|
|
|
|
|
|
|
|
|
Altare sub tălpi |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Fereastra se deschide, o mână mă apucă,
mă trage înspre noapte, furtuna mă izbește,
în tălpi se-adună marea, mai sus, lumini celeste,
mă simt ca o sibilă cu aripi de nălucă.
Sunt cum o adiere cu sufletul de vată,
o pânză de păianjen mă prinde, reaprinde,
mă zbat în ceața sorții, angoasa se întinde,
mă risipesc în spații, de toate vinovată.
Îmi e descătușarea precum o desfătare,
presimt doar că Sahara curând o să mă-ngroape,
dar strălucirea albă-a zăpezilor aproape
va îmbrăca iluzii, va înălța altare.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|