FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Așteptare...
Text postat de Cristian Lisandru
... femeia aștepta, starea de expectativă își avea originile într-o nebuloasă temporală ale cărei înțelesuri ascunse – neapărat ascunse – nu puteau fi descifrate de nimeni, poate nici chiar de acea femeie care devine punctul central al tabloului gândit, rămâne doar ideea principală, cea mai importantă dintre toate, o femeie care așteaptă, fără să facă vreo mișcare, fără să scoată vreun cuvânt și, ceea ce nu trebuie neglijat, fără să privească înspre ceas, cu toate că o persoană care așteaptă pe cineva (sau ceva, sunt situații și situații) are tendința – trebuie să îmi dați dreptate – de a privi mereu către ceasul prins la mâna stângă (dreaptă), spre a vedea dacă așteptarea se prelungește dureros de mult sau este pe cale să se încheie, fericit sau nefericit, cu zâmbete de bucurie sau cu lacrimi, în extaz sau agonie, în lumina reflectoarelor, sub o ploaie de confetti sau în obscuritatea deprimantă, depinde, din acest punct de vedere totul este relativ, așteptările nu sunt altceva decât antecamerele ale altor stări, bineînțeles că acestea – stările, atenție – nu pot fi niciodată asemănătoare, monotonia este exclusă din capul locului, așa că surprizele se țin lanț, poate că femeia aceasta despre care vorbim (și pe care o analizăm, chiar acum, fără ca ea să conștientizeze) așteaptă un iubit, bărbatul visurilor sale, bărbatul pe care îl percepe ca pe un fel de salvator al sufletului chinuit, poate că femeia aceasta nu are nevoie de o salvare, totuși, poate că ea este salvarea cuiva, poate tocmai ea va aduce liniștea în realitatea penetrabilă a unui bărbat, liniștea aceea de mătase care se așterne în suflet și atunci respiri sacadat, oftezi, oftatul este unul de mulțumire, de satisfacție necondiționată, femeia așteapt㠖 v-am mai spus asta, însă trebuie să rețineți esențialul, așteptarea – fără să pară îngrijorată, putem concluziona că nu este măcinată de îndoieli, eu sunt convins că viața trece prin fața ei, prin spatele ei - un spate frumos, desigur, chiar dacă nu îl putem vedea -, viața o înconjoară din toate părțile, însă femeia aceasta nu-i dă nicio atenție, pe cine așteaptă?, vă spun cu toată seriozitatea că nu așteaptă autobuzul, spre exemplu, îmi place să cred că femeia aceasta se așteaptă pe ea însăși, de multă vreme, într-un oraș îndepărtat, nenumit, pentru că nu toate orașele sunt trecute pe hărți și nu toate orașele trebuie să aibă un nume, obișnuiți-vă (și) cu această neliniștitoare ipoteză, sunt orașe care se văd, orașe care nu se văd, orașul acestei femei este unul plutitor, imaginați-vă, un oraș care plutește pe deasupra altor orașe, fără să fie văzut de cineva, fără să fie înregistrat pe ecranele radarelor, o femeie care așteaptă răbdătoare și un oraș plutitor, o să spuneți că asta este o absurditate, și ce dacă?, unele dintre așteptările noastre sunt tot absurde, numai că evităm exercițiile de sinceritate, evităm cu nonșalanță ipocrită un răspuns tranșant, în ochii femeii nu poți citi nimic, oricât ai fi de curios, iar dacă treci pe lângă ea (dacă plutești pe lângă ea) poți afirma doar că așteptarea are uneori plete lungi și, parcă pentru a face cuiva în ciud㠖 ție, de pildă, cel care nu crede în orașe plutitoare –, pune picior peste picior și privește într-o doară, fără a da vreo explicație...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
   
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-09-22 10:24:42
         
 
  Imaginea principală: o femeie care așteaptă un oraș plutitor și nevăzut. Evident că femeia privește, direct sau cu coada ochiului, spre cer, în sus. Și cine este femeia aceasta, simbolică? Cred că, intrat în duhul tău, Lisandre, ai avut o vedenie cu orașul plutitor al Bisericii lui Hristos, așteptat de toți creștinii (ba chiar toți oamenii aș zice!), al căror suflet este asemeni unei fecioare ce-și așteaptă alesul. Ales pe care, totuși, îl așteaptă fără a fi mereu conștientă pe cine așteaptă.
Eu zic că ai surprins foarte bine așteptarea fiecăruia dintre noi de a se reîntoarce acolo de unde a venit, înainte de a se naște: în cer, în stele, în soare, în lumină.
Vot de la mine.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-09-22 10:24:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE