FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Leana
Text postat de Florentin Sorescu
Leana era nebuna satului, eu am cunoscut-o gata zărghită dar cică nu de la-nceput a fost așa, ce-o fi scriind, maică, acolo, se întrebau femeile din sat după care oftau din toți rărunchii, noi, copiii, rânjeam fasolele, păi ce să scrie, iaca, niște mâzgăleli, păi știe ea carte? că nu știe, o fi luat-o razna de atâta singurătate, rău e să nu ai copii, da și mai rău e când ai avut și ți i-a luat Cel de Sus, avea Leana o durere a ei pe care doar cei bătrâni o știau, era suficient doar să se gândească și imediat se puneau pe plâns, sunt dureri care nu au cum să nu te atingă chiar și din piatră să fii, dureri dintre cele mari, așa că de Leana ce să mai spunem, te miri cum de mai trăiește chiar și așa, nebună, păi cum să nu-ți zboare mințile când vezi cum se duc, cum să nu-ți zboare, păcatele mele? șase copii a avut, unul mai frumos decât altul, parcă-i văd și acum cum aleargă prin bătătură, și simțiți cum nu s-a mai văzut, nu ca voi, niște proști, ăia din săru' mâna nu te scoteau, copii deosebiți, de, poate de-aia a și vrut Dumnezeu să-i ia la El, că se purtau cuviincios și pe lumea ailaltă e un lucru care contează, nu poți să stai pe lângă îngeri așa, necioplit, da' poate c-ar mai fi trebuit să-i lase puțin, ce rost are să-i mai naști dacă ți-i ia așa de mici, astea sunt socoteli pe care noi nu le putem pătrunde, știe El, Dumnezeu, mai bine, da' cum să-i explici asta lui Leana? că n-ai cum, când i-a murit și ăl mic, atât a spus: S-a dus și Farfuz, îmi venea mie să urlu, nu alta, dar Leana n-a zis nimic, nimicuța n-a zis, nici să plângă n-a mai putut, s-a întors de la cimitir și s-a pus pe scris, cât e ziulica de mare stă pe prispa casei și mâzgălește, cred că lui Ăl de Sus îi scrie ea, îi cere socoteală, ce, ca să vorbești cu Dumnezeu îți trebuie carte? știe El să citească, doar ți se uită puțin în suflet și vede totul precis, cuvânt cu cuvânt.




































Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mi-aminteste de "Fefeleaga",cea mai trista povestire din cartea de romana de printr-a saptea,numa'c-acolo era si-un cal,Bator,o martoaga care intretinea fiorul tragic.  
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2015-06-22 13:44:22
         
 
  Mulțam, Radule! Nu m-am uitat sã vãd ce virgule lipsesc, dar te cred pe cuvânt.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-06-21 23:11:36
         
 
  lipsesc cateva virgule elementare, le-am pus pe text, in rest, ok, steluta...


Leana era nebuna satului, eu am cunoscut-o gata zărghită, dar cică nu de la-nceput a fost așa, ce-o fi scriind, maică, acolo, se întrebau femeile din sat, după care oftau din toți rărunchii, noi, copiii, rânjeam fasolele, păi ce să scrie, iaca, niște mâzgăleli, păi știe ea carte? că nu știe, o fi luat-o razna de atâta singurătate, rău e să nu ai copii, da și mai rău e când ai avut și ți i-a luat Cel de Sus, avea Leana o durere a ei pe care doar cei bătrâni o știau, era suficient doar să se gândească și imediat se puneau pe plâns, sunt dureri care nu au cum să nu te atingă chiar și din piatră să fii, dureri dintre cele mari, așa că de Leana ce să mai spunem, te miri cum de mai trăiește chiar și așa, nebună, păi cum să nu-ți zboare mințile când vezi cum se duc, cum să nu-ți zboare, păcatele mele? șase copii a avut, unul mai frumos decât altul, parcă-i văd și acum cum aleargă prin bătătură, și simțiți cum nu s-a mai văzut, nu ca voi, niște proști, ăia din săru' mâna nu te scoteau, copii deosebiți, de, poate de-aia a și vrut Dumnezeu să-i ia la El, că se purtau cuviincios și pe lumea ailaltă e un lucru care contează, nu poți să stai pe lângă îngeri așa, necioplit, da' poate c-ar mai fi trebuit să-i lase puțin, ce rost are să-i mai naști dacă ți-i ia așa de mici, astea sunt socoteli pe care noi nu le putem pătrunde, știe El, Dumnezeu, mai bine, da' cum să-i explici asta lui Leana? că n-ai cum, când i-a murit și ăl mic, atât a spus: S-a dus și Farfuz, îmi venea mie să urlu, nu alta, dar Leana n-a zis nimic, nimicuța n-a zis, nici să plângă n-a mai putut, s-a întors de la cimitir și s-a pus pe scris, cât e ziulica de mare stă pe prispa casei și mâzgălește, cred că lui Ăl de Sus îi scrie ea, îi cere socoteală, ce, ca să vorbești cu Dumnezeu îți trebuie carte? știe El să citească, doar ți se uită puțin în suflet și vede totul precis, cuvânt cu cuvânt.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-21 22:03:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23877
Comentarii: 120196
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE