|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prin albul tău minunile respiră |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Lumina mea
ce-mi dăruiești lumină
și peste toate,
viață mai presus
de îndoieli, de noapte,
de morfină,
lumina mea
cu fruntea spre apus.
Prin albul tău
minunile respiră,
prin vocea ta
cântările-au ajuns,
câmpiile
mai toate se deșiră,
lumina mea
cu sufletul ascuns.
Între zăpezi
mirările colindă,
la pieptul tău
se adâncește-un gol,
cu ochii înspre ochii
din oglindă,
nu știu când trec omătul,
rostogol.
Și mă trezesc,
deodată-n altă lume,
cu sănii mov,
cu aripile lungi,
mai îngropată parcă,
fără nume,
iar tu departe încă,
să ajungi... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|