|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet XCVII (traducere/adaptare după W. Shakespeare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Am îndurat să știi! cumplita iarnă
A lipsei tale-n anul ce-a trecut
Și am privit afară prin lucarnă
Înghețuri și-ntunerici, abătut;
E dusă vara, iar fertila toamnă,
Ce poartă-n pântec prețiosul rod
Al primăverii, mi-a părut o doamnă
Ce-așteaptă de la soțu-i dus un plod
Și tăinuie în vana-i abundență
Speranța tristă-a unui orfelin;
E dusă vara fără-a ta prezență
Și păsările au tăcut deplin.
De-auzi un cânt să știi! nu ele cântă,
Ci iarna ce prin frunze stă la pândă.
Sonnet XCVII by William Shakespeare
How like a winter hath my absence been
From thee, the pleasure of the fleeting year!
What freezings have I felt, what dark days seen!
What old December's bareness everywhere!
And yet this time removed was summer's time;
The teeming autumn, big with rich increase,
Bearing the wanton burden of the prime,
Like widow'd wombs after their lords' decease:
Yet this abundant issue seemed to me
But hope of orphans, and unfathered fruit;
For summer and his pleasures wait on thee,
And, thou away, the very birds are mute:
Or, if they sing, 'tis with so dull a cheer,
That leaves look pale, dreading the winter's near..
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'este uimitor cum fiecare simte la fel si parca altfel; sa indrazneasca sa spuna cineva ca traducerea literara nu este act de creatie.
Postat de catre Woman WithW la data de 2016-11-28 00:35:29 '
Am spus de mai multe ori in contexte diferite: valoarea unui text tradus, indiferent de limba sau notorietatea autorului respectiv, este data de doua elemente: 1. limba romana care -veche fiind- are o paleta foarte larga de sensuri, cuvinte specializate si posibilitati extraordinare combinare semantica si 2. talentul poetic al traducatorului, care este nativ si poate fi perfectionatdoar prin exercitiu.
Toate cele trei variante au elementele lor de finete: mai aproape de spiritul shakespearian a dlui Stefanescu, zglobie si frumos legata varianta-mai ales descrierea anului- la dl Vasiliu si interesanta -mai ales pentru comparatie- varianta Tomozei.
Un moment placut. |
|
|
|
Postat
de catre
Ion Gabriel Pusca la data de
2016-11-29 08:35:32 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, onorat pentru aparitie, multam... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2016-11-28 17:40:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si multumesc administratia pentru dreptul de libera postare :) |
|
|
|
Postat
de catre
Woman WithW la data de
2016-11-28 00:47:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am citit si recitit, again and again, am potrivit versurile lui Shakespeare cu cele ale traducatorilor,
este uimitor cum fiecare simte la fel si parca altfel; sa indrazneasca sa spuna cineva ca traducerea literara nu este act de creatie.
Respect, domnilor ! |
|
|
|
Postat
de catre
Woman WithW la data de
2016-11-28 00:35:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Decembrie mi-a fost, când nu mi-ai fost:
Prinos amar al timpului curgând
Din norul mort; și cețuri fără rost
Pe cerul alb, m-au schilodit de gând.
Apoi trecu și iunie, udat
De-o toamnă ca un pântec inutil
De văduvă, stăpânului plecat
În grabă închinându-i un copil.
E fals belșugul verii și pustiu,
Vlăstar strivit de un stejar tăiat;
De când nu ești, lăstunii nu mai știu
Să taie zori din câmpul nemișcat,
Când mierla ațipește la vecernii,
Și frunzele pălesc de frica iernii.
traducere de Radu Stefanescu |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2016-11-27 00:19:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iarnă mi-a fost când lungile-ți absențe
păreau că-s darul anului, tărâmul
cu ger și zile fără transparențe
al asprului Decembrie bătrânul...
Abia trecută neaua și-a fost vară
și toamnă purtând primăvara-n sine,
ca văduva, povara ei ușoară
care pe cel pierdut n-o să-nlumineze.
Dar mie mi-e nesuferit belșugul -
jind de orfan, fruct fără de părinte
când vara nu-ți înclină-n cale crugul
și tac, fiindcă nu ești, păsări sfinte.
De vor cânta, pot lesne să aștearnă
pe frunza încă tremurândă, iarnă...
traducere de Gheorghe Tomozei |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2016-11-27 00:16:59 |
|
|