) și mogulii (prin pușcării: vezi cazul Voiculescu, Adamescu și Maricel Păcuraru –patronul Realitatea) însă pericolul nu trecuse. Rămânea alt rău – întruchipat de corupți și penali, iar Johannis și-a declarat încă de la început dorința de a asana politicul (și societatea) de acest rău, tocmai pentru a-și atrage de partea sa Socialul. A reușit; foarte repede mediul online a devenit o tribună a luptei politice mascate împotriva Politicului (plin de corupți și penali).

Momentul „Ordonanță 13” din Ianuarie 2017 nu a apărut din neant. (1) Lupta politică se acutizase – după cum am arătat, (2) existau pârghiile de manevrare a Socialului ((2.1) scopul – lupta cu penalii și corupții și (2.2) mijlocul – mediul online) și (3) fuseseră făcute deja exerciții operative (Colectiv) ce creaseră o serie de sinapse în interiorul Socialului ușor de reactivat.

2.2.4 Excurs – Pentru o înțelegere mai bună a situației României

În finalul filmului „The usual suspects” ologul Roger Verbal Kint afirmă c㠄cel mai tare truc născocit vreodată de către Diavol a fost să convingă lumea că nu există”. Tot astfel în aceste zile s-a răspândit idea că lupta împotriva Guvernului care a îndrăznit (1) să promulge o OUG „noaptea că hoții”, pentru a salva politicieni „cu probleme penale” și (2) să elaboreze o lege ce prevedea grațierea unor infractori este de fapt o cruciadă sfântă (condusă de Johannis), nicidecum o mizerabilă luptă politică. Răul care ne-a învrăjbit este însă cu atât mai abominabil cu cât a reușit să rămână în umbră și să se amuze pe seama noastră, a tuturor.

Într-un alt articol (http://www.cristianvasiliu.ro/2016/03/jurnal-cxxxix-scurta-istorie-romaniei.html)am arătat cum s-a ajuns aici…

„La momentul Revoluției, puterea comunistă avea trei piloni. Primul dintre ei era Partidul. Rolul lui era unul ideologic: de propagandă, de formare și de control al înregimentării. […]. Rolul activ îl avea al doilea pilon: Statul (cu instituțiile sale fantomatice create în scopul mimării democrației). El administra procesele ce se desfășurau în interiorul țării și tot el gestiona resursele implicate în aceste procese (atât materiale, cât și umane). […] Pe lângă acești doi piloni a apărut la un anumit moment – poate chiar de la început – un al treilea: Securitatea. Rolul ei era să asigure pârghiile de forță ale Partidului asupra Statului (asupra Politicului) și asupra cetățenilor statului (asupra Socialului). […]

La Revoluție nu au picat toți cei trei piloni ai comunismului, ci doar pilonul administrativ – Statul comunist. […] după ce structurile formale și informale ale Statului au dispărut în cavalcada din decembrie 89, Partidul și Securitatea, deși desființate și ele formal, au supraviețuit: Partidul pentru că i-a rămas capitalul uman de relații, cunoștințele politice și palierul deschis spre nouă structură (prin absența unei legi a lustrației), Securitatea – pentru că i-a rămas capitalul de informație și cunoștințele/tehnica de urmărire, manipulare și șantaj. […]

După Revoluție, viața politică și cea economică a însemnat o luptă acerbă între Securitate și Partid. Reprezentații celor două structuri s-au confruntat timp de 25 de ani însângerând România. La început, odată cu apariția – unii o numesc providențială, alții blestemat㠖 a fostului membru al PCR Ion Iliescu, Partidul (deghizat în FSN, FDSN, PSDR și în sfârșit în PSD) a avut câștig de cauza. Primele runde i-au aparținut. […]

După cum numele lui Ion Iliescu este legat de supraviețuirea Partidului după Revoluție, tot astfel supraviețuirea Securității după revoluție este legată de numele lui Traian Băsescu. […]. În epoca nefastă Băsescu – epocă de cădere economică și frământări politice acute – Securitatea, mânată atât de propria agendă de consolidare a Puterii – cât și de frustrarea pe care Partidul i-o provocase – a minat toate instituțiile Statului și mai ales Justiția. În fapt Băsescu a urmat modelul Puțin, liderul politic care în Rusia post-comunistă a condus – și conduce – cu FSB-ul (fostul FSK, fostul KGB) întreaga țar㠖 atât Politicul, cât și Economicul și Socialul. […].”

După plecarea lui Băsescu, Johannis a găsit structurile de forță create de Băsescu intacte si funcționale (dacă nu a fost adus la putere tocmai cu ajutorul acestor structuri). Și le-a folosit (sau a fost folosit de ele) fără remușcări. Să nu ne facem iluzii; am trăit cu toții în România lui Băsescu. Președintele are (acum) la dispoziție nu doar forța propriei instituții (în cazuri excepționale, după cum prevede Constituția), ci – indirect – și forța altor instituții: Serviciile Secrete, CSM-ul, Procurorul General, DNA-ul, etc…. Nu doar Președintele s-a implicat in „scandalul ordonanței” (motiv de fațadă al încercării de „lovitură de stat legală”), ci odată cu el și toate instituțiile de forță (nedemocratice prin modul în care sunt populate) ce îi susțin. Acest lucru a devenit vizibil – pentru prea puțini îns㠖 în cursul evenimentelor din ianuarie 2017, când odată cu protestele din stradă, aceste instituții (împreună cu Președintele) s-au poziționat (cu totală lipsă de respect față de spiritul Constituției) împotriva Guvernului și Parlamentului. Ceea ce este însă si mai rău este faptul că Socialul, nu numai că nu a amendat aceste acțiuni, ci le-a aplaudat și le-a înțeles ca o legitimare suplimentară a propriilor acțiuni. Pentru asta totuși nu Socialul este vinovat…
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-22 01:14:58
         
 
  Cui protest?

(continuare)

2.2 Cronologia loviturii de stat

2.2.1 (Pregătirile)

Evenimentele petrecute la începutul anului 2017 mai surprind pe cineva doar prin dimensiune și doar în măsura în care nu pot fi corelate cu alte evenimente recente. Forțele politice (și sociale) care au ajuns să se confrunte într-un mod brutal și cu urmări atât de dăunătoare pentru țară (interne și externe) nu au apărut din neant; ele și-au făcut simțite prezența, și-au anunțat intențiile și s-au tatonat cu ceva timp înainte.

În primul rând eram deja avertizați încă din timpul campaniei din 2014 în privința luptei actualului președinte cu “penalii” și “corupții”, (luptă ce continua lupta lui Traian Băsescu cu alte periculoase mori de vânt: “comuniști” și “mogulii”). Întâmplător sau nu “penalii” și “corupții” – adică răii - era tocmai adversarii politici ai viitorului președinte. Tema maniheistă simplă, ușor de transpus în sloganuri pline de ură sau ironie, s-a dovedit a fi (într-o prima rundă) o strategie câștigătoare. Deși inițial s-a crezut că această temă nu este decât una benignă, menită să stârnească emoții și să polarizeze votanții, s-a dovedit mai apoi că ea poate fi o armă politică eficientă și după alegeri. Victor Ponta i-a căzut victim㠖 împreună cu întregul sau Guvern - la sfârșitul anului 2015. Lacrimile vărsate după tragedia din clubul Colectiv s-au transformat repede – sau au fost transformate – în “Corupția ucide!” și apoi în “Jos Guvernul!”; se căutau țapi ispășitori, iar ei erau la vedere în fruntea țării. A fost primul pas. Al doilea pas a fost instaurarea unui guvern tehnocrat – “Guvernul Meu” după cum l-a numit Johannis – cu complicitate unui Social nervos și a unui Politic slab (Parlamentul) sau obedient (alte instituții). Anul 2016 a fost anul guvernului tehnocrat și al ascensiunii PDS-ul sub conducerea unui “penal”: Liviu Dragnea.

Tema “penalilor” și a “corupților” a revenit în Campania din 2016 pentru alegerile Parlamentare cu virulență. A fost singurul refren al opoziției PSD, fie ea legitim㠖 PNL și USR sau ilegitimă: Cioloș (din postura de prim ministru neangajat în politică) și Johannis (din postura de Președinte “neutru”). Din păcate (sau din fericire) doar o anumită parte a Socialului a mai fost permeabilă la această idee, în ciuda unei imense campanii de denigrare (a Politicului în general și a PSD-ului în special). Al treilea pas a fost un eșec pentru Președinte Johannis; partidul său (și Guvernul său și Instituțiile sale de forță) au pierdut alegerile cu un scor foarte mic (jenant de mic). Nu pentru că subiectul moralității a devenit unul minor pentru Societate sau pentru că nu (mai) exista corupție în România, ci pentru că ipocrizia președintelui (el însuși “penal” și “corupt” – vezi scandalul “prima casă din cele șase”) era din ce în ce mai vizibilă. Și (poate și) pentru că PSD-ul își construise conștiincios Campania în mod pozitiv și curat (chiar dacă pe alocuri ipocrit) pe un proiect (fie el și rocambulesc).

Anunțarea rezultatului alegerilor a fost momentul declanșării unui război rece, de uzură între președinte și reprezentanții coaliției câștigătoare (PSD + ALDE). Scenele s-au desfășurat cu rapiditate: (1) mai întâi Președintele a dus o serie de negocieri cu toate partidele (inclusive ALDE) în speranța că poate crea o majoritate anti-PSD și (2) i-a comunicat lui Tăriceanu că va duce un război total cu social-democrații în viitorul apropiat. După ce a înțeles că nu poate convinge un “penal” – pe Tăriceanu - să trădeze, (3) s-a întors împotriva lui Dragnea afirmând că nu este dispus să nominalizeze un premier “cu probleme penale”, (de dată asta apelând și la un argument legal – o mai veche O.U.G. dată de un alt “penal” - Adrian Năstase). În față provocărilor prezidențiale, PSD-ul a ales să bată în retragere și s-o propună ca prim-ministru pe dna Servil Saiadeh. Fie că PSD-ul și ALDE se așteptau ca Johannis să tragă de timp și să mute împotriva lor, fie că l-au forțat să o facă (pasându-i un cartof fierbinte), cert este că (4) abia după câteva zile de “investigații” și “deliberări” Johannis a respins prima propunere a prim ministru, fără alte explicații. O mișcare în limitele constituției, dar nu în spiritul ei. (5) A două propunere de prim-ministru (nici Dragnea, nici Sevil Saiadeh, ci un cvasi-necunoscut: Sorin Grindeanu) a acceptat-o în bătaie de joc, printr-un scurt SMS: ”Succes” (de remarcat că președintele este un om ce oscilează între Succes și Ghinion) și fără o conferință de presă (după o cum cer uzanțele și un minim bun simt).

Nici odată cu instalarea noului Guvern șicanele Președintelui nu au încetat. Următorul front pe care l-a deschis a fost cel legat de (6) buget. După ce o prima varianta a bugetului a fost refăcută (ca urmare a unei bâlbe a ministrului de Finanțe) și publicată pe 26 ianuarie, (cu un buget diminuat pentru SRI și Administrația Prezidențială), Johannis a luat din nou poziție. Desigur – împotrivă. Declarațiile date de Johannis în acea perioadă sunt lămuritoare: “cu securitatea națională nu are voie să se joace nimeni, nici măcar cei care au impresia că ei conduc acum lucrurile (sublinierea îmi aparține), fiindcă dacă intrăm în zona de revanșisme politice, de tăieri de bugete numai așa, să arătăm cine are ultimul cuvânt, cred că am face o mare, mare eroare.” În afara declarațiilor, Președintele nu a putut face însă nimic altceva decât să tergiverseze procesul aprobării bugetului. În primul rând a cerut 5 zile pentru a se obține avizul CSAT-ului pe proiectul de buget și alte 5 zile după ce legea bugetului a ajuns din nou pe masa sa de lucru pentru promulgare. În condițiile în care și Guvernul și Parlamentul au lucrat la buget cu celeritate – un termen la mod㠖 acțiunile și declarațiile Președintelui în această privința, deși legale, nu denotă decât rea-voință.

Luate separat toate aceste fapte pot fi considerate fie accidente, fie deraieri politice minore, inerente într-o democrație ce își caută încă matca. Dacă le însumăm însă, ajungem să înțelegem foarte bine contextul în care a izbucnit scandalul ordonanței: lupta pentru putere dintre doua alianțe de partide – USR și PNL vs PSD și ALDE si dintre Președinție (secondat de (o parte a) Justiției) și Guvern. Într-o astfel de situație tensionată între vectorii politici, era de așteptat ca orice flamă să aprindă atât Politicul cât și Socialul. Mai mult, este evident că oricare dintre faptele enumerate mai sus (cel puțin cele petrecute după alegeri) ar fi putut să fie ea însăși o flamă. S-a întâmplat însă ca flama să poarte numele Ordonanța 13…


(va continua)
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-20 00:55:52
         
 
  Vot!  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2017-02-16 22:12:33
         
 
  Oare de ce?...

http://www.stiripesurse.ro/kovesi-dna-contesta-decizia-cur-ii-de-apel-alba_1180156.html

:)))

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-16 15:43:33
         
 
  altă manipulare

http://romani-buni.info/2017/02/mai-clar-de-atat-psd-nu-vrea-recuperarea-prejudiciului-in-cazul-gratierii-este-exagerata-asa-voiiculescu-va-fi-eliberat-si-ramane-cu-banii/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-16 00:07:05
         
 
  curat Caragiale:„ să fie manipulare dar s-o știm și noi!”  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-15 19:02:00
         
 
  Florentin Sorescu, io am un scenariu mai scurt, de piesa in doua acte:

Actul 1, scurt: PSD castiga alegerile
Actul 2, cu prelungiri: Iohannis se da de ceasul mortii sa-l dea jos

In actul 3, pe care nu as vrea sa-l scriu, Romania e cea care, la final, pierde.

Sa vedem daca mai ramane cineva sa traga cortina :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-15 14:44:29
         
 
  Haha!

Hai ca nu sunt nebun! :)...

L-am auzit citind acest text pe Rares Bogdan... Am crezut ca nu am inteles bine, mai ales ca apoi a inceput sa sustina exact altceva decat a citit...

Am cautat fragmentul, l-am citit de 20 de ori si nu am putut sa inteleg nimic altceva decat ceea ce era scris..

Astazi, am dat peste urmatorul articol:

https://www.luju.ro/magistrati/instante/motivare-pe-dezincriminare-curtea-de-apel-alba-iulia-despre-abuzul-in-serviciu-nu-se-poate-considera-ca-decizia-nr-405-2016-este-doar-o-decizie-de-interpretare-instanta-constitutionala-admitand-prin-decizia-mentionata-o-exceptie-de-neconstitutionalitate-s

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-15 13:11:14
         
 
  Cristian Vasiliu, aplicam buna traditie romaneasca: fiecare intelege ce vrea :)))

Nu exista niciun dubiu: CA Alba spune limpede ca, spre deosebire de prima instanta (tribunalul), Curtea apreciaza ca Decizia CCR este una de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, si nu una de interpretare. De altfel, potrivit legii sale de functionare, CCR nu mai poate da decizii de interpretare in spete de natura celei in care s-a pronuntat.

Concluzia: nefiind modificat in termenul de 45 de zile, articolul care incrimina fapta a iesit din vigoare. El pur si simplu nu mai exista in codul penal.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-15 11:46:36
         
 
  Citez din motivatia CA Alba Iulia:

"Prin urmare, nu se poate considera (așa cum a apreciat prima instanță) că decizia nr.405/2016 este doar o decizie de interpretare, instanța constituțională admițând prin decizia menționată o excepție de neconstituționalitate"

Cum manipulam - pardon: intelegem - acest citat?

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-15 10:58:15
         
 
  Dle Bordas, nu sunt deloc ancorat in opinia dnei Pruna. Sunt deschis la informatie si va multumesc pentru detalierile si trimiterile facute deoarce acum se mai limpezesc apele... usor, usor...

Inca o data: Multumesc!
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2017-02-15 09:08:41
         
 
  Cred că foarte ușor se poate alcătui și un alt scenariu. Anume:
Este cunoscut faptul că în rândurile PSD (și nu numai) sunt o grămadă de persoane cu probleme penale. Așa numiții penali sau, cum îi numea Băsescu, pușcăriabili.
Pentru a câștiga alegerile și încă la un scor zdrobitor PSD face o serie de promisiuni electorale, se pare că fără o acoperire economică solidă: mărire de salarii, mărire de pensii, eliminări/scăderi de impozite, eliminări de taxe. Economiștii susțin că un astfel de program presupune fie recurgerea la împrumuturi, fie afectarea sectorului de investiții, fie și una, și alta. Mai nou, se vorbește de măriri de taxe.
După ce câștigă alegerile, vin cu o primă propunere pentru funcția de prim-ministru, refuzată de Președintele României, după care fac o a doua propunere, în persoana d-lui Grindeanu, de această dată acceptată.
Există și suspiciuni că prim-ministrul de facto ar fi Dragnea, acesta neputând candida date fiind problemele penale, iar propunerile făcute de acesta au avut în vedere persoane care să-i satisfacă nevoile personale.
Concomitent cu evoluția de pe scena politică, în mass-media se desfășoară o adevărată campanie  în care se acreditează ideea implicării neortodoxe a serviciilor de securitate în activitatea instanțelor judecătorești mergând până  la existența unor infliltrați (sau infiltrații?) în rândul acestora.
Unul dintre protagoniștii acestei campanii este un anume domn Ghiță, dispărut fără urmă de sub nasul celor care aveau datoria să se ocupe cu monitorizarea sa.
De la acest domn Ghiță aflăm, printre altele, că "De-asta nu avem noi nicio autostradă peste Carpați.' Pentru că numitul Codlea l-ar fi amenințat pe Ponta cu arestarea, acesta din urmă optând pentru varianta Comarnic-Brașov, în detrimentul celei Sibiu-Pitești, în condițiile în care prima ar fi fost mult mai puțin costisitoare. Omite să precizeze și cât de utilă și care ar fi fost motivul real (sau aparent) al arestării.
Consecința? Codlea este tras pe linie moartă, următoarea țintă fiind DNA-ul lui Kovesi.
După măririle de salarii și campania contra binomului Servicii-DNA este adoptată, la ceas de noapte, celebra Ordonanță 13/1997 de ale cărei prevederi ar fi urmat să beneficieze, printre alții, Dragnea și alți membri sau colaboratori PSD/ALDE.
Cu precizarea că, informat de aceste demersuri, Klaus Johannis ia poziție înainte de adoptarea lor, însă fără succes.
Urmează binecunoscutele proteste, înregistrându-se cea mai amplă mișcare socială de la revoluție încoace, în urma cărora Ordonanța 13/2017 este abrogată.
Trăgând linie, am putea presupune existența și a unui alt scenariu și anume că toate aceste demersuri au fost făcute de către binomul PSD-ALDE pentru ca mâna lungă a justiției să fie pusă în imposibilitatea de a-i mai scărmăna oleacă pe domnii parlamentari (și nu numai )? Mai exact, ne asigurăm de tăcerea poporului, poate chiar ni-l facem complice mărind pensii și salarii fără o bază reală (altminteri nu ar fi nimic de comentat), astfel încât acesta să nu se scandalizeze  când adoptăm legi care ne profită nouă, politicienilor? Mai cu seamă cu cât ia uitați-vă la madam justiția cât de sifonată e...
Zic "să presupunem" întrucât, de bună seamă, patriotismul a fost cel care i-a mânat în luptă și enorma grijă pentru națiunea română.

 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-14 19:51:46
         
 
  excelent argumentul, domnule Bordaș, o concluzie mai mult decît persuasivă :„ o insignifiantă, pînă la urmă, mișcare de protest într-un stat de la marginea Europei a găsit în presa europeană (și nu numai) un ecou similar Primăverii arabe de la Cairo, faptul că de săptămâni bune mari agenții de presă sunt prezente zilnic la noi, faptul că oficialii europeni (cărora ministerul de externe și ministerul pentru relații europene le-au pus pe masă toate datele problemei) se fac că plouă (cum au făcut și pe vremea referendumului de demitere a lui Băsescu) imi spun multe.”
aș mai adăuga atît:noa, iozîc că OUG aia năzgubănă nu s-o retras, amu, numa să hodină oleacă!
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-02-14 18:31:55
         
 
  am văzuto și eu...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-02-14 18:21:13
         
 
  Na, că văzui gogomănia din propriu-mi comentariu:

a-ți îmbrățișat-o

Corect era aț-i :)))) Mă simt manipulat!

V-aș da parola, să intrați pentru a corecta după dorință. Sau să intraț-i, conform celor de mai sus :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 18:09:22
         
 
  Pentru că entuziasmul din Piață stă să se stingă, putem glumi puțin (și amar) pe seama lui. Din păcate, istorioara nu e una imaginară.


Doi tineri, ținîndu-se de mână pe o străduță din centrul orașului. Din sens opus se apropie un amic comun.

- Încotro, prieteni?
- La miting, în Piață.
- Și voi pentru ce manifestați?

Băiatul, cu o ușoară emfază:

- Cum pentru ce? Tu nu știi? Dragnea, ordonanța...
- Așa. Și? Ce-i cu Dragnea? Ce e cu ordonanța?
- Ăă... Știi tu...

Îndrăgostiții tac, ușor stânjeniți, apoi își continuă drumul și intră în primul pub întâlnit în cale. Înăuntru, pustiu, doar barmanul plictisit și o muzică fără vlagă.

Ea:

- Dragă, ce plictiseală aici. Dacă nu-l întâlneam pe George, eram deja în piață, unde, oricum, era mai cool decît în bomba asta.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:33:19
         
 
  Florentin Sorescu, v-ați tăiat singuri craca de sub picioare (singuri, adică dumneavoastră, domnul Iohannis, PNL și USL)atunci cînd v-ați manifestat împotriva desemnării unui penal pe post.

Dacă l-ați fi acceptat pe Dragnea prim-ministru, azi ați fi putut să-i cereți (și, de ce nu, să obțineți) :) demisia.

Renunțînd la a se autopropune, Dragnea v-a cam tras-o :)))))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:11:50
         
 
  Domnule IG Pușcă, eu lucrez cu materialul clientului, nu cu informații la mâna a doua, recte Raluca Prună. Iată ce spune Curtea de Apel Alba:

„constată dezincriminată fapta prevăzută de art.297 alin.1 C.pen. rap.la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 pentru care a fost condamnat contestatorul”. Am citat de pe Portalul instanțelor de judecată, unde este publicată minuta Deciziei.

Deci, instanța nu s-a apucat „să constate că fapta s-a produs cu încălcarea unei norme secundare (hotărâre de guvern), nu a legislatiei primare, procedând în deplin acord cu Decizia 405/2016 a CCR”, ci, simplu ca bună ziua, a stabilit că ea „constată dezincriminată fapta prevăzută de art.297 alin.1 C.pen.

Ce spune Codul penal la art.297? Mergem la sursă, din nou:

Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Deci, ce spune CA Alba (și nu madam Prună, într-o pledoarie pro domo)? Că art.297 alin.(1) cod penal e istorie. Fără alte zorzoane explicative, cum vrea să acrediteze doamna ex ministru.
Dacă și alte instanțe își vor însuși această optică, rămâne de văzut.

Pentru a merge mai departe, ar fi nevoie de o incursiune într-o materie pe care nu știu dacă o stăpâniți. Vom lucra cu același material, nu cu elucubrațiile doamnei Prună. Cu Decizia CCR, mai concret cu DECIZIA nr.405 din 15 iunie 2016.
Dacă veți avea răbdarea să parcurgeți toate cele 45 de pagini ale Deciziei, veți observa ca, la punctele 11-19, Curtea reia criticile de neconstituționalitate formulate de Alina Bica și motivarea în drept a acestor critici.
Nu veți găsi nicăieri în cuprinsul acestor motivări referiri la vreun prag valoric pe care ar fi trebuit să le conțină norma penală. Cu toate acestea, iată ce reține Curtea, în considerenteșe motivării Deciziei (punctele 75-76):

75. Pe de altă parte, Curtea reține că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a săvârșirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nicio anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanța de contencios constituțional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, poate fi o infracțiune de abuz în serviciu.
76. Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constată că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoane i care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale.


De ce o fi simțit Curtea nevoia să se aplece asupra unor aspecte care nu făceau obiectul excepției de neconstituționalitate și nici nu erau amintite în motivarea excepției? Doar de dragul unui exercițiu de gândire? Nu cred. Mai degrabă, Curtea sugerează că, în lipsa unui prag valoric, ea, curtea adică, are „rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu”

Fac parte considerentele din corpul Deciziei? Oricare jurist vă va spune că da. Eu nu fac decât să o repet. Au spus-o, înaintea mea, constituționaliști de marcă și judecători asupra cărăra numai bănuiala că nu știu carte nu ar putea pluti.

Prin urmare, Curtea sugerează că norma penală în materie ar trebui să stabilească acel prag valoric, astfel încât să delimiteze faptele care nu constituie infracțiune (și pentru care există măsuri administrative de sancționare) de faptele care, având ca urmare depășirea acelui prag, sunt incriminate ca infracțiune de norma penală. Bineînțeles, revine legiuitorului (Parlamentul, prin lege sau Guvernul, prin OUG) să stabilească acel prag, astfel încât norma legală să îndeplinească caracterul de normă clară, previzibilă și predictibilă.

Că modificarea legii nu a fost făcută în termenul de 45 de zile prevăzut sub sancțiunea ieșirii din vigoare a textului e foarte adevărat. O putea face Parlamentul? Nu. Era în vacanță parlamentară. O putea face guvernul Cioloș? Fără îndoială, tocmai modificase prin OUG peste 100 de articole din cod. Nu a făcut-o, iar madam Prună caută vinovații în curtea PSD-ALDE.

Restul mesajelor doamnei Prună, din care ați citat copios, sunt apă de ploaie. Mesaj politicianist pentru naivii care au crezut (și, speră dânsa, încă mai cred) în caracterul mesianic al mandatului domniei sale.

Bineînțeles, vă rămîne dreptul de a susține, în continuare, că manipularea s-ar afla în fragmentul pe care l-ați citat din postarea mea. Nu îmi propun să vă contest acest drept, ci doar să aduc puțină lumină (de natură juridică, deoarece de lumina lanternelor nu ducem lipsă) în amalgamul de păreri exprimate de doamna pe care a-ți îmbrățișat-o cu atâta fervoare.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 15:07:23
         
 
  @Liviu Bordaș: Dragnea:))))))  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-14 10:35:18
         
 
 
AICI, DA, vorbim despre manipulare:

" Nici Dragnea, nici PSD, ci însuși guvernul imaculat ca lacrima și competent până în măduva oaselor. Guvernul Cioloș. Cel care, modificând prin OUG peste 100 de articole din codul penal (prin OUG deoarece Parlamentul era în vacanță), a omis tocmai articolul cu pricina"





"- Guvernul Ciolos nu putea prin OUG 18/2016 adoptata pe 18 mai 2016 sa aduca in acord prevederea privind abuzul in serviciu din Codul Penal cu o decizie a Curtii Constitutionale care urma a fi pronuntata o luna mai tarziu, pe 15 iunie 2016.

- Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constituționale este una interpretativă, prin care Curtea a precizat ca „ neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale guvernului” (paragraful 60 pentru cei care se indoiesc).

- Nu era nevoie de o modificare a textului din Codul Penal privind abuzul in serviciu pentru ca instantele sa stie cum sa aplice legea – in sensul neechivoc al Deciziei de interpretare.
Asta este ce a facut si Curtea de Apel Alba Iulia care a constatat incalcarea unei hotarari de guvern, care nu e legislatie primara, ergo nu se retine abuzul in serviciu sub acest aspect. Instanța nu a făcut decât să constate că fapta s-a produs cu încălcarea unei norme secundare (hotărâre de guvern), nu a legislatiei primare, procedând în deplin acord cu Decizia 405/2016 a CCR. Evident, nu este vorba de nicio dezincriminare a abuzului în serviciu, ci de încadrarea, în speța dată, în limitele stabilite prin decizia CCR.

- Exista numeroase alte decizii de interpretare 121/1196, 871/2010, 1283/2011 care constata constitutionalitatea doar intr-o anumita interpretare sau deciziile 665/2007, 1615/2011, 783/2009 care constata neconstitutionalitatea unei anumite interpretation – pentru niciuna nu a fost nevoie de o modificare legislativa, pentru a putea fi aplicate de instante.

In loc de concluzie: infractiunea de abuz in serviciu nu este dezincriminata nici direct, nici indirect, nici explicit, nici implicit. Veste proasta, pentru cine isi pune sperantele in asta😌

Prin OUG 13/2017, guvernul PSD-ALDE a trecut mult peste Decizia 405/2016 a CCR. Detaliile se stiu si sunt denuntate in 14 zile proteste fara precedent. Fara a insista spun ca nimic in Decizia 405/2016 nu sugera reducerea pedepsei sau introducerea unui prag valoric. Decizia 405/2016 a fost pretextul, textul OUG 13/2017 e bonusul pentru fidelitate...

Majoritatea parlamentară controlată de PSD în cursul anului 2016 avea obligația legală ca, în termen de 45 de zile, să pună în acord textul de lege cu multele decizii ale CCR, dar, ca de atâtea ori, a fugit de această responsabilitate. Fuga de răspundere și restanțele legislative au devenit o marcă a stilului de acțiune guvernamentală și legislativă a PSD. Într-o perfectă contradicție logică, PSD ataca guvernul Cioloș pentru adoptarea OUG 18/2016, prin care erau rezolvate vechi probleme de neconstituționalitate, iar azi atacă același guvern pentru că nu a emis o ordonanță de urgență în același scop, pe tema abuzului în serviciu.

Prin aceste mesaje manipulatoare, PSD încearcă să facă uitat asaltul încă neîncheiat asupra Codului Penal și Codului de Procedură Penală, în beneficiul unui grup de politicieni implicați în dosare de corupție. Dacă această manipulare mizează pe memoria scurtă a românilor, e un pariu care e deja pierdut: românii nu au uitat asaltul asupra justiției și nici nu-l vor uita curând. Iar comparatia cu Guvernul Ciolos e nelegitima si ridicola: nu semanam deloc cu Guvernul PSD-ALDE"

citat din: Raluca Alexandra Pruna

 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2017-02-14 10:00:44
         
 
  Florentin Sorescu, cu excepția bietului Iordache, cel căzut fără vină pe altarul răzmeriței fără obiect din piață, ceilalți miniștri nici nu au apucat să vadă ministerul pe dinăuntru. Dă-mi un nume pe care l-ai vrea schimbat. Unul. Și motivul, bineînțeles.

Cristian Vasiliu, aștept continuarea.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2017-02-14 07:49:41
         
 
  Cui protest? (continuare)

2. Demonstratie

2.1. Premise:

2.1.1. Rolul de mediator al presedintelui

Teoria echilibrului puterilor in stat, (elaborata de Locke, Montesquieu si James Madison) a fost imbunatatita de ganditorul francez Benjamin Constant in perioada imediat urmatoare Revolutiei Franceze. Daca in varianta initiala Legislativul, Executivul si Justitia aveau si rolul de a se controla una pe cealalta, B C propune o a patra putere – Puterea Regala (sau Puterea Prezidentiala) – o putere extraordinara (de rezerva) care sa intervina doar in anumite situatii – atunci cand celelalte puteri nu functioneaza sau echilibrul lor este afectat.

Este important pentru demonstratie sa se inteleaga ca Presedintele nu are doar dreptul de a sta de vorba cu actorii politici, cu institutiile si cu societatea civila sau de a intermedia discutii intre acestia. Institutia presedintei, chiar si intr-un regim parlamentar, este una foarte puternica, mai ales in cazul unor situatii exceptionale. Astfel Presedintele este indreptatit (de Constitutie):
- Daca Parlamentul nu poate sa legifereze, sa dizove Parlamentul si sa convoace noi alegeri,
- Daca Guvernul nu poate sa Guverneze, Presedintele primeste demisia prim-ministrului.

In concluzie, daca Presedintele are culoare politica, are dusmani politici in Parlament/Guvern si nu intelege sa isi respecte rolul atribuit (de spiritul Constitutiei) el poate, in cadru constitutional (adica speculand litera Constitutie), sa profite de puterea extraordinara pe care o are la indemana in (si pentru) situatii exceptionale. Situatii pe care le poate genera chiar el…

2.1.2. Litera legii vs Spiritul Legii

Godel a sesizat incompletitudinea oricarui sistem legal (ca un corolar la binecunoscuta sa teorema de incompletitudine), iar Wittgenstein a stabilit ca exista limite insurmontabile ale limbajului folosit pentru a legifera. Exista astfel o intelegere comuna a faptului ca legislatia (textul legii) este un simplu algoritm, infinit perfectibil, (ce trebuie sa indeplineasca rigorile unui algoritm: sa fie complet, predictibil si non-contradictoriu) dar care nu va putea niciodata surprinde fara rest spiritul legii, intentia sa ultima, umana. Interpretarea unui legi – pentru a ramane lege – nu trebuie sa se margineasca la textul (de litera) legii. Altfel, “se pot imagina secvente perfect legale care pot duce la situatii legale de contradictie cu spiritul limbajului legal”. “Litera […], daca e tratata doar ca litera, poate trada spiritul; ba, cu ingeniozitate, daca e animate de un spirit contrar, il poate invinge”.

Dupa cum Godel a descoperit ca prevederile Constitutiei Americane nu exclud posibilitatea aparitiei unei “dictaturi legale”, tot astfel si Constitutia Romaniei nu ne poate apara ea singura Democratia de intentii malefice si de crize politice generate chiar de institutiile statului. Altfel spus, institutiile statului si relatiile dintre ele constituie un sistem a carui functionare nu poate fi descris in totalitate si tinut in echilibru prin legi generate din interiorul sistemului. Desi prezenta unei Curti Constitutionale este uneori salutara, nici ea nu poate rezolva definitive situatia. (Daca ne amintim “lovitura de stat legala” din 2012 a atarnat de o decizie a CCR-ului).

Realitatea ilustreaza foarte bine vulnerabilitatea ipotetica prezentata mai sus. Fara doar si poate, in ultimele zile, a existat un divort total intre spiritul legii si modul in care presedintele Iohannis a ales sa actionize (in litera legii). Nimeni nu a sesizat in cazul sau CCR-ul si putem presupune ca nu sunt probleme de ordin legal, insa i se pot aduce acuzatii de ilegitimitate si imoralitate, de atac la adresa statului de drept cu solide argumente faptice… (unele dintre ele prezenatate chiar de Liviu Bordas)

2.1.3 Statul de drept si Democratia

Definitia Statului de Drept ca fiind statul in care legea este respectata si aplicata – indiferent de circumstante sau persoane – este extrem de raspandita si de clara pentru toata lumea. Consider insa necesara prezentarea unor corolare ale acestei definitii si a unor principii ale statului de drept, pentru a elimina unele viitoare neclaritati

2.1.3.1 intr-un stat de drept legile nu sunt nominale, dar pot face referire la anumite categorii sociale, de incadrare in munca, etc…

2.1.3.2 desi toti se supun legii, nu toti beneficiaza de aceleasi facilitati/pedepse din lege. (de exemplu: pentru aceeasi infractiune functionarii primesc o pedeapsa cu o treime mai mica decat functionarii publici)

2.1.3.3 pedepsele se dau doar pentru infractiuni dovedite pentru care exista hotarari ale unui judecator (in cadrul unui proces).

2.1.3.4 este de preferat sa scape 10 infractori, decat sa fie pedepsit un singur nevinovat.

De remarcat ca toate Democratiile solide si stabile au un sistem judiciar bazat pe domnia “oarba” a legii. Completez cu un alt set de principii la fel de indispensabile pentru maturitatea tarii clamata si deplansa.

2.1.3.5 Institutiile care gestioneaza cele trei puteri sunt construite/populate democratic (macar unele dintre ele). (Democratic adica prin vot cu larga participare).

2.1.3.6 (Corolar) Institutiile care sunt contruite/populate democratic ar trebui sa beneficieze de un capital de incredere mai mare decat institutiile care nu sunt contruite/polulate in mod democratic. In fond ele reprezinta poporul. (Ce se intampla insa cand se gasesc pe pozitii antagonice doua institutii perfect democratice?)

2.1.3.7 niciuna dintre cele trei puteri ale statului nu intervine in vreun fel in sfera de resposabilitate a unei alte puteri

2.1.3.8 oamenii isi pot manifesta opiniile contrare fata de actiunile si politica Guvernului, Parlamentului, Presedinteloi…

(va continua)
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 03:02:05
         
 
  Cui protest?

Referindu-se la evenimentele din iunie – iulie 2012, in cursul carora s-a incercat fara succes demiterea presedintelui, H. R. Patapievici folosea sintagma oximoronica “lovitura de stat legala”. In opinia sa, in acele vremuri tulburi, institutii ale statului incercasera sa rastoarne cu brutalitate – folosind legea impotriva legii – alte institutii ale statului. Desi nu sunt in totalitate de acord cu argumentatia (mai ales cand se trece din sfera conceptelor la realitati), ea este perfect aplicabila si pentru a demonstra ca astazi ne aflam in fata unei situatii similare. Daca in urma cu aproape cinci ani presedintele fusese asediat de cele doua camera ale Parlamentului (cu participarea unor institutii secundare), astazi Presedintele este cel care (sustinut din umbra de alte institutii) ataca Parlamentul si Guvernul.

(In treacat fie zis aceasta situatie conflictuala a fost facuta posibila prin marirea mandatului presedintelui la 5 ani (prin modificarea Constitutiei), fapt ce a permis ca, in urma unei desincronizari absolut normale, sa ajunga sa coexiste un Presedinte si un Parlament/Guvern din spectre politice diferite. Astfel, in practica – cel putin pana acum – s-a dovedit ca neutralitatea si rolul de mediator al presedintelui sunt doar povesti, iar conflictele sale cu Parlamentul/Guvernul – inevitabile.)

(va continua)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 00:43:14
         
 
  :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))  
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2017-02-14 00:39:52
         
 
  "Ordonanța de la miezul nopții, noaptea ca hoții și atâtea alte lozinci au invadat, brusc și fără niciun temei, strada, piața, întreaga țară."
Cum brusc și fără temei? Ordonanța 13/2017 nu a fost adoptată noaptea, ca hoții?:)))
P.S. Aștept cu interes să-mi spuneți ce urmează. Putem spera ca Guvernul Grindeanu să-și depună în sfârșit mandatul? Sau măcar o remaniere credibilă și serioasă?
Reiterez faptul că nu îmi doresc nici guvern de tehnocrați, nici unul de dreapta, ci un guvern PSD. Așa cum am spus, credibil și serios.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-02-13 23:20:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE