|
|
|
|
|
|
|
|
|
cărticică de colorat tristețea |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Ascult
cum ploaia roade-acoperișul ca un șoricel,
sunt singur, casa pare un debarcader,
nu-i nimeni împrejur - niciun năier
pe punte să mă ia, de fier,
ca printre blocuri să plutim stingher
afară din lacustrul cartier
în care plouă trist și monoton
de zile-ntregi,
Pe sub veston
n-aș mai simți atâta frică,
ci inima, o rândunică,
ar căuta un alt tărâm
ieșit din ape ca un fum,
în care totul colorat să fie
ca dragostea dintre o portocală și-o lămâie |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E pentru oamenii mari, când erau copii |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-21 23:12:50 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
daca-i pentru oameni mari, scoate soricelul si randunica, daca-i pentru copii, scoate fierul si cartierul, zic si eu... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-06-21 22:08:23 |
|
|