FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonetul toamnei
Text postat de Cristian Vasiliu


E toamnă când de toamnă nu vorbesc,
Când mă dezbar de vise ca de frunze,
Când am uitat pe unde-mi țin ascunse
Speranțele și ceea ce iubesc,

Când toate fug de mine spre niciunde
Mai repede cu fiecare zi
Când se preschimbă-n pete ruginii,
Iar vidul rece stă să mă inunde;

E toamnă când mi-e dor de primăvară,
Când nu de spaimă tremur, ci de frig,
Când oasele încep de spleen să doară
Și vântu-nghite lacom tot ce strig;

E toamnă când încep să mă repet
Ca un ecou, încet, tot mai încet…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sînt și repetiții a căror surdină e doar o dulce și paradoxală amplificare:

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemîngîiet
Îndulcind cu dor de moarte.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2016-09-23 12:19:36
         
 
  Asta numesc eu talent!  
Postat de catre sters sters la data de 2016-09-23 11:26:11
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Destul de bine surprins acel moment al începutului de toamnă când scăderea luminii și venirea neașteptată a frigului duc la o amorțire a minții și la o reverie asemănătoare somnului celor care mor înghețați.
Vot și de la mine.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-09-22 10:14:35
         
 
  maxim...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-09-21 19:22:07
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE