FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Eu am venit pe-a cerului cortină
Text postat de Mihail Buricea
Eu am venit pe-a cerului cortină
din marea stăpânită de uitare
purtat de valurile de lumină
spre nu știu care țintă viitoare

Eu am venit mânat de întâmplare
din haosul profund fără de lege
să mă frământ mereu sub sfântul soare
până ce moartea vrea să mă dezlege

M-am minunat de opera luminii
în care m-am trezit ca într-un calvar
purtat mereu de valurile firii
cum vântul poartă-n van frunza de arțar

Prin ipoteze și prin teoreme
am încercat ca sa-nțeleg esența
și-am eșuat în tragice poeme
în care anulez și existența

Am rătăcit mereu după himere
necunoscând a lor înfățișare
și m-am trezit mereu fără repere
teleportat în sfintele altare

O, cât de mult aș vrea să pot avea
în suflet pacea binecuvântată
să pot să cred pe veci că viața mea
e o întâmplare binemeritată
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120447
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE